8,590 matches
-
țin de una, și jumătățile pierdute (în vara lui 1944, vară de război și de despărțiri, se găseau, pentru o viață, Gellu și Lyggia) își caută drumul subțire, amenințat, spre întreg. Sînt povești, deci, îndărătul acestor versuri care par că rătăcesc bezmetic prin oraș. E o sintaxă a vieții în spatele rotocoalelor multicolore de materie visată, subtile declarații ale dragostei, una: "va trebui să distrug singur ceea ce am iubit împreună/ și mai ales va trebui să te miști liberă/ când voi traversa
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele, de carne rătăcită în mrejele vieții îngerești: Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt un creator incoerent." (Amiază de April). Un creator incoerent e Bonciu însuși, ciupind strune diferite, îmbinînd și stiluri, și stări
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
viscolit ca în toiul iernii, stratul de zăpadă ajungând la câțiva centimetri. Pe platoul Bucegi a nins ca-n toiul iernii, cu toate că luna iunie e pe sfârșite, informează România TV. Turiștii au fost prinși nepregătiți, ba chiar unii s-au rătăcit din cauza ninsorii viscolite. La peste 2.000 de metri altitudine, în Munții Bucegi, s-a instalat iarna. A nins atât de tare, încât 20 de turiști porniți în căutarea unor așa-zise zone energetice s-au pierdut și au cerut
NINSOARE VISCOLITĂ, în plină vară by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80770_a_82095]
-
cunoscut că autorul imoral al actualei formațiuni ministeriale, al nefastului regim conservator omogen, este d. Nicu Filipescu, asasinul regretatului Lahovari și spadasinul de profesie. Acest trist sire, această rămășiță răsuflată a unor pretinși feudali de orient, acest cavaler de evul-meziu rătăcit pe malurile Dîmboviței după atîtea veacuri de interval, ar fi demult rival al lui Don Quichotte, dacă n-ar fi odios prin faptele lui sîngeroase. Însetat de singe întocmai ca o fiară sălbatecă, el își caută satisfacerea ambiției și instinctelor
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
atunci nici o carte!) - semn, încă o dată, că eram pe pragul depresiunii nervoase." Soarta celor două exemplare ale bucății va fi, spre bucuria pudică a autorului, tragică. Pe unul îl va arunca la coș, distrată, fiica lui, Domnica. Celălalt va fi rătăcit printre alte teancuri de hârtii de o dactilografă din Niger. Cea de-a doua, încă și mai și, era un roman erotic stimulat de voga pe care o avuseseră în epocă Emanuelle și Histoire d'O: "Să scriu și eu
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
cotidian de mare tiraj sau într-un lunar cu foi lucioase, mai treacă-meargă. Dar așa ?! Și încă asta n-ar fi tocmai o problemă, dacă articolul ar fi fost bine scris, competent argumentat și pedagogic construit. Numai că Sturza se rătăcește printre formulări expresive ("care fără prepoziție este subiect, e vedetă și trebuie să țină scena. Care în rol de complement direct, neanunțat de prepoziție, este ca o vedetă în boxeri care habar nu are că peste o secundă trebuie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
puterea nopții o stație de carburant ca să-și cumpere motorină. Bărbatul ieșise în după-amiaza zilei anterioare la arat cu tractorul său în vecinătatea graniței între Serbia-Muntenegru și România, însă rămăsese cu rezervorul gol. Pe întuneric și pe ceață, s-a rătăcit. Oamenii legii de la noi l-au predat autorităților sârbe l Polițiștii de la Biroul Furturi Auto-Moto din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al Poliției timișene îl cercetează pe Florin P. , în vârstă de 24 de ani, din comuna vasluiană Voinești. Tânărul este
Agenda2005-51-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284519_a_285848]
-
privește nu pot spune că nu-ți răspund imediat, pentru că de-atunci dejunez - Je suis un tonneau / Qu’une main balance / Très mal à propos. (Silence... Silence!). [I]eșit complet din timp, mai bine de-o lună de zile am rătăcit prin spațiu, socoteala mi-au făcut-o alții, contribuind serios la epuizarea stocului de Cotnar din Cetatea lui Ștefan. În acest timp, desigur, aș fi putut face ocolul pământului, dar nu l-am făcut. Pământul, în schimb, de ciudă, s-
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
câțiva ani, în special bănățenii, au descoperit stațiunile de la Marea Adriatică. La circa 700 de kilometri de Timișoara, cu o climă mediteraneeană și un relief de basm (munte și mare), riviera muntenegreană oferă condiții de cazare și masă la standarde occidentale. Rătăcite printre palmieri, portocali și chiparoși, hotelurile și vilele de două până la cinci stele asigură sejururi de vis, la prețuri ce pornesc - în funcție de categoria și perioada de timp aleasă - de la 100 de euro/persoană, pentru o vacanță de zece zile. Printre
Agenda2006-21-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284994_a_286323]
-
l Mărul a fost înzestrat cu numeroase însușiri magice. În unele locuri, mărul era tăiat în tot atâtea felii câți membri avea familia, și fiecare a primit câte o felie, pentru ca familia să rămână unită, iar dacă cineva s-ar rătăci, să-și găsească casa. l Un obicei foarte răspândit era consumarea nucilor. Nucile sănătoase reprezentau sănătatea, cele stricate boala. l De sărbătoarea solstițiului de iarnă, strămoșii noștri împodobeau casa cu „creangă roditoare“, o creangă verde simbolizând fertilitatea. După răspândirea creștinismului
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
s-o trimit, fără vreo veste însă de la d[umnea]v[oastră], timpul a trecut, o trimit acum. Am mai trimis unele scrisori la Luceafărul, Familia, Argeșul cu informații de aici. Păcat că un necrolog al lui Boutière s-a rătăcit pe la tov[arășul] Achiței 6 plecat prin Italia; nu știu dacă a mai apărut. La începutul lui martie am avut un matineu literar, dar nici despre el nu a apărut nimic. Ce mai lucrați? Ce ați mai publicat? Păcat că
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]
-
situații imaginare și, deci, să poată descifra diferitele sensurile, la prima vedere incompatibile, pe care le degajă existența noastră. Două piese de același autor, Hamlet și Cum vă place de Shakespeare, proiectează lumi cu totul diferite: într-una ființa umană rătăcește în labirintul răutății înconjurătoare, în cealaltă înaintează liniștită printre prieteni. Este lumea ficțiunii alcătuită ca un demers eliberator? Eliberator în măsura în care ne permite să sezisăm de sus și de departe - și într-un mod detașat, ca un joc - cine suntem și
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
când se crăpa de ziuă. Cutreieram orașul ca și cum aș fi putut da de Michael pe undeva. Seara nu înțelegeam de ce mă dor picioarele, de ce hainele îmi erau îmbibate de sudoare. Îmi lua ceva timp să-mi amintesc că bătusem străzile, rătăcisem la întâmplare, că mă urcasem în autobuze fără să știu încotro se îndreaptă, că mă oprisem în parcuri și în magazine până când magazinele se închideau, mașinile se împuținau și străzile erau prea pustii pentru o femeie singură. O dată am nimerit
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
această poveste. Da, o poveste bizară, bezmetică, ușor copilărească, în care m-am lăsat tîrît ca sub efectul unui drog, fără nici un sentiment de vinovăție. Am capul gol de gînduri și trăiesc pentru prima dată sentimentul că sînt un om rătăcit în timp. Umblu prin cameră ca un leopard jigărit într-o cușcă. Descopăr că mi-a amorțit un picior, că mi se zbate o pleoapă. De cîte ori îmi arunc ochii pe geam, mușchii gîtului mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă rătăcesc. José Hierro Viață La urma urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a ales de tot, Am înțeles că totu-a fost nimic. Strig: „Tot!”. Ecoul îl aud: „Nimic!” De strig: „Nimic
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Proximități și mărturisiri este, in primul rînd, un jurnal de lectură. Ioan Pîntea citește enorm - cărți de cult, texte de Novalis, Andrei Pleșu, Kafka, Rilke, jurnalul lui Alexandru Baciu, Radu Petrescu, Ștefan Câlția, teologi, filosofi, istorici ai mentalităților -, pare a rătăci printr-o bibliotecă borgesiană, fără strategii de lectură și fără a căuta ceva anume: în pofida diversității deconcertante a cărților și autorilor, însă, autorul jurnalului de lectură din Proximități și mărturisiri, asemeni monahilor care s-au nevoit în pustia bogată a
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
și-a pierdut mințile și susține că aceasta "explorează patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile". Aveam de ceva vreme bănuiala că Alina Mungiu și-a pierdut mințile. Greșeam? Văd și articolul de azi din RL. Ce descopăr? Doamna rătăcește însoțită de puseul grafomaniei și nu e deloc un geniu pustiu. De câțiva ani Dr Mungiu exploreaza patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile. A înlocuit reflecția cu agresivitatea anti-feminină (și pe alocuri post-umană). E un fel de Mircea
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
obsesivă. Împărtășesc ura și teama față de tată, un întunecat. Resemnarea lui are ceva din autoextincția personajelor lui Márquez, sătule de viață, dar incapabile să se sinucidă. Cartea este formată din câteva scenete largi întrerupte de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit în propria memorie. A. R. Deleanu are multă disponibilitate pentru teatralitate, știe să însceneze și să creeze dialoguri tensionate, deși rămâne, inevitabil, prizonierul poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil care se agită și strigă spre a-și face curaj.
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Moldova, la ai tăi, și nu uita de mine... P A R T E A A II-A Capitolul 1 Cei doi ajunseră spre ziuă în satul unde se născuseră și crescuseră frații Tălparu. Inițial, Gheorghe crezu că s-au rătăcit. În plin câmp, înconjurate de arătură, doar trei case și bisericuța; în rest, nimic! O lăsă pe Elena în mașină, iar el porni singur, pe o cărare îngustă, ascunsă parcă printre brazdele adânci, negrăpate. Nu lipsi mult; se întoarse cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la nimereală. Despre asta nu mai aveam dubii. Oricum nu le-am găsit nici la memorii. Băiatul de la etaj a conchis că s-au rătăcit, dar o să le găsească ei la vară, când vor face inventar. — Dar până la vară nu comandați încă un stoc? — Nu, politica noastră e să comandăm un stoc nou numai după ce îl epuizăm pe cel vechi. — Și rătăcirea nu e o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ani. Mă întorc pe urmele pe care le-am lăsat în țărână și o iau spre o stradă pe care mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să-i calce pe umbră, s-o prindă asupra faptului și să-i închidă gura pentru totdeauna, lecuindu-l și pe Toma de pacoste și dându-i o pildă bună și lui Miluță, care numai atât așteaptă, zbânțuratecul, să se rătăcească și el pe cărări străine! Ah, doamne, ce bucurie, ce liniște! Ce-ar mai întineri și s-ar înzdrăveni din nou să se poată odată descotorosi de pacoste! La ce-i trebuia ei noră-n casă? La ce folosesc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
petrecute cu tine. Le întorc pe toate fețele și le ating, să le simt mirosul. O singură concluzie: mi-e dor. Infinit. Mă ridic și mă îndrept spre fereastră. Faleza e pustie. E prea devreme, să treacă cineva. Doar noi rătăcim, eu și tu, în gândurile mele. Simt și mirosul de cafea. Doamne, cât aș vrea să o bem acum, împreună, din ceșcuțele albastre, la măsuța aceea mică, râzând din orice. Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cei câțiva fulgi așternuți pe aleile orașului, s-au și topit. Mâna mea strânge pumnul rece, mic și fragil al unei fetițe blonde, cu pistrui. Închid ochii, trag adânc aer în piept și șoptesc: Iartă-mă! O rază de soare, rătăcind printre ramurile copacilor, îmi bucură fața. Deschid ochii. A dispărut... S-a întors acolo unde îi e locul. Alma... Sufletul meu. FLASH 16 (Alma 2. Aproape liniște...) - Alma, ce cauți de fapt? - Poate sună ciudat, dar și eu m-am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]