1,324 matches
-
Heina sau Konowalow. În țară, primul său text va fi tipărit în cotidianul „Adevărul”, în 1908. După primul război mondial practică avocatura, dar fără convingere, situația materială îngăduindu-i să se dedice literaturii. O primă plachetă de versuri, Revolte și răstigniri (1920), în care sunt antologate versurile scrise între 1916 și 1919, este urmată de drama Sonata umbrelor (1921), pe care Teatrul Național din București o reprezintă în stagiunea 1920-1921 în regia lui C. I. Nottara, interpret și al rolului principal
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
aptă pentru scenă a evenimentelor explică suficient interesul oamenilor de teatru pentru acest text. Dar și aici s-ar fi simțit nevoia unei surdine puse demonstrației exagerate și unui maniheism care îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
demonstrației exagerate și unui maniheism care îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius, Opere, III
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban Bascovici, „Revolte și răstigniri”, SBR, 1921, 37; L. Rebreanu, Teatrul Național: „Sonata umbrelor”, SBR, 1921, 51; „Sonata umbrelor” la Berlin, „Ilustrația”, 1922, 4; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, II, București, 1981, 146-148; Perpessicius, Opere, III, 1971, 40-42; Pompiliu Constantinescu, „Clopote peste adâncuri”, VL
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vreun grec care de dragul unei certe să treacă așa de lesne marea întinsă și primejdioasă. Cât despre pomenirea în rugăciuni, trebuie să se admită în vederea scopului de folos comun, căci Dumnezeu însuși a primit fire omenească și s-a supus răstignirii pentru a mântui omenirea; deci, daca în cazul de față se poate evita prin o alipire analogă o primejdie amenințătoare, atunci nu e un păcat, ci o faptă vrednică de laudă. Fiindcă atât preoțimea cât și populația nu se puteau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
particular de reîncarnare: Pentru apostoli, cei mai apropiați de evenimente, rolul lui Christos nu este dat de veșnicie (așa cum afirmă crezul, concepție târzie (anul 553)), ci de o evoluție, în timpul vieții terestre, punctată și cu valoare de simbol, de botez, răstignire, înviere și înălțare . Mai concret: “...dumnezeu, pe acest (oarecare, n.n.) Iisus pe care voi l’ați răstignit, l’a făcut (s.n.) domn și hristos. (Fapte 2.36)”; “Pe acesta, dumnezeu, prin dreapta sa, l’a înălțat (s.n.) stăpânitor și mântuitor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ideea sacrificiului cuiva (mielul pascal, țapul ispășitor) , pe care doar le ridică la un alt nivel, sacrificând însuși zeul. El este prototipul omului evoluat aflat la ultima reîncarnarepentru a sublinia acest caracter al lui Christos: “Asta ne învață Christos prin răstignire: depășirea planului trupesc prin învingerea cărnii prin spirit. Învingerea eului inferior de către eul superior, eul spiritual”. </footnote>. În această calitate, el a dus o viață austeră din punct de vedere material (manifestare a corpului astral) și sentimental (manifestare a corpului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
o viață austeră din punct de vedere material (manifestare a corpului astral) și sentimental (manifestare a corpului intelectual), dar bogată din punct de vedere mental (manifestare a corpului sufletesc). În același context, el avea calități psi pronunțate: − premoniție: propria sa răstignire (Matei, 26); − vindecare: leprosul, omul cu mâna uscată (Matei, 8; 12); − levitație: mersul pe valurile mării (Matei, 14); − dedublare: schimbarea la față (Matei, 17); − cunoașterea trecutului: Ioan Botezătorul ca reîncarnare a lui Ilie (Matei, 17) și a viitorului: dărâmarea Ierusalimului
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
puterea, cu aceeași senină ignoranță. Pe de o parte Atena și Roma, pe de alta - Ierusalimul și Bizanțul. Pericle versus Constantin, Aristotel contra Tertulian, democrația agorei în competiție cu statul totalitar creștin, idealul păgân al palestrei spulberat în numele venerării unei răstigniri. Două lumi, două idealuri, două universuri, două moduri de a gândi. Falii se tot adâncesc în societate. Marc Aureliu și Diogene din Oenanda reprezintă posturile avansate ale unei epoci care se scufundă... Noua gândire se caută dar încă nu se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
justifică un anumit număr de puncte comune. S-ar putea spune că doctrina creștină e o gnoză care a reușit, ipoteza stă în picioare. Cu atât mai mult cu cât Isus urcat la ceruri și înviat a treia zi după răstignire rivalizează în minuni cu Simon Magicianul care survolează cerul Romei, Marcu care farmecă femeile transformând conținutul cupelor în sânge virtual sau Vasilide susținând că Isus recurge la farmece pentru a face ca Simon din Cirene să fie răstignit în locul său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimeni. în timp ce imaginea lui Isus ispășește și moare pe cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva dezolat de apologetica creștină! Vasilide este inițiatorul unei erezii numită docetism. Pentru adepții acestei opțiuni - care justifică strania prezență a lui Simon din Cirene lângă Răstignit - Isus s-a născut, a murit și a înviat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Răstignit - Isus s-a născut, a murit și a înviat numai în aparență. îVasilide afirmă că numele Fiului lui Dumnezeu în timpul acestei mistificări este Caulacau). Docetul crede că, în timpul morții sale - cel puțin în care cred ceilalți -, Isus asistă la răstignire amestecat în mulțime. Râzând de festa jucată tuturor - pentru eternitate... - 2 - Certitudinea indiferenței. Convertirea gnostică asigură invizibilitatea gnosticului. Puterile lui Isus, alias Caulacau, stau bineînțeles mărturie în acest sens și arată și ce beneficii se pot obține din așa ceva! Vasilide
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și, mai apoi, reîntoarcerea la viața normală... Spiritul Liber desemnează contururile primei filosofii europene coerente. Acolo unde alții propun teze diverse, multiple sau chiar contradictorii, el efectuează variațiuni, desigur, dar întotdeauna pe aceeași temă: ființa-zeu a omului, divinitatea sa după răstignirea lui Isus a plătit pentru toate păcatele lumii, ale tuturor bărbaților și femeilor, și asta pentru totdeauna. Din acea zi, nu mai e posibilă sau imaginabilă nicio faptă păcătoasă. Negativitatea e suficientă în viața de toate zilele, unde se manifestă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dobândă i-a transformat pe comercianții și bancherii evrei în monopoliști ai operațiunilor de creditare care acordau împrumuturi suveranilor, castelanilor, nobilimii, consiliilor municipale, orășenilor. Autoritățile publice au adoptat față de evrei o atitudine bivalentă, pe de o parte, îi culpabilizau pentru Răstignirea lui Iisus Christos, pe de altă parte, fiindcă recurgeau deseori la serviciile lor și beneficiau de substanțiale încasări fiscale, nu se grăbeau să satisfacă cerința instanțelor ecleziastice de a-i marginaliza, mai ales că Biserica însăși în această vreme a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului, este, totodată, un personaj cristic. Vă amintiți, el coboară pe o scară pe lemnul căreia rămâne Încremenit Într-o clară imagine a răstignirii, este depus apoi În mormânt (În scena teribilă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul”, personaj al lagărului, este, totodată, un personaj cristic. Vă amintiți, el coboară pe o scară pe lemnul căreia rămâne Încremenit Într-o clară imagine a răstignirii, este depus apoi În mormânt (În scena teribilă În care depunerea se identifică cu lecția de anatomie), după care urmează episodul Înălțării. Pe de altă parte, Corin, tu definești anarhetipul ca fiind În contra logicii, dar ce te faci cu toate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri bătrâni, care își ajută „poporenii”, spre deosebire de tinerii orășeni din înalta societate, superficiali, fără orizont spiritual, robiți plăcerilor ușoare. Piesa de teatru Hazail (1931) înfățișează patimile și răstignirea Mântuitorului, ilustrând forța credinței. SCRIERI: Dreptul vieței, București, 1908; Pe urma dragostei, București, 1910; Marcu Ulpiu Traian Stănoiu, București, 1920; Slutica, Botoșani, 1925; Hazail, Mănăstirea Neamț, 1931. Repere bibliografice: N. Iorga, „Dreptul vieței”, NRL, 1909, 2; [Scrisoare deschisă a Irinei
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
strada Maica Domnului, București, 1995; Lunaria, București, 1995; Aldebaran, ed. bilingvă, tr. Constantin Frosin, Galați, 1996; Între îngeri și demoni, București, 1998; Învingătoarele spații, pref. Tudor Palladi, postfață Andrei Langa, București, 1999; Avatar, Galați, 1999; Infinitul de aur, Timișoara, 2001; Răstignirea porumbeilor, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Viziune romantică și atitudine civică, „Nistru”, 1981, 5; Ion Ciocanu, Măsura adevărului, Chișinău, 1986, 170-191; Marin Sorescu, Un sunet tulburător, R, 1990, 1; Ana Bantoș, O poetă zidindu-și ființa prin cuvinte, „Nistru
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
Dumnezeu. În acest fel, demonii au falsificat aproape toate etapele importante sau caracteristicile revelației creștine: nașterea din Fecioară (crearea mitului lui Perseu), vindecările miraculoase (crearea figurii lui Asclepios) etc. Singurul episod care nu a putut fi contrafăcut, consideră Iustin, este răstignirea, tocmai pentru că profețiile despre acest episod sunt extrem de complicate, subtile și bine codate. În plus, demonii au creat nu numai surogate ale revelației, ci și surogate ale cultului. De exemplu, ei au imitat grosier botezul sau descălțarea rituală la intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prima (1-15) se ocupă de mărturiile lui Pavel despre învierea trupurilor; a doua (15-24) insistă asupra identității dintre Dumnezeu‑Creatorul și Dumnezeu‑Tatăl pornind de la trei evenimente din viața lui Isus: vindecarea orbului din naștere (In. 5,14; V, 15-16), răstignirea (16,3‑20), ispitirea lui Cristos în pustie (21-24). Cea de‑a treia secțiune (25-36) vorbește despre Anticrist (25-30) și despre millenium (31-36). Pentru o analiză mai ușoară propunem schema următoare a fragmentului V, 25-30: Anticristul tiran eshatologic 25,1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
roșu al demonstrației sale este constituit de ideea armoniei celor două Testamente, armonie respinsă de eretici, îndeosebi de Marcion și discipolii lui. Această idee este reliefată în cartea a V‑a, pornind de la trei evenimente: întruparea, viața lui Cristos și răstignirea sa; parusia. Anticristul va recapitula întreaga istorie a apostaziei, de la căderea îngerilor răi, până la ultimii apostați, ereticii. Aducând ca temei principal capitolele 2 și 7 din Daniel (coroborate cu alte mărturii ale Vechiului Testament), Irineu precizează mai întâi caracterul violent
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceeași credință pe cei tăiați împrejur și pe cei netăiați împrejur”, adică, împreună, iudei și neamuri. Versetul care conține imaginea veșmântului spălat în vin trimite la scena botezului în Iordan; cel care vorbește de „sângele de strugure” se referă la răstignire: „Dintr‑însul au țâșnit două izvoare, unul de sânge și altul de apă, cu care spălându‑se păgânii se vor curăți. Păgânii sunt considerați ca un veșmânt pentru Cristos” (11). Ochii lui Cristos‑Iuda sunt profeții (12), iar „dinții săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desăvârșită a sensului Scripturii prin însuși Cristos, prelungirea către toți creștinii a uimitorului privilegiu al ucenicilor de la Emmaus (Lc. 24).” Există trei momente esențiale ale istoriei revelației divine: încredințarea Vechiului Testament (Legea) poporului ales, prin Moise; deschiderea Vechiului Testament prin răstignire; revelația desăvârșită a mesajului Scripturilor în Isus Cristos, în calitate de judecător. Moise a fost cel care a scris și a pecetluit „testamentul lui Dumnezeu”; prin răstignire, Isus desface pecetea acestui testament, descoperindu‑i conținutul, pe tronul judecății: „Acum deci se arată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
istoriei revelației divine: încredințarea Vechiului Testament (Legea) poporului ales, prin Moise; deschiderea Vechiului Testament prin răstignire; revelația desăvârșită a mesajului Scripturilor în Isus Cristos, în calitate de judecător. Moise a fost cel care a scris și a pecetluit „testamentul lui Dumnezeu”; prin răstignire, Isus desface pecetea acestui testament, descoperindu‑i conținutul, pe tronul judecății: „Acum deci se arată chipul lui Moise, acum el este descoperit și de aceea apocalipsă înseamnă revelație; acum pecețile cărții lui Moise sunt ridicate” (5, 2). De asemenea, Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]