959 matches
-
care Occidentul o descoperise îmbătată de parfum de flori și pierdută în politețe și intimitate, pentru ca astăzi să le asocieze spiritul celui mai excesiv modernism, devenind în câteva decenii Prusia Orientului. Industrializarea, cu consecința ei, suprapopulația, a creat o adevărată răspântie a devenirii națiunilor. În fața țăranului se ridică muncitorul, ființă acosmică fără să fie spirituală, dar având o conștiință a valorii și a sensului său ca nici o altă clasă din trecut. Apariția muncitorului, ca un nou tip de umanitate, determină fizionomia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu este totdeauna reacționar, este, prin fire, antirevoluționar. Preferă comoditățile mizeriei dramatismului luptei revoluționare. Astfel se explică de ce, născut deodată cu istoria, a obținut mai puțin, în existența lui milenară, decât proletariatul într-un secol de luptă. Spiritul revoluționar determină răspântiile istorice. Fără revoluții, istoria este devenire inertă, fadoare și făgaș. Muncitorimea a creat o cultură a maselor, cu caractere noi și fizionomie proprie. În locul comunității organice, cristalizată substanțial, pe care ne-o oferă existența statică a formelor primare sau aurorale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii. De ce să fim așa de nedrepți cu masele și să credem că ele n-au participat niciodată direct la istorie! Se repetă până la exasperare de către cercurile socialiste: mulțimile nu vor războiul, ele sânt numai târâte în conflicte și înșelate de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe toate planurile. Războiul ar fi o prostie - adică mai puțin decât este, el fiind o crimă esențială - dacă n-ar implica ideea totală a forței. Din acest motiv este el un fenomen constitutiv al istoriei. Mai mult: războaiele determină răspântiile istoriei, precum revoluțiile, culmile. Cred că nu este om care să nu lupte cu toate sentimentele împotriva războiului: dar, tot așa, nu cred să fie vreunul care să nu-i recunoască fatalitatea. Teoretic, nu este așa de ușor să fii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scăpa de chinuitoarea problemă a anteriorității uneia din două, dat fiind că sânt argumente egal de valabile de o parte și de alta. Să recurgem la "soluțiile" aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea de spirit i se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un nebun pe străzi și la răspântii... Trio îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le cerea oamenilor să mi se închine, murmură bătrânul abia audibil. Deși e speriat și îngrijorat, Fulcinius încearcă să rămână ra țio nal. Cinic chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aprinse. Pe un stîlp prinseseră o plăcuță cu numele orașului: litere albe pe un fundal albastru. Aveam senzația că era numele la oare mă așteptam, dar nu mai aveam Încredere În mine. Drumul s-a lărgit brusc, ajungînd la o răspîntie unde se găseau și trotuare. Luminile de la poalele dîmbului erau aprinse, dar zece metri mai Încolo era Încă suficientă lumină afară. În orice direcție priveam Însă, totul părea pustiu și m-a cuprins o panică de nedescris. Mă simțeam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e și cu penele ciclamen pe lumea aceasta: te fac să elucubrezi cu asupra de măsură! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un „patriot“ (II) În decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a căzut, Corneliu Vadim Tudor s-a aflat în fața unei răspântii. Să-și exprime în continuare dragostea fierbinte pentru foștii Conducători, vituperând împotriva noului climat, democratic. Ori să-și pună cenușă în cap pentru activitatea lui anterevoluționară, căindu-se pentru contribuția la edificarea monstruosului cult al personalității ceaușiste. Dacă alegea prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
pe un fundal violet, așa cum era veșmântul pe care îl purta spiritul surorii ei întâlnit pe alte tărâmuri. Intensitatea cu care am trăit cele trei săptămâni, cât a rămas încartiruit aici plutonul lui Simion, a fost pentru noi o minunată răspântie în care nu numai trupurile noastre s-au cunoscut și dăruit fără rezerve unul altuia, ci și spiritele noastre au vibrat la unison. Nu știu dacă știai că tatăl tău avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
critică literară, și editorial în 1974, cu volumul de poezie Planete. A colaborat la "Tribuna", "Convorbiri literare", "Ateneu", "Orizont", "Cronica", "Luceafărul" etc. Cărți publicate: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul "lume", București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București, 1983; Scrisori, București, 1988; O anume fericire, Iași, 1989; Uite viața, nu e viața! Poezii de lume, Iași, 1992; Zodiacul în doi peri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dacă tot m-ai întrebat: întâlnirea cu ziariștii români din regiune, comemorarea regretatului director-fondator Mihai Jar al ȘM nr. 29 românești din Cernăuți, lansarea cărților lui Dumitru Covalciuc și Ilie Luceac despre viața și activitatea Hurmuzăcheștilor, lansarea cărții Rusia la răspântie a lui Oleg Serebrian, fostul ambasador al Moldovei la Paris; simpozionul "Monumente trecut, prezent și viitor", organizat în parteneriat cu Muzeul de Istorie din Iași; lansarea și Gala nominalizaților Campaniei Oamenii Timpului împreună cu redacția revistei "Timpul" din Iași ș.a. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
salbă de roți din brânză de Olanda; la Cape Town s-a alăturat preaonorabilei bresle a gunoierilor și nu și-a precupețit ajutorul dat grevei din Săptămâna Puturos-Duhnitoare; un an mai târziu, prostimea din Montevideo se bătea pe străzi și la răspântii pe frugalele azime de mălai cu care făcea negoț un tânăr Încliftat În straie exotice; tânărul hrănitor era chiar Tai An. După o luptă cruntă Împotriva indiferenței de care dădeau dovadă carnivorii, magul s-a mutat la Buenos Aires, care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial nu doar al activității, al carierei sale, ci chiar un moment de răspântie a propriei vieți. Nu era chiar ușor să te hotărăști să te întorci la principiile, la părerile tinereții, la gustul și iresponsabilitatea acelei vremi, să te întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața Victoriei... Nu vă temeți de hidra masonică.. . Aha, va să zică ăștia erau nasonii, masonii... Și iarăși: ta-ta-ta-ta! De astă dată era aproape, la dreapta. O luai într-acolo. Nimic. Tăcere totală. Ieșii la o răspântie de străzi și pașii mă duseră tot la dreapta. Altă piață cu statuie. Pustiu. Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
individul care ne dăduse afară, spunând că mi-l făcusem dușman din cine știe ce prostie, peste care un bărbat adevărat ar fi trebuit să treacă. Dar câți sunt cu adevărat bărbați?... Și cu aceste cuvinte liniștitoare ne-am despărțit la prima răspântie de străzi, el cu gândul la sora lui pentru care muncea, eu în față cu libertatea mea, care ajunsese la limită. N-am mai auzit de-atunci nimic despre el. O fi murit pe front? (Căci mai târziu aveam să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
azilului, se întindea un teren uriaș plin cu bălării. Intre el și mare se vedea cărarea ce ducea la baltă. Altă cărare cobora spre mica plajă unde stătusem cu o zi înainte și de unde clădirea azilului părea așezată la o răspântie, între mare și cer; zidurile ei albe și acoperișul putred erau singurul accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte țărmuri pustii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și la analize și la ea. Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zona de tranșee și cazemate. Un tanc stătea, ca o baracă pe roate, la Încrucișarea drumurilor spre Shanghai și Hangchow, pete de soare strălucind prin spațiile dintre scînduri. Tranșeele se strecurau printre movilele funerare ca un labirint fără capăt. Dincolo de răspîntie, un pod de lemn trecea peste un canal. Stîlpii lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu Învelitoarea de pînză, nevoind să-și riște roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așteptau avioanele americane Înainte de a decola În imaginația lui? Totuși, șoferul japonez văzuse și el stabilizatoarele. El aruncă jos țigara și strigă la paznic, care sărise din camion și Încerca scîndurile putrede ale podului. — Lunghua... Lunghua...! Motorul porni și la răspîntie șoferul o luă spre est, Îndreptîndu-se spre aeroportul Îndepărtat. — Mergem la aeroportul Lunghua, doctore Ransome, Îi strigă Jim printre genunchi. Medicul zăcea pe podea lîngă Basie și tatăl olandezei, urmărindu-l pe Jim cu ochiul lui sănătos. SÎnt avioane Brewster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
inevitabil în miezul problematicii unui teatru ce se vrea capabil să întâmpine și să înfrunte fantomele. Totuși nu textele lui Artaud au fost cele care s-au aflat în mod nemijlocit la originea acestui proiect. El s-a născut la răspântia unde, la un moment dat, s-au întâlnit două discursuri: unul venit din teatru, celălalt din antropologie, discursuri pe care le-am ascultat dialogând, răspunzându-și unul altuia. Primul dintre ele, cel teatral, era înscris într-un text al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor rămâne împietriți pe loc, așa cum s-ar întâmpla dacă le-ar ieși în față Gorgo. Mereu același raport al fantomei cu piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantomelor și apariția zeilor, dar și dintre fantomă și imaginea visată. Fantoma tragică ar avea, așadar, aceeași substanță ca și viziunile nocturne ori ca acele trupuri prin care zeii decid să se lase văzuți de către oameni. Invizibilul devenit vizibil, la răspântia dintre imaginea din vis și corpul divin - așa ni se înfățișează fantomele grecilor. Ce spun acești morți care revin și cât de mare este importanța lor, iată ceva ce trebuie, prin urmare, cântărit cu aceeași unitate de măsură ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
descrie împrejurările „uimitoare” și „miraculoase” în care aceasta se produsese. Oedip se oprise în fața unei stânci „cu temelii de aramă înfipte în pământ”, în apropierea unui crater spre care duceau câteva cărări. În calea lui se ivise, așadar, o nouă răspântie, unde, de data aceasta, avea să-și înfrunte propria moarte. De jur împrejur, patru elemente: craterul, stânca, un copac scorburos și mormântul de piatră. Însoțit de fetele lui, se supusese unui ritual al purificării, semănând perfect cu toaleta făcută unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Lui Dionysos, ca zeu al puterilor vizuale și al relației frontale, îi este caracteristică cea de-a doua dintre aceste opoziții. Dar ea nu îl apropie oare de Gorgo? Tot așa cum statuia-stâlp îl apropie de Hermes. De la Hermes, zeu al răspântiilor din spațiul social, zeu al unei topografii ale cărei repere le jalonează, F. Frontisi-Ducroux nu reține decât prezența lui intimă, cotidiană și familiară. Dar nu-l neglijează cumva cu prea mare ușurință pe Hermes, călăuza sufletelor celor morți? Nu uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]