5,132 matches
-
n-avem nevoie de mai mult, nu cred...” În sfârșit, după alte câteva clipe, tânărul și cu însoțitorul său ajunseră în pivniță. Fără să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul făcut de Mărul lui Adam sus-jos răsună semnificativ în toată sala aceea. Doar impresia pe care io produsese priveliștea văzută acolo îl făcuse să înghită precum înghițise. Totul era îmbrăcat într-un veritabil clarobscur apăsător, care, tocmai din cauza întunecimii pronunțate, putea da naștere ușor la foarte multe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului într-un prozopoem sui generis: "Cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită, dar plină de dulceață; ciocârliile se înălțau în aer (țineți-vă bine: intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
departe de ceata zgomotoasă de bărbați, care se grupase, compact, în partea opusă. Încă supraviețuiește în Japonia, și puternic, conștiința care desparte, la petreceri chiar, femei și bărbați, făcându-i să se simtă inconfortabil unii cu alții. De jur împrejur, răsuna acum ciripitul femeilor, punctat la răstimpuri scurte de nelipsitul oishii, delicios, da, delicios nu-i așa? cu adevărat delicios. Cu pași înăbușiți de teamă să nu atragă atenția întregii mese; cât de neplăcut ar fi fost să simtă asupra sa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai doară capul? -Da, a zis Dardailă scurt. Căiță s-a opintit și din toată puterea a învârtit iataganul de două ori pe deasupra capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul șerpilor sporovăiau întrebându-se ce nenorocire a avut loc de s-a supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Nu te voi obliga să faci nimic deosebit. Numai dacă vei vrea, să fii mireasa mea. Fata a descălecat de pe Trotinel, s-a apropiat de Căiță și a început a-l săruta, în timp ce zicea: -Da, da, da, și vocea ei răsuna departe. S-au îmbrățișat îndelung, apoi au continuat drumul pe jos. Trotinel, s-a apropiat de ei, zicându-le: -Urcați aici în spinarea mea, presupun că abia așteptați să stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la care s-a adăugat și oboseala acumulată din timpul șofatului pe o distanță ce depășea trei sute kilometri, distanță obositoare pentru un conducător auto amator. A doua zi când zorile se revărsau aducând un omagiu pământului, satul în care eram răsuna ca într-o zi de mare și sfântă sărbătoare. Visam că eram pe o pajiște deosebit de verde cu mulți copaci și multe păsări. Nu vedeam nicio pasăre pentru că erau ascunse prin copaci. Așa de frumos cântau păsările, că m-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
chiar cu ochii închiși, percep pe neașteptate cât de mult am reușit să mă detașez de corpul muzicii însăși și simt doar sunetul produs, muzica și nimic mai mult. Muzica mă învăluie și pătrunde în interior pe neașteptate, o simt răsunând în intimitatea mea. Ce anume s-a întâmplat? Simt că eu, în întregime cu mine însumi, cu ochii și urechile, corpul și spiritul sunt în tensiune către mine însumi, căte lumea mea interioară: eul tace și tot ceea ce este exterior
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumină" E noaptea sfântă a Învierii Domnului! Ca un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți de primiți lumină!" Așa se vestește creștinilor Învierea Aceluia care ne-a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața"; "Eu sunt Lumina luminii; cine Mă urmează pe Mine, nu va
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se pune în gură orez, grâu sau aur. Convoiul se compune din rude, din prieteni și din preoți cu icoane. Ajungând la locul de înmormântare, sicriul se depune în groapă și se acoperă cu pământ roșu, pe când tobele și cimbalele răsună cu zgomot mare. Se mai fac morților și rugăciuni și-i onorează ca pe cei vii. ZOROASTRU (Sub Dariu fiul lui Histaspe). Persanii cred că sufletul a fost creat pur și nemuritor; că libertatea actelor sale este deplină și că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dacă ceva iese prost? Ochii mascatului trupeș căruia cel cu capul rotund i se adresase cu Excelență părură să-l străpungă pe căpitan prin deschizăturile măștii. — E mai bine pentru toți ca nimic să nu iasă prost, zise. Vocea Îi răsunase amenințător, și era evident că amenințarea făcea parte din arsenalul de care omul acela dispunea zilnic. Mai sărea În ochi și faptul că era dintre cei care n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-l admir și mai mult, obișnuit cum eram cu droaia de indivizi care, Între un scuipat și altul și bătutul câmpilor În legătură cu Flandra, Își petreceau toată ziulica vociferând și Împăunându-se cu presupuse fapte de arme, În timp ce făceau să răsune caldarâmul din Puerta del Sol sau de pe strada Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea În partea dindărăt a centurii pentru cazul că trebuia să recurgă, În ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să-și golească pieptul de umorile rele și, simțindu-se perfect stăpân pe sine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine cu catârii ei negri și cu prezența funebră a unui vizitiu pe capră, aproape atingându-mă Înainte de a se mistui În Întuneric. N-am avut timp să mă gândesc la misteriosul vehicul. Încă mai răsuna ecoul copitelor de catâri, când din locul unde adăsta silueta neagră se auzi din nou un fluierat ușor, același tiruri-ta-ta, iar din Întunericul de lângă mine se desprinse sunetul de neconfundat al unei spade trase Încet din teacă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe de alta din cauza durerii groaznice resimțite la reculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dreapta. Ei continuau să-l preseze la fiecare mișcare, astfel că după vreo duzină de fente și atacuri descriseseră deja un cerc Întreg În jurul lui. Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Se rotiră foarte Încet unul În jurul celuilalt, măsurându-și forțele. Pe sub pieptarul lui din piele de bivol, căpitanul Își simți cămașa udă leoarcă. — Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca un nemernic oarecare. Răsună râsul aspru al italianului. — Poate. Dar sunt un nemernic viu. Pe când domnia ta ești mort și Îngropat, căpitane Alatriste. — Nu În noaptea asta. Adversarul păru să-și reconsidere situația. Aruncă o privire trupului inert al celuilalt spadasin. Apoi se uită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
voi dispărea; ca și accentul andaluz al lui Diego de Silva, sunetul pintenilor de aur ai lui don Francisco atunci când șchiopăta, sau privirea acvatică, verde-albăstruie și senină, a căpitanului Alatriste. Dar ecoul vieții lor ieșite din comun va continua să răsune atâta vreme cât va dăinui locul acesta imprecis, amestec de neamuri, limbi, istorii, sânge și visuri trădate: scenariul acesta minunat și tragic pe care Îl numim Spania. N-am uitat nici ce s-a Întâmplat după aceea. Cum stăteam noi așa, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cum mâna căpitanului, pe care și-o sprijinise din nou pe umărul meu, mă dădea Încet la o parte, și am observat-o degajând mânerul pumnalului celui lung, Înfipt la cingătoare În spatele coastei stângi. Chiar atunci se termina primul act; răsunară aplauze, iar Alatriste și vecinul nostru se priviră țintă pe tăcute, fără ca lucrurile să ia deocamdată o Întorsătură urâtă. Stând câte doi de o parte și de alta, ceva mai Încolo, ceilalți patru indivizi nu ne pierdeau din ochi. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pierdeau din ochi. În timpul dansului din pauză, căpitanul Îi căută cu privirea pe Vicuña și pe Licențiatul Calzas, apoi mă expedie Într-acolo sub pretextul că voi vedea mai bine actul al doilea din locul unde stăteau ei. Chiar atunci răsunară aplauzele puternice ale publicului și toți ne Întoarserăm spre una din Încăperile de la catul de sus, unde lumea Îl recunoscuse la fereastră pe regele stăpânul nostru, care intrase acolo pe neobservate la Începutul primului act. Am văzut atunci pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceilalți Îi barau deja drumul, iar afacerea amenința să ia o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asta-i tot. Cel puțin nu pentru afacerea aceasta. Și pentru că sunt unii care se interesează de dumneata. — Vă mulțumesc, Excelență. — N-ai de ce s-o faci. Îndepărtându-se de fereastră, favoritul făcu câțiva pași prin Încăpere, și pașii Îi răsunară pe parchet. Ar mai fi un al treilea motiv: există oameni pentru care faptul de a te lăsa În viață constituie cel mai mare afront pe care li-l pot eu aduce În momentele acestea. Mai făcu câțiva pași dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o mică piscină, un leagăn zdravăn. Le făcuse chiar și o căsuță, un fel de cort indian, pe care îl pictase cu migală. Dorise ca fetele să aibă un loc de joacă și reușise din plin: vara, curtea din spatele vilei răsuna de glasurile copiilor, care zburdau veseli și foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care le chemau pe călugărițe la vecernie. După o îndelungată tăcere, Bart se săltă într-un cot de pe cele două pături de lână albastră întinse peste iarbă, apoi se ridică mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]