891 matches
-
nouă și care a fost enunțata de multe voci: aceea că pe lîngă martirii din închisori au existat și cei liberi, condamnați însă la o moarte lentă a tuturor virtuților lor omenești: "pe lînga mării răstigniți au mai fost micii răstigniți, cu micile lor cruci din minuscule boabe de porumb, pe care erau puși să îngenuncheze de dimineață pînă seara (...) Mării răstigniți", continuă autoarea (finalul românului) "erau bătuți, înfometați, omorîți, azvîrliți în gropi comune, în timp ce ei, ceilalți, e adevărat, erau liberi
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
condamnați însă la o moarte lentă a tuturor virtuților lor omenești: "pe lînga mării răstigniți au mai fost micii răstigniți, cu micile lor cruci din minuscule boabe de porumb, pe care erau puși să îngenuncheze de dimineață pînă seara (...) Mării răstigniți", continuă autoarea (finalul românului) "erau bătuți, înfometați, omorîți, azvîrliți în gropi comune, în timp ce ei, ceilalți, e adevărat, erau liberi, dar dacă ar fi avut cineva curajul, ori curiozitatea să le desfăca palmele și să smulgă de pe ei zdrențele "pe puncte
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
e pentru tine e urgent vino la/ teatru. îi ascult mă duc. sală e arhiplina de umbre. pe scena/ dau cu ochii de mine însumi. (mă preveniseră îngerii că mă/ voi întîlni cu mine însumi dar nu-i crezusem). sînt răstignit/ pe o cruce bătută în cuiie. ochii mei sînt scoși. urechile mele/ sînt tăiate. limba mea este smulsa. umbrele mă privesc/ zîmbind. unele mă cheamă. altele vor să-mi ia locul"(ibidem). Că o probă a incongruentei ființei cu sine
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
am, / cum să-mpart o țară-n trei / și în două-același neam? // cum să-mpart, Doamne, Moldova / și prea dulcea Bucovină, / lăsînd crengile deoparte / de străbuna lor tulpină? (...) și-apoi nici nu vreau, Stăpîne, / să mă-mpart în două părți, / răstignit pot fi chiar mîine / numai nu pe două hărți // numai nu pe două hărți!" ( Spovedanie). Poetul, structural neadaptat, herald al neîmplinirii, captează aci rezonanța, unei neadaptări epocale, a unei neîmpliniri etnice: "Mereu e-n drum poetul peregrin, / întoarcerea acasă i-
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se așează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Sfântul Epitaf așezat în fața Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioșilor. Este așa-numita „trecere pe sub Masă" - un dans ritual de bucurie, după cum explică preoții. Creștinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăință, iar după ce ies, se ridică în picioare, gestul
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]
-
pună cenușă în cap ca mine. Nu se putea altfel." Poate că Alexandru avea dreptate. Poate că n-am greșit, poate că așa a fost să fie, poate că dintre po-te-cile ce se deschideau în fața noastră ca brațele unui om răstignit, am pășit exact pe aceea care ducea la de-săvârșirea lui Eugen ca artist, în America tuturor posibilităților... Cât despre noi... Noi eram mai puțin importanți.
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
are nevoie de atâtea. - Fiindcă cu cinci autografe de la dumneavoastră pot obține, la schimb, un autograf al lui Vali Vijelie.... În peregrinările sale prin satele patriei, Băsescu vede o bătrână închinându-se și bătând mâțanii în fața unei troițe cu Iisus răstignit. Sigur pe dragostea nețărmurita pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă: -Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai degrabă la iubitul președinte al țării? Și răspunsul nu întârzie: -Tare-aș mai face-o, maica, daca l-aș vedea
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
nețărmurita pe care i-o poartă poporul și oarecum contrariat, întreabă: -Mamaie, de ce nu te-nchini mata mai degrabă la iubitul președinte al țării? Și răspunsul nu întârzie: -Tare-aș mai face-o, maica, daca l-aș vedea și pe el răstignit! Ce are Călin Popescu Tăriceanu lung, Emil Boc scurt iar Papă nu are deloc? Numele de familie... Nimeni nu se îndoiește de extremă sensibilitate a președintelui: ar fi capabil să facă să plângă și o ceapă. Citește și:
BANCUL ZILEI: Băsescu răstignit () [Corola-journal/Journalistic/68580_a_69905]
-
a ceștii / aburii cred că în a doua venire”... La alte pagini se revine la gravitate, în recompunerea unui interior modest și posomorât, pus totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până și singurătatea ar fugi cu altul // în dulap va începe să plouă” (Suspans); sau: „la masa din bucătărie
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
anumită viziune asupra vieții, s-ar ajunge la ceva lipsit de puterea vreunei atracții sufletești". în schimb... "dacă așezăm toată teoria creștină pe reazemul vieții unui om, despre care ni se spune, acasă sau la biserică, că a fost Dumnezeu răstignit, atunci puterea de seducție spirituală este maximă." " Același lucru - continuă Lavric - e valabil și în cazul islamului. Religia musulmană nu poate fi ruptă de viața lui Mahomed și a rudelor sale, iar învățătura islamică nu poate fi predată teoretic, în
Șiit sau sunit?... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9275_a_10600]
-
-ți dorești înfrîngerea ca să te împlinești“ îi vine nespus de bine la îndemînă, pliindu-se pe un orizont de așteptare care întreține speranța. Grație acestei optici, de împlinit nu se împlinesc atît privilegiații sorții, cît inșii cu fibră șovăitoare, acei răstigniți arătînd spirit vacilant, marcat de clătinări interioare. Căci vacilantă e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună spre tiparul
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
în toate marile războaie, dar și în războaiele particulare, o muiere ca de ceară, ca atinsă de gălbează, uscată, făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de a-l duce și pe Iisus, răstignit, în!... și uite că și după Învierea lui Cristos, hârca naibii n-a sfârșit prost!" (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi bucuria copilărească a happy-end-ului. La granița dintre realitatea ficțională și iluzia ei, scena atroce a autopsiei este dată
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
a apropiat tiptil de Poema/ și aceasta pe loc s-a îndepărtat" (Alesul). Sau cu o înciudare expresionistă: "Nopțile sînt pete de grăsime în supa zilei / iar visele sînt umbre scămoase pe cerul nopții // metafora este o pasăre de noapte răstignită / pe crucea muntelui iar imaginația este o tîrfă" (Cioburi de tăblițe de lut ars regăsite). Ceea ce ar denota încă o dată opțiunea pentru contingent a autorului care a declarat cu un soi de resignată superbie: "cît despre metafizică s-o lăsăm
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
de înciudare, celălalt aprins de o dispoziție al cărei gust numai el îl știa. Unul posac și introvertit, celălalt senin, cu o umoare stenică și atrăgătoare. {i atunci îți dai seama că, dintre cei doi, cel care impresionează e tocmai răstignitul a cărui viață fusese distrusă în țară. E drept, nici unul nu a învins în plan istoric, căci amîndoi au murit înainte de căderea comunismului (Nicolae în 1984 la Timișoara și Mihail în 1987 la Washington), dar dintre ei, cel care păstrează
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
mult prea de timpuru poezia lui Ioan Alexandru, sînt aidoma unor interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită.(...) Arareori, cîte un fragment se bucură, în treacăt, precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a bunicii - / este o lume care moare într-un anotimp/ și reînvie în alt anotim/ ca pînă la urmă să nu mai reînvie niciodată.// Aici, sub prag/ este îngropată inima mea
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
trecut de călcâi, a întâlnit în lemn un nod mai dur. Picioarele bătute în cuie nu sunt deci o invenție a evangheliștilor, cum s-a spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
caracter competițional, au fost prezentate pelicule realizate de șase cineaști din Bulgaria, Macedonia, România, respectiv din Serbia și Muntenegru. Țara noastră a fost reprezentată de domnul Vasile Bogdan, realizator de emisiuni la TVR Timișoara, care a obținut aprecierile publicului pentru filmele „Biserica răstignită“, „Iar- tă-mă, pământule“ și „Biruind lumina, la Obreja“. C. V. Ochi și... urechi l În primele trei luni ale anului, peste 80 000 de români au încheiat contracte de muncă, în timp ce aproape 250 000 au intrat în șomaj; cel mai mare
Agenda2005-33-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/284075_a_285404]
-
umbră - devine reprezentarea lumii înseși; Petra Maier, în încremenirea și umilitatea ei, e chiar lumea românească postbelică, Cezar, copilul născut iar nu făcut într-un lagăr sovietic (din Supunerea), e un Mesia al vremurilor tulburi, simbolul christic al unei lumi răstignite ("Dumnezeu nu vine pe pămînt. Are trimiși", spune Petra Maier): ei sînt alternativa surpării și pierderii identității pentru că, experimentînd suferința "în stare pură", nu mai au frică, deci nu mai pot fi controlați. Aceasta e alternativa - termenul opozant unei lumi
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
prînz. După slujbă, lumea luă masa ciocnind des pahare cu votcă înroșită. Nici măcar să zici că era acolo vreo veselie... În aer plutea ceva ca o mustrare. De căldura soarelui - că era pe la Paști și vremea se încălzise bine -, morunul răstignit începuse să se strice. Nici vorbă să taie cineva din el... "Îl mai ținem, așa, și p-ormă mîine îl tăiem și-l dăm la cîini" - spusese unul, care era cu sanepidul... Oamenii, încet, încet, cam băuți se apropiaseră de
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
să se strice. Nici vorbă să taie cineva din el... "Îl mai ținem, așa, și p-ormă mîine îl tăiem și-l dăm la cîini" - spusese unul, care era cu sanepidul... Oamenii, încet, încet, cam băuți se apropiaseră de morunul răstignit ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș, cu forma lui aerodinamică amenințătoare... Cei mai mulți, contemplînd peștele
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
de niciuna din durerile omenești. De mică a cunoscut refugiul și prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profețita pentru sufletul Ei. Ea e modelul desăvârșit de curăție și iubire, duse până la jertfă: dovadă, că puțini erau până sub crucea Răstignitului, și printre cei puțini, era Maica Domnului. SFÂNTĂ MARIA. Tot așa, pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului. Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
Sabia durerilor a fost profețita pentru sufletul Ei. Ea e modelul desăvârșit de curăție și iubire, duse până la jertfă: dovadă, că puțini erau până sub crucea Răstignitului, și printre cei puțini, era Maica Domnului. SFÂNTĂ MARIA. Tot așa, pe lângă orice răstignit al vieții acesteia, puțini mai rămân pentru el către Dumnezeu, și printre cei puțini, e Maica Domnului. Căci, spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri, si avem trebuința de o inimă de mama pentru noi
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
că este așa? Desigur că jocul duce în ironie, așa cum se întâmplă în lucrările mai mari, care pot să fie tălpile lui Iisus. Din ele se ițesc cuiele ruginite, încercuite de ceea ce ar trebui să fie picăturile de sânge ale Răstignitului. Numai că, așa cum sunt lucrările așezate pe simeze, te invită parcă să-ți agăți pălăria ca într-un cuier. Scriam mai înainte că lucrările sunt undeva pe granița subțire dintre artă și artizanat poate și din cauza faptului că, fiind atât
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]