2,766 matches
-
vervă, nemaiprididind cu lau dele la adresa nepotului. Îi povestea Ilenei despre acesta ca și cum ea nu-l mai văzuse de o bună bucată de vreme iar el acum se străduia să o pună la curent cu ce se întâmplase în acest răstimp. Ileana asculta răbdătoare, zâmbind și aprobând tăcută din cap. Odată ce Cristian Toma se așezase pe scaun, atenția comandantului se concentră asupra lui. Imediat îi umplu paharul cu pălincă și începu să-i spună și lui aceleași lucruri. Din privirile Ilenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lovit cu patul armei, pe la spate, un individ. No, cred că la fel au procedat și cu mine, pentru că mi-am pierdut cunoștința și nu îmi mai amintesc nimic. Unde ne aflăm? întrebă inspectorul după mai bine de un minut, răstimp în care se străduise să-și amintească și el cele petre cute în pădure. Habar n-am. M-am trezit aici, cu mâinile legate la spate. Cred că suntem undeva în clădirile de la Pinforest, dar nu sunt sigur. Ascultându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la drum, pusese la cale ultimele detalii cu privire la ce se va întâmpla după ce captura duhul blestemat din peșteră. În mintea sa încolțise un plan, diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
femeile pentru care subiectul este de un interes suprem îi disprețuiesc pe acești bărbați. Ei le flatează și le stârnesc, dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le ocupă mintea. Meseriile prin care își câștigă existența le absorb toată atenția. Se dau în vânt după sporturi. Se pot interesa de artă. În marea lor majoritate, își păstrează diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
marș forțat de noapte care istovise oameni și cai, În timp ce deasupra capetelor lor apuneau constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de fâșii de senin. La o oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
către el, târându-și piciorul drept, ceva mai scurt decât celălalt. - Curiozitatea e temelia dintâi a oricărei științe. Ar trebui să știi asta: și domnia ta ai Încercat să pătrunzi În tainele Naturii, când ne-am cunoscut la Paris. Imaginile scurtului răstimp petrecut la Facultatea de Arte străbătură cu repeziciune mintea poetului. Și, printre ele, chipul acestui bărbat, Arrigo da Jesi, care pe atunci ținea catedra de filosofie naturală. - De când ai părăsit Parisul? Întrebă poetul. - Timpurile s-au schimbat pe meleagurile Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celorlalte cercuri mai mici, printr-o amplificare succesivă a vitezei de rotație, Într-o măsură calculabilă, dacă aș dispune de toate părțile... - Și spui că al-Jazari a fost cel care l-a construit, reluă Dante după o scurtă pauză, În răstimpul căreia căutase să cântărească afirmațiile celuilalt. - Al-Jazari a fost cel mai mare meșter de mașinării din Întreaga lume cunoscută, Însăși fala meseriei noastre. De-am dispune de construcțiile lui... Alberto fixă Încă o dată fragmentele metalice, cu o privire plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mea să Îl Însoțesc În acești primi pași ai săi În eternitate. - Dar știai cine este? stărui Dante. Bătrânul șovăi, ca și când n-ar mai fi găsit cuvinte ca să exprime ce avea În minte. - Nu, nu-l cunoșteam. Decât În scurtul răstimp cât am fost găzduiți Împreună la han. Totuși, am avut impresia că el mă cunoștea pe mine. Ba chiar că... - Ce anume? Îl Îndemnă poetul. - Că Înadins trăsese la hanul acela. Ca să mă aștepte. De parcă ar fi știut că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pământ e ostil, În felul lui, murmură Dante. Știi ce s-a Întâmplat la hanul dumitale, cu măcelărirea tovarășului vostru. Monerre Încuviință din cap. - Brunetto. Un decorator, nu-i așa? L-am văzut adesea cufundat În desenele lui, În scurtul răstimp cât am fost găzduiți Împreună. - Nu era decorator. Și nu așa Îl chema. Victima e Guido Bigarelli, cel mai mare dintre sculptorii vremii noastre. Francezul Întâmpină dezvăluirea impasibil. - Dumneata nu ai bănuit nimic? Îl zori poetul. - Nu. Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de bancul de lucru și cu bărbia strânsă Între pumni, continua să scruteze cubul de lemn. - Și totuși, existența unui regulator pentru rotație ne-ar putea face să ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise el după un răstimp. Însă dumneata afirmi cu certitudine că În nici un caz nu ar putea fi vorba de un orologiu? - Priorule, nici un timp omenesc n-ar putea fi măsurat de mașinăria asta. Poate că e, Într-adevăr, o sferă ce reprezintă mișcarea astrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta ați furat-o de la Aristotel, râse poetul ironic. Și cum s-a ridicat la ceruri profetul tău? - El s-a dus acolo Însoțit de arhanghelul Gabriel, răspunse tânărul, ștergându-și fruntea cu dosul mâinii. Dante cântări răspunsul pentru un răstimp mai Îndelungat, ciupindu-și cu degetele buza inferioară. - Și pentru ce l-a ajutat un arhanghel? De ce n-a fost În stare să ajungă de unul singur? Amid Îi aruncă o privire cercetătoare. - Singur v-ați arde aripile, replică el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul. - Nu cred În predestinare. Dacă eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și a virtuții mele și nu din pricina unei scânteieri reci, care lucește În depărtare. Marcello medită pentru un scurt răstimp asupra acestor din urmă cuvinte. Apoi scutură din cap și, cu un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă el. Ci un ecou nobil al strălucirii divine. Acea lumină care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele de pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo, zise arătând spre deschizătura din capăt. Ajută-mă, În doi putem reuși. Învingându-și scârba pe care acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau cinci foi de hârtie pe care-și redactase rechizitoriul cu scrisul său mic și îngrijit, muiat în cerneală violetă, un pumn de cuvinte alese care cel mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pic mai mare decât linia trasată de un creion de ochi, servea doar la a atrage atenția asupra aerului său evaziv, înșelător. Îl făcea să arate ca un proxenet, un efect în contradicție însă cu caracterul său, pe care, în răstimpul celor nici două săptămâni îl descoperisem a fi unul voluntar și de încredere. Observând privirea mea, se simți îndemnat să mă informeze că ministrul de externe polonez, Josef Beck, ceruse o soluție la problema minorității poloneze din regiunea Olsa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în fața acestui tablou sumbru, lucrurile bune par rare și, ceea cei mai rău, perisabile, trecătoare. De asemenea, oamenii duc o existență limitată în timp, finalmente foarte scurtă în raport cu eternitatea. De ce să nu transformăm răstimpul petrecut pe această planetă în prilejuri de jubilații? Cum? De exemplu, bucurându-ne de tot ce ni se întâmplă și e plasat sub semnul binelui, profitând de acest moment, aderând la această clipă. A conștientiza bogăția unei clipe efemere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vând acelor case Pulberi, de pe lună rase, Și-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealâc Deschide-te, Isarlîk! Să-ți fiu printre foi, un mugur. S-aud multe, să mă bucur La răstimpuri, când Kemal, Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
locale de pregătire premilitară, care luase deja parte la războiul de reîntregire, fusese rănit de două ori și decorat cu Coroana și Steaua României, un om care este "un pilduitor exemplu și stăruință în educarea și instruirea tineretului". În acest răstimp sunt concentrați învățătorii Ion Șerboiu, Nicolae Rădulescu și Gh. Constantin, care sunt supliniți de Nadejda Vasilovschi (refugiată din Săliștea, Orhei-Basarabia), Maria Levandovschi, Ileana Zaharescu, Gheorghe Neștianu și Apolon Levandovschi, cei doi din urma fiind, la rândul lor, concentrați în decembrie
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
puțin Amintirile au început să mă copleșească Iarbă parcă este cu mult mai verde Și chiar și îngerii rîvnesc să o pasca Așa s-au risipit că păpădiile Zilele mele colorate și dulci Un pic de amăreala mă cuprinde În răstimpul dintre acum și atunci Uneori a trebuit să merg pînă la capătul drumului Ca să mi se întipărească în suflet Dulceața amară a fînului Alteori nu am mai avut nici un drum Și am luat-o direct pe arătura Mie poate mi-
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
de câini: Dumnezeul meu este mai înalt decât visul - mai împăcat decât paradisul Dumnezeul meu este harnic în lemn cioplitor: năzuiește astfel - spre inimă - spre foc - spre alean și spre dor - și mă ia lângă El - să-i fiu în răstimpuri - deșteptat ajutor Doamne - cu Tine dimpreună trudesc până la focurile de seară - iar mâine dimineață tot ce-am început azi - vom continua cu împreună-bucurie - cu ochii împrospătați și treziți de apa vie iară SONET EXASPERAT umil se pierd în pulberi omeniri
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
confruntându-se cu timpul care le-a oferit dureroase cutremure și refugii, pierderi și regăsiri, căutări și desăvârșiri. Ele se adună abia acum, la vârste de 75 de ani, încercând să se regăsească și să-și caute finalitatea” (”Timp și răstimp”). Dintre cărțile sale amintesc doar: Estesisul teologal Brâncușian, Misterele și Brâncuși, Brâncuși - momentul rugăciunea, Romanitatea. Uniunea Europeană, și altele. A realizat cu sprijinul Consiliului Județean Alba Trofeul Jubiliar al congresului spiritualității românești: Grigore Vieru - Basarabia, Vasile Tărâțeanu - Bucovina, Adrian Păunescu - Patria
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
evenimentelor petrecute pe aceste locuri poate fi interesantă. Pădurea de la Rediul Turcului, se spunea în poveștile copilăriei mele, a adăpostit ieniceri turci în rezerva trupelor care îl înconjuraseră pe loan Vodă la Roșcani.Tătarii așteptau în pădurea de la Rediul Tătar, răstimp în care au prădat satul numit azi Suceveni, și au schingiuit și ucis locuitori ai locului pentru a afla unde sunt proviziile, animalele și restul populației care se evacuase. A scăpat doar o fată căreia îi scoseseră ochii lăsată în
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
de alte femei. Și în acele minute, cât stătea Sinu de pază lângă separeu, dincolo de perdeluță, parcă se dezechipa și se echipa în grabă o cu totul altă femeie, nu tocmai Sara. Sara parcă ar fi dispărut în tot acest răstimp din micuțul separeu, pe o ușă din fund, care în realitate nici nu exista, și ar fi plecat undeva, departe și pe el l-ar fi lăsat singur ca într-o gară pustie. Doar mișcările ce răzbăteau în valuri de
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
așezat la taclale. Todoran tocmai se întorsese din Polonia și ținea să ne împărtășească impresiile de acolo care-i rămăseseră vii în minte. - Dragii mei, ne-a spus între altele Moș Poveste, profesorul coleg care m-a însoțit în tot răstimpul petrecut de mine la Varșovia, profesor universitar, subliniez, s-a simțit obligat să mă invite și la el acasă. Vai de mine! Locuia într-o cameră mare populată de vreo trei familii. Spațiul de locuit al fiecărei familii era delimitat
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
scufundam și ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrățișați, călcam apa, care în zona aceea avea peste opt metri adâncime. Miruna se sprijinea cu mâna de gâtul meu, mă săruta deasupra apei mării și se apropia subtil, în răstimpuri, de mine, cu intenția de-a încerca ceva inedit, atât pentru ea, cât și pentru mine. Atingerea intimităților noastre a dat rezultate după un timp, prin trezirea la viață, din nou, a simțurilor. Ne învârteam în cerc, călcând apa și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]