1,548 matches
-
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Am stat o zi fără privirea ta Și am simțit că soarele-apune. Întotdeauna eu găsesc în ea O șoaptă ce adesea mă răpune. De multe ori tu te-ai ascuns în vis Din teamă poate iubirea noastră. Și în acele clipe mi-am promis Să n-aveți satisfacție, a voastră. Te dezgolesc de doruri în tăcere Și mă-ngrozesc de-atâta suferință. Cuvintele
DISPARIȚIE MISTERIOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379189_a_380518]
-
reușind să aștearnă pe hârtie versuri pline de emoție și prospețime, asemenea unei câmpii înverzite. „Femeie iubită, a vieții minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine și-un dor mă răpune./ „ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheață,/ mi -e frică afară, mi-e noapte în viață, / cumplit fără tine, mereu preafrumoasă./ Nu-mi prinde-n cătușe iubirea vreidată, / revino la calde, trecute
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
zilele ce-mi curg! Cu primul val ce trece La țărmul tău ajung, Deloc să nu-mi mai pese, De plânsu-mi îndelung Și-n noaptea ce răsare Din ziua ce-a apus, Doar doru-mi stă în cale, În sufletu-mi răpus! Te du purtată-n vânturi În nesfârșite zări, Dar lasă-mă să văd Bătutele-ți cărări! Te-oi urmări în ceruri Și-n visele lumești, Iubire, un' te-ai dus? De ce mă părăsești? Te du amărăciune Adâncul să-l umbrești
... TE DU! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379297_a_380626]
-
Visare > POVEȘTI ȚESUTE-N CARUL MARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba mătăsoasă, S-ajung străjer privind din sfântul car. S-o potoli furtuna și-
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
Semne > PRIMISEM Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nu puteam - în lumea aceasta A vremii paradisiace apuse Să port greul sabiei Ori blestematele otravuri (cantitativ ușoare) sub care, iubiri se sting răpuse Cerul mă cerea Pentru topirea spaimelor. Și blânda cugetare. Copilăria drapată în sunet și culoare areolată de vizita îngerului care, pe-o fereastra a cerului a coborât prin ceața de aur a lunii să-mi ofere, ce aveau străbunii semințele
PRIMISEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374222_a_375551]
-
de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor damnate cu cei doi raci casa Domului cade cu fața-n țărână răpusă de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați din frâuri pacea e dusă în pârjiolite pustiuri de durerea îngerilor și carul lumii funebru își află repaos în groapa Marianelor. Referință Bibliografică: Ghiocul de cristal / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
nicicând așa durere-n umblet; E iarnă-n case de români și-n suflete e jale, E și huzur, sunt și nevoi, se moare prin spitale. Pe străzi, copii abandonați, tot mai lipsiți de școală, Părinții slugi pe la străini, bătrâni răpuși de boală. E noapte-n inimi de români și-i multă nedreptate, E vrajbă cum n-a fost vreodat’, sunt satele uitate... Ce tristă-i casa dintre ulmi, de vise-i ocolită, Speranțele-au apus demult pe prispa-ntroienită; În toată
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
de oaspeți la parterte voi zidi iubitoîntr-un poem albastrudin mintea mea nelobotomizabilă... XVII. LA MARGINEA NEBUNIEI, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. „somnul, somnul ... doar atât! fără vis fără trezire... lovituri ce m-au răpus au rămas doar amintire... când durerea grea a vieții, în tăcere o ascult, mă topesc în bezna morții și strâng ochii și mai mult...” (anonim) Te trezești și nu știi de ce o faci...Îți plimbi privirea prin casă și totul
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
strigoiul, iar în acest sens romanul a fost numit „jocul cu spaima“. Un conac din părțile Dunării se află sub stăpânirea vampirică a domnișoarei Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Strigoiul este atras de sângele celor vii și va fi răpus prin împlantarea unui fier în inimă. Filonul popular al romanului servește numai ca suport epic. De fapt, Mircea Eliade a vrut să evoce dragostea metafizica dintre un pământean și o ființă nepământeană, conflictul dintre două forțe: Viața și Moartea. Pictorul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în Italia și în lumea elenistică. Același motiv alimentează povestea maghiară a legendei fraților Hunor și Magor pe care o căprioară îi conduce pînă la cîmpia fertilă. În această variantă, căprioara dispare; în legenda românească consacrată lui Dragoș, bourul este răpus. Eliade nu este de acord cu influența maghiară în legenda românească și arată că motivul vînătorii ritualice a bourului este autohton acest animal bucurîndu-se de o mare prețuire la daci. Mult mai periculoasă pentru o confruntare națională româno-maghiară este trimiterea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Sonia) și de fiul lor (Mihail), au fost deportați în taigaua siberiană, de unde doar ultimul avea să-și mai revadă satul, în urma amnistiei decretată de președintele Nikita Hrusciov. Părinții „unchiului Mihail”, septuagenari, s-au pierdut pe rând: tatăl, „destul de repede, răpus de condițiile extreme de muncă și climat”, iar mama, respectiv bunica viitorului istoric, s-a sinucis pentru a nu consuma din porția de pâine a fiului și a-i asigura astfel supraviețuirea! Al patrulea membru al aceleiași familii, Parascheva Verejanu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a' fericirii 40 Unde libertate era dreptatea, si veșnică știință era milă. Deci, O, dragul meu domn, ascult-o pe Ahania, ascultă viziunea, Viziunea lui Ahania, în somnul lui Urizen Cînd Urizen dormí în prag și-Omul Străvechi fost-a răpus. Întunecatul Om umblắ pe treptele de foc din fața sălilor, 45 Și Vala-l însoți în reverii, în dulce somn himeric. El se uitắ în sus și te văzú, Prințe-al Luminii, splendoarea ta se stinse, [ Dar nu-l văzu pe Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copii din toate semințiile care trăiesc sub cer Se strîng în jurul bărbaților în pilcuri de douăzeci și de cincizeci, palizi Că neaua care-n verdeața cade în jurul unui arbore ce-i desfrunzit. 50 Asupritorii lor căzut-au, ei i-au răpus, la viață se trezesc. Și deși palid, omul cel drept în picioare stă și-n sus la cer privește. Tremurînd și loviți de lovitură cea Universală, copacii-s dezrădăcinați, Stîncile gem oribil și-aleargă care încotro; munții și Rîurile lor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Sate, Înalte turnuri și Castele se înecară în potopul negru; grămezi peste grămezi Plutesc leșurile Oamenilor și-ale Jivinelor, mînate-ncoace și încolo pe valurile cele De sînge înspumat sub cerul fără încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de a doua opera a sa Un giorno di regno (O zi de domnie), dar a fost întrerupt din lucru când, în decursul a numai câteva săptămâni compozitorul și-a pierdut unul câte unul, fiul, fiica și iubita sa soție răpuși de boală. În aceste condiții tragice opera să Un giorno di regno care prin ironia sorții trebuia să fie o comedie a înregistrat la premiera un eșec răsunător. Verdi s-a jurat să nu mai compună niciodată o comedie și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Sus și la colegiul maghiar reformat din Sighet, apoi la liceul piariștilor din Cluj și la cel din Sighet. Remarcat de societatea culturală „Transilvania”, primește o bursă și pleacă, în anul 1871, la Torino, pentru a studia medicina. Moare, răpus de ftizie, cu câteva zile înainte de a primi atestatul de terminare a studiilor, lăsându-și cărțile, printr-un impresionant testament, Societății de lectură a românilor din Maramureș, iar manuscrisele literare, familiei. Primele încercări, versuri, descrieri de călătorie, însemnări zilnice și
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
1997, Iași), poet. Este fiul lui Ioan Anuța, profesor, și al Margaretei Anuța, ingineră. A făcut studii primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia vidului (1999), Robit eternității (1999), Sfinxul
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
Albertine a lui Proust sau Orlando a Virginiei Woolf. Și până la personajele de bandă desenată, din filme și jocuri pe computer. Toate, luptându-se - la propriu, la figurat - cu bărbații În ale căror mreje cad În cele din urmă, adesea răpuse de iubire. Ele intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E Înmormântat la Père-Lachaise, lăsând posterității sute de pagini a căror justă valoare o intuiește, ca nimeni altul, Wilde Însuși: „Mi-am pus talentul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se ridică pe o suită de nenorociri (îi mor frații, părinții, se însoară și nevasta fuge cu o boaită de călugăr, e persecutat de socru, e dat afară din rândul clericilor, apoi din școală, se luptă cu boala și este răpus în cele din urmă de ea). Iese la iveală, acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei și uneori prin perorațiile lui pe teme civice. Întrebarea este
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl apropie pe C. de nuvela fantastică. Un fantastic plăsmuit cu o ingenios dozată tehnică a ambiguității, absorbind realul și revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Rhaedestos (acum Rodosto) lângă malul mării, unde întru adevăr a fost în siguranță, dar totuși, în urmarea strapațelor războiului, el, vicleanul plănuitor al campaniei de cucerire în contra Constantinopolului, simți în sine germenul acelei primejdioase boale care curând după asta îl răpuse pe d-a pururea. Puțini cavaleri scăpară numai spre Adrianopol la tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de biruința și de prețiosul său gaj de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ultim caz, teomahia este declanșată de răpirea (ascunderea, înghițirea) de către un demon a unor „însemne” divine. Este un act care produce regresiunea temporară a Cosmosului în Haos. Cosmocratorul sau un zeu din anturajul său este obligat să intervină pentru a răpune demonul uzurpator și pentru a reinstaura ordinea cosmică. într-un cunoscut mit vedic, demonul Vtra zăgăzuie apele cerești, închizându-le „în pântecele munților”. Lumea este amenințată să dispară și numai înfrângerea dragonului Vtra de către zeul Indra (numit în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și luna de pe cer (tip Greuceanu) sau merele de aur dintr-un copac cu valențe cosmice (tip Prâslea cel voinic și merele de aur) și colindele în care Iuda fură din rai astrele, iar un sfânt (de regulă Ilie) îl răpune cu fulgerul, îl leagă în lanțuri și readuce „odoarele” la locul lor. în ceea ce privește colindele tip Furarea astrelor, o primă apropiere se poate face cu legenda ebraică apocrifă a căderii și înlănțuirii îngerilor, cu privire la care au supraviețuit câteva aluzii chiar și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
copilul Melintiei. Este semnificativ faptul că anume acest episod nu apare în legendele apocrife relative la Sf. Sisoe, ci doar în forma lor pregnant folclorizată (70). Motivul „somnul eroului” apare și în alt tip de basme, cel în care voinicul răpune „balaurul de la fântână”, salvând astfel fata de împărat oferită monstrului ca jertfă (75, a, b, c, d). Eroul adoarme aproape întotdeauna înaintea luptei - constată V.I. Propp, comentând basme rusești similare -, situație deosebit de frecventă în basmele în care fata de împărat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]