2,050 matches
-
să ne reciti un poem drag ție... C.A. Mi-e greu să aleg. Dar o să încerc să găsesc ceva care se potrivește cu atmosfera de aici, de la Cafeneaua artiștilor: “Zilnic / trecând o fărâma din mine / la timpul trecut / și răsuflând anevoie / din această pricina / că după o naștere dublă, / cu buzunarele doldora / de suave secrete / străbătându-mi biografia / mă regăsesc, / timidă, / lunateca, / legată strâns de speranță / cu funia Cuvântului...” Da, cred că am fost legată ombilical cu această funie și
REALIZAT DE ANGELA BACIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359916_a_361245]
-
la cotețe și a început să zbiere, triumfătoare: Vezi, ți-am eu spus că ne furau ouăle! Uite, dacă am pus lacăte, sînt cuibarele pline ... Băieții se tăvăleau de rîs în spatele grajdului. Una ca asta nu mai auziseră niciodată. Am răsuflat ușurat. În jurul nostru, cît timp am povestit, s-au ocupat toate scaunele. După ani de zile, acel sac de osînză, pentru că lăcomia de dinlăuntru a început să i se contureze înafară, mi-a arătat că nu m-a iertat pentru
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
pe dos bietei fete, buimăcită de această avalanșă de întrebări jenante la care nu se aștepta. A trecut cu greu peste proba acestei curiozități ce i se părea a fi de prost gust și pentru care nu era pregătită. A răsuflat ușurată după ce ele au plecat. Atâta doar că, în mai puțin de o jumătate de oră, a izbucnit în plâns. Se simțea umilită și murdărită de curiozitatea lor fără limită și de lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică și
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
Că nu vrea să mai lucreze cu suratele și gata! Într-o bună dimineață se desprinse de convoi Sub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi, Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată , Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată : -În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflate Îndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la
FURNICA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340275_a_341604]
-
carnea ei, sânge din sângele ei. Cei prezenți nu au putut să deslușească pe chipurile lor nicio urmă de sensibilitate, nimic. Nu au schițat nici un gest, nici atunci când Emanuela le-a luat din nou fetița din brațe. Aproape că au răsuflat ușurați, grăbindu-se să iasă repede pe hol, unde au scos câte o țigară dintr-un pachet și au plecat în balconul de la capătul palierului pentru a fuma. Simona și cu Angela au servit pe cei prezenți cu gustări, prăjituri
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
testați cu mai multe teste, pot fi teste de personalitate, de aptitudini, fiecare firmă vine cu bateria ei de teste. Directorul poate să fie de fizică, n-are de unde să știe. A făcut contractul, are prețul bun, are evaluarea, a răsuflat ușurat. Însă problema îi apare mai târziu și este contrariat. Dar a trecut testul! Da, l-a trecut, însă testul acela îmi arată cum este persoana respectivă la un anumit moment. Sunt tulburări de personalitate în care persoanele sunt viabile
AL TREILEA PĂRINTE. De ce fac profesorii crize de furie () [Corola-blog/BlogPost/338315_a_339644]
-
scenarii din viitor, imaginile din mintea mea refuzau să se formeze, cuvintele îmi rămâneau blocate în gât. Au mai trecut câteva secunde astfel și până la urmă mi-am zis: ”acum voi detalia sistemul ideal de învățământ, în viziunea mea”. Am răsuflat ușurată instantaneu și pe nesimțite au început să apară în mintea mea tot felul de imagini pe care nu le mai avusesem pe care cu ușurință le puteam transpune în cuvinte descriptive care curgeau natural. Primul lucru care mi-a
Un joc m-a învățat că nu am avut până acum curajul să visez la cel mai frumos viitor posibil () [Corola-blog/BlogPost/338355_a_339684]
-
nu știrea în sine (o dăduse mai devreme Raul Castro, fratele decedatului), ci faptul că n-a spus decât atât: e mort. Lumea a mai trebuit să aștepte trei ore până să iasă și un comunicat de la dl. Trump, pentru ca să răsufle ușurată - Fidel Castro a fost un dictator (plus, evident, desființez acordul pe care l-a încheiat Obama cu Raul, dacă nu e bun pentru America etc). „Comandante Fidel Castro a fost un om al determinării, o figură istorică. A trecut
Cucerirea revoluționară a lui Fidel pe care toată lumea și-ar dori s-o păstreze: Cimavax, vaccinul cubanez pentru tratarea cancerului () [Corola-blog/BlogPost/338704_a_340033]
-
au spart un lighean de lemne și coceni, le-au pus lângă ușă, să aibă și peste noapte, și în locul unde e arzătorul de gaze a trosnit un foc frumos, de vis de iarnă (geroasă). „Ne-am descurcat, mamă”. Am răsuflat ușurat auzind-o de dimineață pe bunică-mea, dar neputând să nu mă gândesc la aburii pe care bătrânii i-au scos pe gură toată noaptea. Vă spun că e vorba de bunicii mei doar pentru a vă confirma, din
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
li-i sâlă cân văd crestele de slanină pin zamă! A suflat în lingură, a gustat. Mitu era numai ochi, cu un zâmbet în așteptare; eu începusem să tremur. - Apăi, mă, așe să șcimbă treaba. Asta-i zamă domnească! Am răsuflat din străfunduri, cu lacrimi de ușurare în ochi. Eram expert la „napti sterparești”. În capitală, cât stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
pentru o clipă, că-mi cere să fac sex cu ea. I-am văzut coapsele atingând marginile culoarului și m-a trecut un fior prin tot trupul. - Nu mai am niciun ban, am reluat. - Dă-m pachetu de țâgări! Am răsuflat ușurat. Se uitase la buzunarul din față; forma pachetului se ghicea prin blugii strâmți. - Lăsați, nu-i nevoie, nu mai fac facultate. Mă fac cioban. I-am spus-o cu mândrie. S-a uitat blajin, în adâncul ochilor mei. Pe
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
boii, punem desagii și sapele și ierburile și toate celelalte în căruță, ne suim și noi, claie peste grămadă, ne facem semnul crucii, zicem Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii cum răsuflă de greutate, ascultând “sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
răspunsul este năucitor: nimic! Nimeni nu a pățit nimic! Iar ancheta care trebuia declanșată a debutat cum nu se putea mai prost: prin totala secretizare! S-a dat consemn în Armată - care atunci îngloba și SRI și Poliție, să nu răsufle nicio vorbă despre cele 18 cadavre... Iar ce anchetă s-a făcut, cu ce rezultate, nu mai știu nici eu ca să vă pot spune povestea până la capăt!... A ajuns până la mine numai o șoaptă, confirmată de Sabin Făgărășanu, care avea
18 cadavre pierdute de UDMR în martie 1990… () [Corola-blog/BlogPost/339989_a_341318]
-
bun ca viata, Pentru că nu-i nimic, nimic chiar: moartea. Ah, cum nu suntem pe atunci pe când Nici ființă nu era, nici neființă, Nici marea aerului, nu auzul, Nimic cuprinzător, nimic cuprins, Nu era moarte, nemurire nu Și fără suflet răsuflă în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost! Dar vai! un sâmbure în acel caos, Mișcându-se rebel, a nimicit Eternă pace și de-atunci durere, Numai durere este-n asta lume... Unde e starea aceea unde
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
pancartă la statuia lui Eminescu, din parc. “Ne dați prea mult. Prostie. “ Dar nu îmi place să mă dau în spectacol. Nici să fac regie-film. Mai bine, scriu. Și tot mă simt vinovat. De greșeala pe care o fac. Dar răsuflu, si eu. Și asta este o greșeală? Ce să fac, Doamne, daca mi-ai pus aer condiționat în nări... 18 decembrie 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: Fiicei male mai mici i-am spus. Din Manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339269_a_340598]
-
mă înțepă în ureche: - Dan Gherghina este aici? Curios, m-am uitat atent pe peronul de pe care o fetișcana într-o canadiană roșie, cu un breton țepos care-i invada năsucul obraznic, mă privea insistent. - Dan ? Să văd dacă mai răsuflă ! Din spatele meu, cel căutat îmi expedie un ghiont strașnic în coaste. - Eu sunt Dan. Ce s-a întâmplat? - Un plic din partea tov. profesoare Câmpeanu! Ciripi față, intinzandu-i un pachet voluminos, cât o zi de post. Și mult succes! Și
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
nu mai are niciun sens: se sinucide. Interesante sunt și povestirile „Chimia cu Calvera” și „Elevul Bălan”. Ele prind un al ton alt existenței și marchează borne în imaginarul vieții de elev. Remarcabile sunt și povestiri precum: „Nunta lui Petre”, „Răsuflă pădurea”, „Căința” și „Teama”. III. Eroii lui Jean Băileșteanu gândesc: sunt măcinați, sunt frământați de gânduri. Acțiunile lor sunt fundamentate pe sentimente puternice și puternic ancorate în idei bine chibzuite, chiar dacă uneori greșite. Sub fiecare sentiment stă un gând, o
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
în interiorul, cât și în afara teatrului, pentru violența și trivialitatea limbajului, pentru “blazonul” personajelor, și mă întreb candid, ”a la Voltaire”, dacă “soțietatea” nu a operat întodeauna cu două unități de măsură: una, a parvenitismului, care justifică orice mișelie care nu răsuflă în afara “fameliei”, “neamului”, “clanului”, și se uită repede, și alta a hedonismului, patriotismului, “iluminismului” - de estradă și paradă. “D-ale carnavalului”, spectacolul naționalului craiovean, în regia lui Mircea Cornișteanu, este un regal al barierei, al periferiei unui trecut cald ca
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
despre afaceri. Îmi spune că viața e grea și are nevoie de bani. Înțeleg sărăcia. Nu găsesc niciun cuvânt, nici în creier gândurile nu stau mai bine. - M-a sunat zilele trecute să mă întrebe când vin. Nu știu ce să fac... Răsuflu greu, dar spre norocul meu ajung la destinație. Cobor înainte de a-și exprima dorința de a vizita Nordul Moldovei. Îi urez totuși vacanță frumoasă. Nu știu dacă mi-e indiferent cum ajunge să fie iubită România, dar cotidianul își face
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
ștampilat, din care rezulta că Orzaru Alexandru nu poate să fie fiul lui Murgescu Lazăr, document obținut cu foarte mare greutate. Toți cei de față au rămas perplecși, inclusiv Sandu, dar care s-a înseninat la față, iar Irina a răsuflat ușurată: -Nici nu avea cum. De când spun eu asta și nu m-a crezut nimeni. -Atunci de ce să moștenească parte din averea lui Iancu și a Mariei Murgescu? nu-și explica Mariusa, ca și mulți din cei de față. -Mierlane
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
am aflat că nici domnul Iancu nu era de acord..., mă-nțelegeți. Când m-am uitat mirat la tata, el mi-a spus scurt, fără să mai lase loc la altceva: „Sunt frați după tată.” Mai mulți de la masă au răsuflat ușurați, iar alții au scos exclamații scurte care voiau să însemne că abia acum își puteau explica unele enigme. Numai Andrei continua cu grimasele lui de durere. Totuși a întrebat: -Acum ce ziceți, e greșit ca partea lui Lazăr să
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
de pe Biru-2. Vom intra în straturile superioare ale atmosferei peste exact 17 minute și mă tot gândesc ce-o să fie de făcut atunci”. „Da, chiar trăgeam nădejde să facă cineva și asta, că eu n-am avut timp nici să răsuflu, darmite să gîndesc”. „Nu-ți face griji, bătrîne, sîntem o echipă. M-am gîndit, n-avem decît două posibilități: sau dăm năvală trăgînd cu toate tunurile, sau ne strecurăm pe furiș”. „Și te-ai gîndit mult pînă ai ajuns la
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult forța naturii risipită în picături de gânduri de sunet ecourile le readună le răspândesc în fiecare celulă crucile cântă crucea geme greutatea ninsorilor nenăscute ating punctul de
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
copila matură nu cu o bătrână copilăroasă. - Nu e nimic important. - Bineee! Până te vei hotărî să ai încredere în mine, am eu ceva să-ți comunic. Nepotul meu a hotărât ca la picnic să fie prezenți și copiii. Alma răsuflă ușurată. Obrajii se îmbujorară de emoție. Annie chicoti complice: - Știam eu că ai un amestec în asta! - Nu înțeleg! - Hei, asta-i bună!Tu ai pledat pentru acest lucru. - Eu doar mi-am expus o părere. Lordul nu a fost
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
prin igișuri de mărăcini, mai să-și scoată ochii, iar la zgârieturile de pe mâini și picioare nu le simțea usturimea, dar când și-a privit dosul palmelor, din care se scurgeau picături de sânge, s-a oprit în fața porții, a răsuflat adânc sperând să-și revină, findcă-și simțea inima cum bate așa de tare în capul pieptului, și se temea să nu cadă jos; oboseala îl epuizase. Gelozia pusese stăpânire pe el și un gând sinucigaș i-a tulburat mintea: voia
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]