1,717 matches
-
cunoștințelor ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui meu mă convinsese: Cine era urâțica ceea cu care te-am văzut pe stradă?" De ar fi zis "urîta" nu m-ar fi impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund tot mai rar (totuși răspundeam!) la scrisorile Irinei, care veneau tot mai dese. Scria la întîmplare, fără virgule și puncte (o ironizam mai târziu că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Zbuciumul ei era așa de spontan că nu-l bănuiesc nesincer. Într-o zi vorbeam, bătîndu-mi joc de fetele bătrâne și, ca s-o chinui, am adăugat, fără vreo schimbare a vocii, ca să creadă că glumesc sau că sunt numai răutăcios și astfel să-și pregătească un răspuns: "Tu ai să rămâi fată bătrînă" - "Asta pentru nimic în lume!" La o nouă întrebare, de data asta sinceră, căci eram prea îndurerat ca să nu fiu sincer: "Dar ce o să faci?", nu-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o cunoștință. L-am întrebat: Ce părere ai despre Irina? S-a gândit, apoi: "E foarte inteligentă și drăguță!" Niki, odinioară, mărturisise că mă invidiază. Ce concluzie să trag? Părerea vecinilor este grăbită și fragmentară. Uneori e interesată, după cum sunt răutăcioși sau indulgenți. Trebuiesc studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de dezinteresați în judecata lor. Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pat și am adormit pro-fund 24 de ore în șir. Dar scrisoarea pe care am primit-o după alte trei zile nu era așa de liniștitoare cum sperasem și nu mă convingea că "totul nu fusese decât o mică glumă răutăcioasă". Scrisoare ambiguă, care dădea loc la interpretări și care mă făcu și mai chinuit decât fusesem. Iată pagina primă, singura care mi-a mai rămas printre hârtiile mele: "Dragul meu Sandu, disperarea ta m-a făcut nenorocită, dar în același
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anumitor străzi periculoase sau a unor prieteni comuni. Nimeni nu mai știa cum să interpreteze dispariția mea, și acum mulți mă consideră ca și cum aș fi murit. Neînțelegerea mea cu oamenii s-a exagerat încă. Mi se pare că ghicesc intenții răutăcioase, că mi se fac aluzii. Parcă m-aș simți vinovat de o hoție și bănuiesc pe fiecare să nu fi aflat. Uneori urăsc pe toată lumea și pe Ioana mai mult decât pe toți, căci mă simt umilit de rolul pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ioana aranjează în cameră, prepară ceva de mâncare, și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau pentru că eu lăsîn-d-o în pace, nemaiobservîndu-i fiecare mișcare ca apoi să-mi spun observațiile răutăcioase, nu-i mai întețesc instinctul ei de împotrivire. Dar nu putem să profităm de singurătate, emoțiile ne sunt mereu întrerupte de gândul soartei lui Viky. Avem impresia că la fiecare clipă poate sosi vreo veste rea, și ar fi oribil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât Romanul lui Mirel, apărut cu câțiva ani înainte, este din aceeași plămadă ca și O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acest Gundovek, cel puțin până acum, a refuzat orice propunere de prietenie: în urmă cu șase luni, chiar a respins solia lui Atila, gonind cu răutate pe câțiva dintre principii care o alcătuiau. Audbert își reținu cu greu un surâs răutăcios; știa bine cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de drum de către femei și copilași, care îi bombardaseră cu pietre și bulgări de bălegar. Preferă, însă, să nu-i amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus pe care romanul i-l inspira comandantului gărzii. — Nu! Nu, îndurare! Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate, pe care și le scutură. Flavia făcu la fel, cu grijă, însă, să nu-și strice coafura complicată, apoi răbufni enervată: — Nu te mai saturi de Cilonus? îngâmfatul ăla răutăcios! Simțind asupra ei privirea severă a prietenei sale, Hippolita se opri și se întoarse către ea, apucându-i afectuos mâinile și dăruindu-i surâsul ei cel mai fermecător: — Hai! Nu mă privi așa întunecată! Știu că nu-l suferi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fu atrasă mai ales de nenumăratele pete roșii de care părea stropit trupul mare al bărbatului. Ghicind că era vorba de pete de sânge, se gândi că fusese rănit, dar această impresie era contrazisă de lumina de o veselie sălbatică, răutăcioasă, ce i se putea citi pe față și de vigoarea cu care își trăgea povara printre arbuști. Și iată că, o clipă mai târziu, aceasta din urmă se dovedi a fi trupul gol al unei tinere femei pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn. Deși copleșiți de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orice caz, la fel de important ca veștile pe care le aduc. La fel de bun sau la fel de rău ca ele. înainte vreme, oamenii ca mine erau răsplătiți regește când aduceau o veste bună... -...și descăpățânați fără milă pentru o veste rea, îl completă răutăcios Carol. Exact. Asta probează că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fără nici o rezervă. „Protagoniștiiă prin simpla lor prezențăă“ e din Kafka. Cel de-al doilea, „E ca și cum (ca să mă exprim figurat) un autor ar avea o scăpare de condeiă“ e din Kierkegaard (și abia mă abțin să nu-mi frec, răutăcios, mâinile de bucurie la gândul că acest anume pasaj din Kierkegaard ar putea să-i ia prin surprindere pe câțiva existențialiști și pe unii suprapublicați mandarini francezi). Eu unul nu cred că cineva are nevoie de un motiv de nezdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
multiplicate, aceștia amenințau, reclamau la te miri cine, se prezentau la Centrala Coperativei ori la grupul de șantiere solicitând continuarea lucrărilor abandonate. Tony Pavone era solicitat la maximum. Pentru a câștiga timp, stopând temporar excesul de zel al unor beneficiari răutăcioși, Îi invita pe rând la unul din restaurantele de prim rang al capitalei unde Împăcarea spiritelor se făcea până târziu după miezul nopții cu parale cheltuite din propiul buzunar dar, În final cu Îmbrățișări, cu sărutări, simpatii și promisiuni din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler. Îi dăduse drumul În mormântul familiei Mezvinski, Îi adusese niște zdrențe să se acopere. După război Sammler trimisese bani, pachete, lui Cieslakiewicz. Întreținuse o corespondență cu familia. Apoi după câțiva ani, scrisorile Începuseră să conțină sentimente antisemitice. Nimic foarte răutăcios. Doar o fărâmă din chestiile vechi. Asta nu era o mare surpriză sau doar una de moment. Cieslakiewicz Își trăise vremea onoarei și a carității. Își riscase viața ca să-l salveze pe Sammler. Bătrânul polonez era și el un erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
început stă foarte tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel mai bine e să nu forțezi lucrurile, mi-am dat seama. Deocamdată e într-o stare deosebit de irascibilă - extrem de sensibilă la orice fel de „presiuni“. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acasă de la operă într-o seară când Richard fusese nevoit să se retragă mai devreme din cauza unei intoxicații alimentare. Îi făcuse avansuri destul de evidente, la ieșirea din taxi. Dar nici măcar asta nu dusese la nimic. Sheba zicea că simțise ceva răutăcios la el, de parcă îi purta pică pentru că avea asupra lui acea putere de atracție. În clipa în care îi rezistase sau, mai degrabă, avusese un moment de ezitare - bărbatul începuse să se poarte foarte grosolan. Bănuise tot timpul că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alarmistă și am avut grijă să nu trag cine știe ce concluzii dramatice din scena pe care o văzusem. Dar trei zile mai târziu, joi, l-am auzit pe Bob Baker, profesor de științe, zicându-i Antoniei Robinson, pe un ton oarecum răutăcios, că Sheba pare de nedezlipit de Hodge. Într-o după-amiază, recent, Sue îi pusese Shebei bicicleta în portbagaj și o dusese acasă cu mașina ei. Aceasta era confirmarea bănuielii mele celei mai negre. Sheba o alesese pe Sue să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
există răspuns potrivit. Iată, ieșea din nou la suprafață. Permanentul refuz de a-mi lua în considerare ostilitatea. Parcă era unul din lacurile acelea din basme: nimic nu putea deranja calmul de oglindă al suprafeței. Comentariile mele batjocoritoare și glumele răutăcioase erau înghițite în tăcere de adâncurile ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de încântat! E aiuritor cum bărbații fac mereu asta, pun întrebări la care nu poți face altceva decât să minți. Sue a chicotit aprobator. — De fapt, a continuat Sheba, de data asta încruntându-se, retrag ce-am spus. E foarte răutăcios din partea mea. Sunt sigură că și eu cerșesc complimente de multe ori. — O, nu, a intervenit Sue. E perfect adevărat. Bărbații sunt așa niște copii. Ei au nevoie să li se spună tot timpul ce extraordinari sunt. Sunt nesiguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
semn să plece. Își amintește că s-a uitat în jur să vadă cine ar fi putut fi martor la sărutul lor. O femeie în vârstă cu un coș de nuiele pentru cumpărături pe rotile se holba la ei cam răutăcios. Dar în rest, nimeni. Putem să ne întâlnim de-adevăratelea? a întrebat Connolly, în timp ce ea se aranja la loc. — Nu, a zis Sheba. Își ținea bicicleta în față, ca pentru a se apăra. — Nu, uite... Oprește-te acum, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zic ceva: Pentru numele lui Dumnezeu, ticăloasă catatonică, zii ceva. Dar nu-mi venea nimic. Atunci a vorbit Sheba: — Ascultă, ai vrea să vii sâmbătă seara la cină? Surpriza m-a prostit. — Poftim, să cinăm amândouă? A râs, dar nu răutăcios. — Da, cu mine, cu Richard și cu Ben. Și cu Polly. Are liber de la școală luni, așa că vine acasă în weekend. Oare a chemat-o și pe Sue, m-am întrebat eu. Probabil că da. Ar fi fost imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tribunal. Nu prea s-ar cădea să apară în fața judecătorului plutind într-o rochie de-a ei hippy și transparentă. Dar doamna Taylor nu își bate capul cu asemenea lucruri. Când am terminat de explicat motivul telefonului meu, a râs răutăcios: — Sheba știe că mă suni? a întrebat ea. Pentru că ea ți-ar putea spune, dragă, că nu obișnuiesc să-i subvenționez garderoba. — Uitați, am răspuns eu, Sheba are găuri în pantofi. Nu cer lucruri frivole. Sunteți încă mama ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eran un pic cam prea prietene, le spunea ea; un pic cam prea apropiate. Sugestia era că eu și Sheba eram implicate într-un fel de poveste safică. Pe mine nu mă deranja. Am fost obiectul unor astfel de bârfe răutăcioase de multe ori în cariera mea și acum sunt deja obișnuită. Speculațiile vulgare referitoare la înclinațiile sexuale par să fie de la sine înțelese în cazul unei femei singure ca mine, mai ales atunci când femeia respectivă insistă să păstreze o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]