1,300 matches
-
mondial; dar glasul acelui eveniment nu a avut, la drept vorbind, un ecou potrivit și în viața noastră personală și socială. Acum, după o a doua catastrofă mai rea decât cea dintâi, după rezultatele îngrijorătoare ale curentelor ideologice care au răvășit lumea, după o perioadă în care societatea a reușit niște transformări, care în alte vremuri ar fi pretins efortul mai multor secole; astăzi, când alte transformări și poate mult mai radicale se întrevăd; dacă astăzi, noi, preoții și călugării, nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de Unsprezece analfabeți, li s-a poruncit să meargă să învețe întreaga lume. Unsprezece ignoranți pe de o parte, iar pe de alta, în fața lor, popoarele pământului. Nimicul în fața creatului. Și pentru că Unsprezece neînsemnați au reușit pur și simplu să răvășească lumea potrivit planului prestabilit, iar opera lor a rămas și astăzi cea mai solidă dintre toate, recunoașteți și spuneți că, de fapt, ne aflăm în fața unei a doua creații. De două ori a creat Domnul: prima dată când din nimic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu 120.000 de călugări, în afară de călugărițele franciscane. Adăugați călugării tuturor celorlalte Ordine și Congregații; puneți alături preoții clerului diecezan, pe atunci foarte numeros. Cum se explică, cu un număr atât de impunător de apărători, catastrofa Revoluției franceze care a răvășit mai apoi lumea întreagă prin ideile sale? Și totuși, Isus a început cucerirea lumii cu numai 12 bărbați. Dar 11 erau sfinți! Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului» (Fap 6,14). 52. Aspirațiile preoților și ale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și de universalitate, ce se concentrase în Biserică, s-au ridicat, din toate ungherele întunecate ale dușmăniei și ale rivalității, nori de furtună ce au luat forma unor persecuții din exterior și de erezie din interior, care au încercat să răvășească organismul ecleziastic, atacându-i universalitatea și unitatea pentru a-o suprima și a o reduce în fărâmituri. „Popoare din Asia și din Europa - scria Igino Giordani - obișnuite să vadă religia blocată în sfera politicului și delimitată de un teritoriu sau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
al XV-lea (+1922) orientează lumea însângerată spre Maria, Regina păcii (1915). Pius al XI-lea (+1939) ținea aprinsă prin îndemnuri frecvente flacăra devoțiunii mariane, dăruind Bisericii Solemnitatea Maternității Mariei (1931). Pius al XII-lea (+1958) consacră creștinătatea, din nou răvășită de ororile războiului, Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria (1942) și proclamă dogma Înălțării ei la cer (1950). Cine nu vede în această însuflețire crescândă a evlaviei creștinătății către Maica cerească un aspect foarte delicat al Inimii Fiului ei, mereu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în suprafața etichetelor de mit național, legendă istorico-literară, categorie etno-sentimentală etc." Dan C. Mihăilescu urmărește acest paralelism, fără iritare și fără amuzament. Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după moartea lui Micle, aparent răvășită de durere [...] femeia cu ceva din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice: "... acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lună plină ca acel de acum douăzeci de ani, văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând și urcând, descoperi dintr-odată golful senin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o imploram, o constrângeam aproape, ca o brută inconștientă, În nu mai știu care odaie de hotel de la munte sau de la mare, să mă lase o clipă singur cu ser vi toarea de la etaj, care, de cum o văzui, mi-a răvășit tot sângele din mine. Nu era frumoasă fata și nici nu am avut vreodată vreun gust deosebit pentru amorurile ancilare sau cu funcțio narele din subordinea mea. Măriuca plecă Încet pe ușă afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe prostituata de pe Leipziger strasse din Berlin, unde, pe vremea aceea, vorba lui Aretino din Re naș tere, libertatea se plimba cu poalele ridicate pe stradă fără să se găsească cineva să-i spună: dă-le jos! - care mi-a răvășit ima ginația intoxicată, Încă din tinerețe, de geniul elucubra ției, [geniul] morbid al lui Maurice Rollinat, discipolul rău al lui Baudelaire. Era o apariție de cavou, o fantasmă străvezie, prin care-i numărai oasele, iar ca figură, o pată mare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deși trecuse cea mai dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi cuprinse întreg trupul răvășindu-i gândurile și simțirea, făcând-o să îmbrățișeze cu bună știință nesăbuința, ispitită de flacăra vie a iubirii, acceptând de bună voie să fie femeia lui, fără a fi măritată. Corabia în care se urcaseră Alin și Nicole sălta departe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lua hotărâri pripite... Lasă timpul să hotărască... Lasă timpul... Am obosit, unchiule, spune Maria cu blândețe, cu o mare oboseală în glas. Ce-a fost viața pentru mine decât un lung șir de suferințe?... Ștefan e ca o furtună: mă răvășește! E prea mult pentru mine. Nu mai pot suporta viața asta de teamă, de zbucium... Toți ai mei au murit... Dumnezeu mi-a luat la el și ultima nădejde. Aici, totul mi se pare străin. Am încercat... N-am reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vis... ce vis, îngână el. Daniil zâmbește enigmatic: Buruienile mele... Ștefan face câțiva pași schiopătând, clătinându-se: Am... am trăit... am retrăit... aievea... Gemeai, bolboroseai, strigai: Valea!... Valea!... Ștefan se lipește cu spatele de peretele de piatră, cu privirile pierdute, răvășite în gol: Valea?... Eram... chiar eram la Valea Albă... Îmi amintesc... În dimineața aceea... Pe câmpul de bătălie... Am îngenuncheat cu fața la Soare-Răsare... Ne-am făcut rugăciunea din urmă... Ne-am îmbrățișat și ne-am cerut, unul altuia... ne-am cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe cer, parcă și ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le că veșnicia cântului, a melopeei celeste nu poate fi pusă la îndoială. Unul susține că maestrul e un poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în același timp el fiind un generator de idei și proiecte de viitor. Nu sunt acestea vorbe mari, de laudă, cum se mai întâmplă uneori. Dragul nostru Iași, cufundat în toamne lungi, fie ele și bacoviene, are darul să-ți răvășească sufletul și să-ți pună mintea la încercare și prin îndemnul cetirii, fiindu-ne și sprijin moral. Cineva spunea: cartea este ca o fereastră pe care intră dar și iese lumina... Deschizând-o, crede că ceva se înveșnicește undeva, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
inspirat de o sintagmă a lui Hölderlin. Dar nu tocmai în "vremuri sărace" cultura îl ajută pe om să depășească dificultățile mai ușor, în speranța că mâine va fi mai bine? În fond, deschizând o carte ne simțim mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de acele eșecuri producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. În condițiile în care parcă totul e agresiv cu omul și toate îl sfidează, apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unde există bunul obicei de a deschide din când în când o carte pentru a afla câte ceva din conținutul ei înseamnă că există ab initio o posibilă salvare, o ieșire din nimicnicia vieții. Deschizând cartea ne simțim parcă mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără a fi prea patetici, recunoaștem că nu suntem decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
biete umbre care dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veșnicia nicicând, această teribilă și eternă veșnicie, abstractă și impenetrabilă gândirii noastre. Sunt tresăriri, uneori tulburătoare la ideea trecerii dincolo... 34 Deschidem o carte și ne simțim parcă mai puțin răvășiți de lumea "nebună de legat". Citim și reflectăm, citim și percepem câte ceva din cunoașterea umană. Dacă foamea există în forma sa de manifestare primară, foamea de lectură conduce la evoluția firească a vieții în spirit, de la omul biologic se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și În „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
el face, cu o forță de caracter și morală ieșită din comun! - eu mi-o pun adesea, În forma ei „individuală”. Noi, cei născuți În prima jumătate a secolului trecut, am trăit o vreme dramatică, Întreg continentul european a fost răvășit și perturbat din fundamente, democrațiile au fost puse la grea Încercare, se părea că „timpul lor trecuse” și că „zori noi” Îi așteaptă pe milioane și zeci de milioane de inși, zăpăciți și, nu puțini, Încrezători. „Zori sau aurore” roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
succeselor scenice ale actriței, care, acum, „a dat lovitura cu Vasa Jeleznova”, ci succeselor ei la bărbați, relatate cu o nedisimulată admirație și cu o enormă naivitate, căci ignora concluzia ce se degajă din menționarea lor. Apetisantă, povestea sa a răvășit-o pe Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi vrut să acționeze asupra unuia așa cum ar fi putut s-o facă asupra altuia. Este adevărat că, o clipă după aceea, nu și mai amin tea de obiectul care îl preocupase în așa măsură, pentru care era gata să răvășească imperii. Vorbiseă Norul de furtună se risipise în ploaie. Dorea și uita ca un copil. Nimic mai ciudat și nimic mai adevărat! Pot fi întrebați oamenii care i-au fost în preajmă: vreau să spun cei făcuți să observe, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ochilor ne-am dat seama că albul fusese atacat de șerpi veninoși. Ne-am apropiat de el și eram curioși să știm cum se comportă un om alb în fața morții. L-am întrebat cine este și ce vrea. Cu fața răvășită de mari dureri, dar cu ochii senini și liniștiți, el ne răspunse: “sunt misionar adventist și vă doresc binele. Voiam să vă fac numai bine. Dar acum nu se mai poate. Eu voi muri.” M-a impresionat liniștea cu care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
deputat conservator, a făcut parte din comisia de anchetă parlamentară cu privire la activitatea guvernului liberal în timpul războiului. Ca membru al acestei comisii, a avut o atitudine extrem de agresivă față de liberali. La descinderea făcută la locuința lui Brătianu de la Iași, Cancicov a răvășit toată casa, a căutat prin toate colțurile, pînă și sub saltelele paturilor, ca să găsească ceva compromițător. Familia Brătianu n-a putut uita această ofensă. După război, Cancicov, devenit liberal, aspira să intre în guvern. Tătărăscu, știind că o numire a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]