748 matches
-
la lumină, trăsăturile de subiectivitate se metamorfozează instantaneu: din documente ale apărării, ele devin documente ale acuzării. Cu alte cuvinte, oricâtă subiectivitate, oricâtă lipsă de realism ar proba scriitorul atunci când Își face autoportretul, toate aceste elemente se obiectivează, contribuind, În răspăr uneori, fatal de cele mai multe ori, la conturarea portretului pe care scriitorul crede că Îl face. Șochează, de asemenea, singularitatea autoportretului literar prin comparație cu oricare altă formă decurgând din strategiile biograficului. Chiar dacă „genul proxim” (așa cum spuneam mai sus) pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să le arăt îndrăciților clocitori de ghicitori aiuritoare, cuvințelul getbeget cu sensul din moși strămoși sau din străvechimea neamului get, adică ,,get pe get” să le fie și lor cu respect față de adevăr și să nu-l mai ia în răspăr! Dacă era treaba după zicerea lor trebuia să păstrăm azi în limba veche cuvîntul dacbedag, dar nu a fost și nu este încă, pînă îl vor scorni ei! Iar acest adevăr infailibil îl știau și romanii față de mulți dintre românii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase, care, chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor, nu se pierd cu firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau detaliului că intervențiile din volumul În răspăr - ca și cele din Deconstrucții populare (2002) - au apărut în cotidianul „Național”, ci și „lipsei de audiență a unui fel de a scrie mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată (în colaborare cu Liviu Cangeopol), București, 1990; În răspăr, București, 2000; Deconstrucții populare, Iași, 2002. Traduceri: Bernard-Henry Lévy, Elogiu intelectualilor, București, 1992; Ioan Petru Culianu, Pergamentul diafan, București, 1993, Eros și magie în Renaștere. 1484, postfață Sorin Antohi, București, 1994, Mircea Eliade, postfață Sorin Antohi, București, 1995 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
politic, RL, 1991, 22; Ștefan Ion Ghilimescu, „Tentațiile anonimatului”, R, 1991, 7-8; Lovinescu, Unde scurte, V, 18-21; Paul Cernat, Dribling prelungit, OC, 2000, 21; Alex. Ștefănescu, Dan Petrescu enervat de literatura română, RL, 2000, 27; Ștefan Borbély, Dan Petrescu - în răspăr, „22”, 2001, 582; Cristea-Enache, Concert, 364-376; Paul Cernat, Salubrizări postutopice, OC, 2002, 120; Daniel Cristea-Enache, Deconstrucții cu sânge rece, ALA, 2002, 624, 625. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
propunîndu-i să înlocuiască spectrul morții prin cel al îmbătrînirii. Odată încheiate cele două lecturi, suntem nevoiți să revenim la întrebarea de început: ce este dragostea? "Domeniul vieții în care experiența nu servește la nimic", ne lămurește naratorul Gabriel, cumva în răspăr. Dar își revine în clipa următoare: dragostea înseamnă să ai, "la fiecare întîlnire, impresia că debarci în zorii primei zile a lumii". El, bărbatul invadat de o femeie, una singură, suportă și cîștigă. Michel și Bruno nu reușesc să evite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa ființă, cum nu mai cunoscuse pînă atunci. Fizic și intelectual, Marc se îndrăgostește pentru prima dată, asumîndu-și riscuri pe care le evitase în aventurile sale anterioare. Un aer de Philippe Roth, dar cu mituri și tabuuri luate fin în răspăr și cu o subtilă psihologie desfășurată în elipse, ce întreține o atmosferă de suspans de cea mai bună calitate. Singura grijă majoră a profesorului pare a fi aceea de a-și ține aventurile departe de ochii neîngăduitori ai confraților universitari
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Mateiu I. Caragiale și chiar de I. Pillat: Cu antereu-n flori, pe scaun șeade, Cu briciu-i de mărgean Bărbierbașa În brîu-i roș lucește călimara; Îi mângâie bărbia costelivă; Obrajii-i dogorăsc, mai rău ca para, Îl ia-n răspăr, îl ia și din potrivă, Că-ntîi și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Creangă, Dragoslav, Sadoveanu). În consecință, civilizația modernă (adică civilizația romanului, la care visa Lovinescu) pare a nu fi izbutit încă să producă, în spațiul românesc, o literatură și o ideologie. Astfel că finalul cărții dă glas unui scepticism radical (în răspăr cu ideologia burgheză a criticului modernist), care pune sub semnul îndoielii capacitatea creatorului român de a scrie roman. Dar Lovinescu nu voia să rămână un scriitor oarecare... Din acest motiv, capitolul ultim merită, cred, mai multă atenție. După intermezzo-ul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a intra deja la idei și cere fetei, după episodul dezvirginării, câteva zile de reculegere. Comparând, retrospectiv, comportamentul celor două femei (Diana și Silvia), inginerul exagerează iar, în spiritul concepției sale maniheiste, și ajunge la concluzia necesității unei hermeneutici în răspăr, cu semn negativ, singura capabilă, după credința lui, să descifreze adecvat semnele lumii. Luând drept adevăr ceea ce nu era decât aparență, Bizu se înșelase amarnic de unde și noua lui convingere, că nimic nu e, în realitate, ceea ce pare a fi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prețuiască mai mult persoana aproapelui decât propria lor persoană. Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
meșterit de Ahab și înaintînd numai în virtutea lochului și saulei sale, Pequod se îndrepta spre Ecuator. O călătorie atît de lungă pe mările acelea pustii, apoi, nu peste multă vreme, pe apele monoton de line, pe care-l mînau, în răspăr, alizeele ce băteau statornic pe-acolo - toate acestea păreau să fie preludiul ciudat de calm al unei furtuni năpraznice. în cele din urmă, vasul se apropie de hotarul zonei de vînătoare de la Ecuator și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de fascinația cu care artiștii expresioniști au insistat asupra decăderii omului, în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
alături de Shakespeare și de Cehov. Volumul de față este și povestea vocației acestui itinerar artistic. Cartea configurează în același timp un continuu manual de învățătură ce pune în lumină valori pe care secolul XX și XXI le tot iau în răspăr, ca să le redescopere, când artiștii mari își recunosc condiția de fii rătăcitori, după anii dedicați reinventării roții sau minimalismului. Pentru cine cunoaște istoria teatrului, marile școli de interpretare, în vremurile modeme, cartea de față este o cortina de cuvinte trasă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i bre, nu ți-i bine? Magistre, niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum. 14 ianuarie Prin mamă un Cantacuzin, pictorul și-a onorat de-a lungul vieții obîrșia nobiliară, dar într-un răspăr niciodată ogoit, tras din același sînge orgolios a practicat o boemă care nu era numai una mondenă, în vogă la început de secol, ci și în spirit, în felul de a judeca artistic lumea. Pornind cu studii inginerești la Dresda
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ribera, Murillo, Zurbaran, Velazquez, Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck (mai ales), deși de o noutate frapantă în epocă, rămînea, cuminte, în imuabilul canon, înfiripat încă în fresca pompeiană și consumîndu-se, neabătut, de-a lungul secolelor. La El Greco, totul e în răspăr: temă, figurație, compoziție, manieră. Dacă, neavertizat, te-ai afla brusc în fața pînzei "Laocoon", ai putea-o atribui oricărui expresionist nordic de început de secol XX. Atît de voit insolită e această regie modernă (avant la lettre): subiectul "barbar", contorsiunile colerice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
orice descriere sau evaluare a unei asemenea prestații. Nu poți vorbi deci până la capăt despre un sociolog decât sociologic. Această profesie te obligă la o coerență nu Întotdeauna comodă: nu poți fi un sociolog de nicăieri, evoluând cu seninătate În răspăr cu liniile majore de evoluție ale societății tale. Ești, Într-o măsură mai mare decât În orice altă meserie umanistă, În infernul lumii. Pe care ți-l asumi, căruia Îi răspunzi, după măsura și capacitatea ta. (Nu e vorba aici
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologia românească postbelică și sociologii ei. A releva pe scurt și, evident, insuficient un tip de prestație sociologică, un tip de atitudine profesională, care, pe lângă meritele lor incontestabile În sine, au Închegat și propus un soi de comportament public În răspăr vădit cu patologiile politicului ce prezidau grosolan epoca. A fost o prestație victorioasă atât pe termen scurt - performanța profesională -, cât și pe termen lung - perpetuarea subtilă a prestigiului sociologiei și a interesului pentru aceasta. Căci generațiile ulterioare, printre care se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se teme, amintește și schița lui Nicolae Iliescu inclusă în volumul colectiv Desant'83, intitulată Despre noul roman realist, în care sunt propuse trei variante de încheiere a unui proiect de roman realist, departajate pe baza unei analize psihologice în răspăr, a tipurilor de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucrare structurată în două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]