1,075 matches
-
înseamnă că două ore și jumătate strică — ceea ce, în mod normal, pentru ea ar însemna un dezastru, dar azi era prea bucuroasă ca să se mai supere. Trecuseră aproape trei luni de când n-o mai văzuseră pe Adriana, de la petrecerea de rămas bun de la Waverly Inn, cu douăzeci și cinci dintre cei mai apropiați și mai dragi prieteni, și, în sfârșit, se duceau să o viziteze. După ce s-a mutat Adriana, Emmy nu s-a mai sinchisit să anunțe cu treizeci de zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În pământ. E șmecher. Te tot Împarte În triunghiuri din ce În ce mai mici. Rămâi fără țară căci În ultimul triunghi pe care ți-l lasă Motorină nu-ți Încape nici măcar călcâiul. Pe urmă mama lui Îl trimite să cumpere halva iar tu, rămas singur, scrii cu vârful cuțitului pe o scândură de la gard: Amintire de la mutare. Aveam treisprezece ani. Mai faci o inimă și te semnezi. Cu numele tău. Al treilea transport. Scaunele, masa, pernele și dulapul de bucătărie. E plin de sucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ar fi plăcut să fii. Dar, spre norocul tău, ești învăluit într-un bandaj de grăsime care s-a instalat perfect în jurul tău, ca să te protejeze de înțepături și de prostiile pe care din când în când ți le povestești. Rămas singur, după ce directorul spitalului m-a felicitat, când m-am întors în mașină spre casă, m-am trezit meditând la schimbarea aceea, la felul în care se aranjau lucrurile. Și mi s-a părut că și promovarea era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timizi. „Și după asta ce urmează?“, mă întrebam. „Vreau să spun, care e ordinea firească a acestor lucruri? Îmi doresc să fi fost mai atentă când îmi povestea Maria foiletoanele ei despre întâlniri dezastruoase de la primul sărut la sărutul de rămas bun. Oare Ed o să apară la mine acasă deseară cu un CD cu Barry White și prezervative cu arome? Să-mi pun cei mai buni chiloți pentru orice eventualitate?“ Am hotărât că nu voi sta acasă în seara respectivă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răvaș din lumea asta nu ar fi putut să o prezică pe asta. Lisa și Kieran trebuiau să ajungă la spital pentru primul control pentru sarcină. —Trebuie să ne vedem, mi-a spus ea în fugă, în timp ce mă săruta de rămas bun. Acum că te-ai pus pe picioare, ar trebui să luăm cina împreună cândva. Sper că la control se va vedea că port tripleți, pentru că deja mănânc cât pentru patru. Te sun eu, am spus vag. Eram încă nehotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cadavru. — Nu mă deranjează, spune Burgess. Nu vreau să las să o facă altcineva. El m-a Învățat să-l rad. Zicea că am mâna ușoară. Nu l-am tăiat nici o singură dată. E un fel de a-ți lua rămas bun. Pe neașteptate, pe obrajii lui Burgess Încep să curgă lacrimi. — Iertați-mă, nu știu ce e cu mine, se scuză el răgușit. Scoate o batistă, se șterge la ochi și Își suflă nasul. Minnie se apropie de el, Îi Înconjoară umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ursuze de bărbați și altele speriate de băieți, printre care - a treia din stânga - s-ar număra și a mea, dacă ar exista vreo fotografie a acestui pâlc pierdut. Din nou, comanda o deținea un plutonier hârșit, de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Să facem față realității cât putem de bine și să ridicăm degetul acuzator mai târziu. — Fii sigur de asta! — În regulă. Dar nu acum, Beth. — OK, spuse ea cu un oftat. Nu acum. Și se duse sus, În laboratorul ei. Rămas singur, Norman privi țintă consola. Avea și el grijile sale: trebuia să-i mențină calmi pe toți ceilalți În următoarele zile. Nu studiase până atunci sistemul de computere, așa că Începu să apese pe taste. Nu după mult timp găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
uraniu neîmbogățit care, după cum susțin generalii-n noaptea americană, nu au nici cel mai neînsemnat efect asupra oamenilor și zarzavaturilor, exceptîndu-l poate pe acela al strîngerii prieteniei Între popoare, păcii de pe jos și apărării drepturilor omului albanez, uraniul cu pricina - rămas sărac spre deosebire de uraniile Îmbogățite spectaculos acum 50 de ani În Japonia - fiind altceva decît uraniul radioactiv, Îmbogățirea lui făcîndu-se În scopul aducerii la masă critică pentru a exploda, În consecință proiectilele-s inofensive. SÎnt inofensive acum, deoarece Întrebările enervante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei, nici la boala ei, nici măcar la minciuna în care își îmbrăca boala, ci doar trăia în grabă, de parcă ar fi dorit nu să recâștige ceva, întrucât nu pierduse nimic, ci să recâștige un teren cât mai mare în timpul mic rămas. Adică nu voia să piardă nimic din câte i se puteau întâmpla și la care putea participa, încercând să le facă pe toate cu frenezie, deși îi lipseau puterile și uneori și cheful și era limpede că trece doar pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
NE-AM DESPĂRȚIT... Ne-am despărțit fără un bun rămas, Ne-am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului, coborând către picioare. Rămas singur, Marius închide ochii. Încearcă să-și pună ordine în amintirile pierdute în memorie. Încetul cu încetul, decelând evenimentele dinainte de momentul exploziei torpilei, crâmpeie se derulează asemeni unor flash-uri luminoase, care-l obosesc mai mult decât dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcată mașina lor. După o scurtă îmbrățișare cu mireasa, Smaranda urează toate cele bune proaspeților însurăței și apoi urcă în mașină. Marius se instalează la volan și înainte să demareze scoate mâna pe geam pentru a face un semn de rămas bun celor doi tineri. Roțile scrâșnesc pe pietrișul greblat cu grijă din fața vilei și în scurt timp, automobilul rulează pe șosea. Drumul îngust și sinuos este degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mele scoțând nu scântei, ca acuma, ci adesea fulgere, la a căror lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să-mi amintesc, dar atunci mai puternică era amintirea îmbrățișărilor noastre, simțeam că nu merg, ci plutesc și uitam restul. "Hm! gândii, acum nu pot să-i mai zic să plece, gata, sîntem soț și soție, ia s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de lucru și l-am fi supt pe îndelete, în ture, cu schimbul. Leana purta sutien, era obligată. Statul comunist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-i pus în plic, însă... mai că nu-l luă gura pe dinainte pe Ganea, care se agita, astfel că se opri intimidat. — O, n-o să-l citesc, îi răspunse prințul absolut simplu, luă portretul și ieși din birou. Rămas singur, Ganea se apucă cu mâinile de cap. Un singur cuvânt al ei și eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins de emoțiile așteptării, nu se mai putu concentra asupra hârtiilor lui și începu să umble dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru comunitate (Afro-American Nationalism: Social Strategy and Struggle for Community). V VALEDICTORIAN De la latinescul vale dicere (a spune adio, sau la revedere), valedictorianul unei promoții este absolventul, de obicei șeful de promoție, care are misiunea de a ține cuvântul de rămas bun (the valedictory address). În unele instituții, este absolventul cu media cea mai mare, în altele este selectat pe baza unui sistem complex de apreciere a meritelor, incluzând și talentul oratoric. VIETNAM WAR Războiul din Vietnam a fost cel mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu suave proiecții ale fanteziei (“în argint se iveau îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gâtul femeilor la bal // în inel cântecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, în secvențe sugerând voluptatea palpării materiei, a scufundării în mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede în buruieni ca boarea / oglinzi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
timpului și rarefierii identității. De altfel, motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
stea ascuns până ce zâna Îi va spune de trei ori: Ieși, văzutule și nevăzutule, tu vei fi al meu și eu voi fi a ta. Intervenția Soarelui este distructivă: Încremenește la vederea unei mirese atât de frumoase și o fură. Rămas singur, tânărul Își deplânge rostul (se vede că nu mai am eu parte de noroc pe lume), apoi se tocmește slujitor la un Împărat care avea un copac Înalt cu vârful până la cer. Împăratul făgăduiește celui care va avea curajul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și să rezistăm arșiței verii. Du-te la cărțile tale, la celelalte flori - flori ale sufletului, scrise și menite oamenilor pentru a-i face mai înțelepți și mai buni... Primesc cu plăcere mulțumirile lor, le mai arunc o privire de rămas bun și, cu inima bucurată, mă îndrept spre masa de lucru pentru a-mi așterne pe hârtie gândurile și simțămintele care mă asaltează. Cine iubește copiii, florile și soarele iubește viața! Bobiță Așa se numește un cățel care aparține unei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
linii pe o foaie aruncată pe birou. Gata și schița pentru hotel. Era hotel, oare..? După această întâlnire obositoare , care nu demult i -ar fi părut fantastică, arhitectul se întoarce acasă unde găsește strategii de a uita de stresul zilei. Rămas singur, mai citește ceva de pe câteva bloguri, ori de văzul lumii, ori pentru că autoarea i se pare interesantă și bună. Mai schițează o idee care tocmai i-a trecut prin minte, mănâncă ceva ce crede el că e sănătos, urmând
O zi din viața unui arhitect. In: Apogeul by Ioana Ciobotaru () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1809]
-
general, se trage de firul apropiat de stâncă; trăgând de celalalt fir, acesta apasă inelul către perete, blocând coarda. Înainte de coborârea ultimei persoane, coechipierul ajuns jos încearcă să afle dacă se poate recupera cu ușurință coarda. În caz contrar, cel rămas sus schimbă dispoziția corzii, în așa fel încât recuperarea să se facă fără probleme. Recuperarea se face trăgând constant și fără grabă, fără smucituri. Există pericolul ca prin tragerea corzii să fie dislocate pietre și astfel capătul corzii poate lovi
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]