301,101 matches
-
datori noi cești puternici să ajutăm celor slabi și să-i îndreptăm, și să nu facem atîta în voia noastră cît în voia vecinului și săracului și a neputernicului". De fapt pârghia care unge mecanismul social și care trebuie să rămână mereu activă pentru a se domni în pace este milostenia văzută ca o "retrocedare de bunuri": "Iar de-ți va mai prisosi venit din venitul domniei, acel venit să nu gîndești că iaste cîștigat de tine, ci iar l-ai
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
apărea (ceea ce nu se întîmplă) niște elemente renascentiste, ci pentru că este o expresie și o oglindă fidelă a timpului său, iar pentru noi un ghid perfect al culturii medievale autohtone, calea de acces într-un teritoriu care altfel ne-ar rămîne inaccesibil. Sinteză completă a tuturor "temelor" mari ale timpului, ea este și o lecție concentrată a felului în care acestea trebuie abordate - și elementul fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul că universul medieval era unul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
acelea nu vor peri în veci. Pent-aceia și eu socotiiu și văzuiu că după puținea vreme și eu voi să mă petrec din lumea aceasta, și pecețile mele vor să se strice. Drept aceia n-am legat pecete". După noi rămân doar faptele creștinești și nu "pecețile" cărților; dar probabil că și Învățăturile... au fost o "faptă bună", căci, iată, o avem în fața noastră și regretăm proasta ei înțelegere și asimilare în "canonul" cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
momentului. Mai întîi, în ciuda tentației multor tineri artiști de a abandona expresiile tradiționale în beneficiul celor neconvenționale, fie pentru insolitul experienței, fie din rațiuni mult mai practice care țin de șansele nemijlocite ale susținerii și ale promovării, Mirela Dimcea a rămas fără echivoc în spațiul picturii de șevalet. în al doilea rînd, deși este absolventă a Filosofiei, cu tot ce comportă acest lucru, de la modelarea gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea În căsătorie a mai multor pretendenți, preferând să rămână „muza unui geniu, decât soția unui prinț”, așa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria, ci talentul pe care l-a intuit cu o mare precizie, egală cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu publicase doar câteva
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
scria: „Tu ai fost și ești viața mea, cu tine s-a Început și s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am la ce trăi”. Nu voi iubi niciodată altă femeie și tu rămâi În mintea mea și În sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație, și viața cu tine, singura mea speranță”. Eminescu o prezentă pe stradă amicilor lui drept logodnica sa. Cercul „Junimea” s-
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
cea a poetei subalterne marii poezii eminesciene. „Vârful nalt al piramidei, ochiul meu abia-l atinge. Lângă-acest colos de piatră, vezi tu cât de mică sunt, Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămânea-vă pe pământ. Și dorești a mea iubire. Prin iubire pân-la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg. Cum să fac! Când eu micimea Îmi cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
este consemnat - așa cum se practică îndeobște - că avem de-a face cu un roman, volumul se dovedește cu atât mai greu de clasificat. "Roman autobiografic", îl numește autorul. Fără a-i cunoaște prea bine viața, impresia mea este că Urmărirea rămâne mai degrabă o biografie (foarte puțin) romanțată. Cele 320 de pagini de la Editura Albatros par a fi destul de puțin centrate în ele însele, trimițând insistent la un fundal ascuns de care depind ca dinamică și resort. Articularea lor este strict
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
gândesc că am murit puțin, decât să spun că nimic nu-mi amintesc cu toate că negreșit am trăit. N-am fost doar spirit, am respirat, am mâncat, am făcut pași, care s-au auzit, iar urmele degetelor mele pe clanțe au rămas. In oglindă m-am văzut. Am avut ceva colorat pe mine cu siguranță câțiva oameni m-au zărit. Poate în ziua respectivă am găsit un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
Cristian Teodorescu Dacă vreun nefericit își ridică o magherniță prin vreo mahala a Bucureștiului, primăria de sector își încordează mușchii și vine să-l demoleze. Nu contează că amărîtul rămîne cu copiii pe drumuri. Strică estetica orașului și n-are nici autorizație de construcție! Aferim, aș zice. Interesul orașului primează! Iar la cît de ușor poți rămîne pe drumuri în Capitală și oriunde în România, ce mai înseamnă o tragedie
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
sector își încordează mușchii și vine să-l demoleze. Nu contează că amărîtul rămîne cu copiii pe drumuri. Strică estetica orașului și n-are nici autorizație de construcție! Aferim, aș zice. Interesul orașului primează! Iar la cît de ușor poți rămîne pe drumuri în Capitală și oriunde în România, ce mai înseamnă o tragedie în plus. Nenorociții aceștia care n-au bani și nici pile la Primărie merită să dispară. Nu s-a acomodat la economia de piață în cumplita ei
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
lecție de bun gust și de identitate apăsată a fiecărei clădiri în parte, fără ca aceste imobile să se respingă, unele pe altele. Acel București al unui vis armonios supraviețuiește, dar să ne ferească Dumnezeu de un cutremur mai zdravăn! Vom rămîne cu blocurile ceaușismului, cu opera Ceaușeștilor apăruți după Revoluție și cu cîteva construcții mai acătării ridicate în acești ultimi ani. Primarii care n-au ridicat un deget pentru conservarea vechiului București, guvernele care au făcut umbră în Palatul Victoria de
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
este "o raritate bibliografică" un articol al lui Al. Sahia, "neînregistrat" în exegeza lui V. Pârvan și "nereluat" în edițiile Sahia. Dar iată și descoperirea lui Al. George: articolul din Scînteia din 9 iulie 1945, Despre lipsa unui critic literar, "rămas fără ecou în concertul vremii" prin care se cerea "repunerea în discuție a lui E. Lovinescu". Fiindcă tot îi citez mereu pe cei trei, încerc să le fac succinte caracterizări, deoarece adevărata lor carte de vizită de cercetători în domeniul
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
în relația determinată de drama Oameni feluriți, cînd Margareta Feraru găsește dovezi contrare părerilor lui E. Lovinescu în Vremea, din 1932 și în Azi, din 1934. Îmi rezerv plăcerea să citez măcar o dată cum se materializează scrupulul exactității: "Intitulat Ce rămîne din L. Rebreanu, textul lui E. Lovinescu apare în Azi, nu în Ziua, cum se consemnează". Și cum crește în informații și nuanțe scena pusă de autoarea notei la adăpostul "putem presupune - cu un risc minim de a greși -" momentul
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
parte a dramei - vă amintiți: "Sunt un modern tulburat"? -, și nu judecător al ei. Procesul de intenție este atât de rău ascuns și argumentația "conjuraților" atât de aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Mircea Mihăieș Când un segment important din propria-ți bază de masă îți spune că ești beat, nu-ți rămâne decât să mergi la culcare. Când o pătură reprezentativă pentru idealurile tale politice te invinuiește de "genocid" probabil că, prin analogie, ar trebui să-ți tragi un glonte în cap. în această situație se află PSD-ul. Capitalizând gras atât
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
a baghetei magice, va face din România țara laptelui și-a mierii. Așteptările erau, în anul 2000, cu atât mai vârtoase cu cât economia intrase pe-o discretă pantă ascendentă. Ce s-a ales din creșterea prognosticată, cum de inflația rămâne la cote înspăimântătoare nu se grăbește nimeni să ne lămurească. E drept că pesedeii n-au avut cinismul antemergătorilor, de a ne spune că o dată cu venirea lor la putere se vor sacrifica șefii, și nu bietul cetățean care-a ajuns
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
fără să clipească un șir de cifre care, în acel moment, păreau, într-adevăr, decente. Nu mai mult, dar totuși decente. A trecut ianuarie, a trecut și februarie, am intrat binișor în martie, iar din cuvântul premierului n-a mai rămas decât ondularea neliniștită a frizurii ministresei de resort, obligată să dea formă procedurală unei țepe politice de cea mai joasă extracție. Când, de 8 martie, același înalt personaj afirma lingușitor: "Destinul nostru este rezultatul șansei de a fi avut profesori
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
cumpere cărți? O să mi se spună că orice profesor poate da meditații. Dar dacă nu dă? Și dacă dă, o face pe timpul, pe energia, pe sănătatea lui - plătind și impozit statului nesătul pentru asta. Cât timp de perfecționare îi mai rămâne? Poate pe lumea cealaltă. Cu totul altfel stau lucrurile când vorbim despre cetățenii cu un rol social neclar - de la sepepiști la sereiști și de la parlamentari la șefii regiilor autonome. Acestora, nimeni nu îndrăznește să le spună "poate la anul vom
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
muncă la care te-ai angajat fără să te fi silit nimeni. Numai că nu despre asta vorbim. Vorbim despre faptul că o clică abuzivă și rapace și-a propus să adune cu ghearele ei murdare tot ce-a mai rămas în țara asta nenorocită. Mădălin Voicu a făcut de curând o propunere care dacă ar fi venit din partea unui "majoritar" ar fi fost imediat taxată drept "antidemocratică": ca la funcțiile publice să nu aibă acces decât cei care posedă o
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
într-o carte: Femei cu veverițe, sub titlurile II. Variante și XXVIII. Dragoste. Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
de mașini, mai sofisticate și mai performante. Macheta o datorăm imaginației pictoriței și graficienei Mihaela Șchiopu. Am păstrat, firește, linia care ne-a consacrat. Mai mult: am revenit la 32 de pagini, cîte aveam înainte de 1974. Îmbrăcată astfel, România literară rămîne, așa dar, ea însăși. Rămîne o publicație a cărei autoritate culturală, cea dintîi din România, o dau tradiția (în 2004 se împlinește o jumătate de veac neîntreruptă de la apariția Gazetei literare, iar în 2003, treizeci și cinci de ani de cînd și-
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]