6,632 matches
-
multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai voie să parchezi aici... Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus buteliile cu gaz, unul răstoarnă căruciorul. „Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-ar fi călcat metroul, cred că-ți ziceai, decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
terminat studiile, poate ne-om vedea într-o seară... - Ce mai zice? - A-nceput să-și facă casă cu piscină. Nu i-a ieșit de prima dată, a căzut de pe stâlpi când au intrat toți să se băiască... S-a răsturnat cu ei... Acuma tocmește zugravi. O să-i spun că te-am văzut. Hai, baftă! *** Carina nu s-a întors. Nu mi-a trimis nici SMS-uri, ceea ce-i neobișnuit pentru ea. Mai traduc vreo douăzeci de pagini despre traumele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foc la cărți în Piața Unirii. Dar cred c-ai văzut în ziare și-aseară la emisiunea mea. Ți-a plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu se mai gîndi vreodată la bietul tăntălău. Acesta, pe de altă parte, nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice tata, ne înconjoară, Cucuieț. Știi asta? Mama zice: — Haideți, soldați. E timpul să halim. Cina e-o chestie pregătită dintr-o carte de bucate a P.P.L.G.-ului. E bună, dar numai Dumnezeu știe cum arată. De două ori îmi răstorn paharul pe întuneric. Îmi presar sare în poală. Ori de câte ori scot o vorbă, ai mei mă șâșâie. Mama zice: — Ai auzit ceva? A venit de afară? În șoaptă, întreb dacă-și amintesc ce zi e mâine. Doar ca să văd dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii de un volt jumate, pastă de dinți, piersici la conservă, cărți. Diamante zdrobite de sticlă securizată erau peste tot în jurul platformelor transportoare de mașini răsturnate într-o rână, cu mașinile nou-nouțe dinăuntru complet distruse, cu pneurile lor curate și negre în aer. Brandy trage de gulerul rochiei și aruncă o ocheadă înăuntru la plasturele cu Estraderm de pe un sân. Dezlipește folia de pe spatele altui plasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
le ieșea nicicum. Și nici nu avea cum să le iasă prea repede. Pînă nu murea cineva, găurit de pușcoacele bandiților, totul putea fi luat în joacă. Doar gazetele puneau paie pe foc făcînd din Cocoș omul care ar putea răsturna guvernul. Se distrase și el de joaca asta de-a hoții și vardiștii, pentru unul care lucra în Serviciu lucrurile erau clare, totul era cusut cu ață albă, care se vedea de la o poștă. N-ar fi băgat mîna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
persoană care s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald, nu i-a făcut nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent! Oricine din Vladia știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bunăstarea afacerilor ori dacă e adevărat că vor să-și schimbe slujba. În mai puțin de o săptămână a descoperit că și Strudel și Iacobovici cumpăraseră pe nimic un vagon de pînzeturi care deraiase nu departe de Pașcani și se răsturnase de-a dreptul în Siret. Au luat pînza pe nimic și au uscat-o în niște subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce lume se află, iar ei n-aveau decît să judece dacă le convine să țină cont de asta ori nu. Dar fără el nu se putea face mai mult de doi pași fără ca să nu fie gata să se răstoarne "greoiul car al statului". Că unii voiau să-l ușureze, că alții voiau să-l golească, că toți voiau să-l hodorogească mai tare, cît mai tare, cît e sub mîna lor, asta era altceva, dar nimeni nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
car al statului". Că unii voiau să-l ușureze, că alții voiau să-l golească, că toți voiau să-l hodorogească mai tare, cît mai tare, cît e sub mîna lor, asta era altceva, dar nimeni nu voia să-l răstoarne! Pentru atîta lucru, doar pentru atîta lucru era nevoie de Mihail. Iar el era arogant și misterios, disprețuitor și cinic, pentru că nimeni nu putea să-i ia locul, nimeni nu înțelegea mai bine ce înseamnă Serviciul, pentru că Serviciul era creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că era un admirator al acestui "mod futurist de a te sinucide", după cum obișnuia să graseieze, împușcînd mai multe păsări cu același glonte, arăta că e la curent cu toate panglicăriile italienilor ălora, Marinetti și D'Anunzio, care "voiau să răstoarne Europa cu curu-n sus, pardon de expresie, dar nu găsesc alt strai pentru un adevăr atît de evident" și în același timp nu se arăta indiferent la o idee atît de modernă cum era aceea a sinuciderii și care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu vor să se dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul Stavri, domnii ofițeri își pierduseră cu totul mintea, voiau să răstoarne căruța, să piște calul cu strechea și șă-l țină după aceea în frîu, prinzîndu-l de coadă. Din cîte instrucțiuni primise pînă atunci, la cîte instruiri făcuse cu corpul detectivilor și la Prefectură, nimeni nu-i suflase o vorbă că primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ducele și i-a mers. Deci și aici s-ar putea încerca fără să se poată cu adevărat. Asta însemnează că există, că mai există ceva ori cineva care adunînd aceste două posibile evenimente poate cu adevărat să reușească să răstoarne țara, să o scoată din făgașul ei bun-prost cum era, dar știut și acceptat, pentru a o împinge pe alt drum. Un drum necunoscut pe care el, Mihai Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tablă" pe "domnu' Mihail" și să iasă altul Caruzis ori Petrescu dacă Mihail n-avea chef, era același lucru. Profesorul Schmeltzer era cu totul dăruit experiențelor sale, poate că damful de alcool venea nu de la țoiurile pe care le mai răsturna cu o mișcare scurtă de om stîngaci și preocupat de cu totul altceva decît de cîrciumă, ci de la îmbălsămările cu care își pierdea nopțile în laboratorul de științe ale naturii din spatele liceului, chiar pe malul Dunării. Schmeltzer era fondatorul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două zile anume hotărîte pentru acțiunea grupului de la Arsenal, cu siguranță. Nu era o glumă, nu era o mascaradă, un carnaval. Era un complot în toată legea, periculos și cu un mare sprijin chiar dinlăuntrul puterii care urma să fie răsturnată! Arătîndu-i parola, Cantacuzino i-a demonstrat ca el și complotiștii sînt de fapt stăpîni pe situație, că lovitura plănuită este de fapt o formalitate, oameni puternici o așteaptă. Basarab Cantacuzino intră aducînd pe palme o tavă pe care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]