1,269 matches
-
aproape de Dumnezeu în pădure; el îi călăuzea pe cei rătăciți către casă. Pe Jina o urmărise așa cum o urmărise și pe Alice, iar ea îl condusese până la punctul focal: combinația perfectă dintre vreascurile numai bune de aprins și vânturile care răvășeau canionul, dintre izolare și pante. Așadar ce voia Allah de la el ? Să distrugă singurul loc rămas pe Pământ în care prezența Lui era încă evidentă ? Să-i sacrifice pe oameni pentru Dumnezeu sau pe Dumnezeu pentru oameni ? Irene era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deși aș fi putut-o face cu ușurință. Până la urmă am împlinit această comandă” - „Comandă ai spus?” - „Da; acum nu înțelegi, e peste înțelegerea ta. Când ai intrat în casa mamei am fost fericită că ai cunoscut-o, cu toate că era răvășită de boală, că te aflai în casa în care m-am născut și am trăit până la moarte. Asupra ta și a mamei am închis ochii acestei vieți. Eu te-am adus! Zâmbi ca-n grădina publică de altădată, și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea intră în întuneric. Ne răvășirăm dedându-ne nouă înșine în uitările ființei, căutându-ne ca într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea își striga ajutorul în știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam în liniștea imaginatului ocean decât șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împinse înainte, oblic, invitând un rețiar să-l atace. Rețiarul aruncă plasa. Proculus o lăsă să cadă pe scut și-și ascunse capul în spatele acestuia. — Vezi? Făcu o mișcare, și plasa căzu. Proculus se întoarse spre Valerius. Plasa rețiarului îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zbor spre un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ales, de neputința în fața morții. Nu-mi părea rău că îmi bătusem joc de viața mea, de sănătatea mea, de fapt, cât mă frământa neputința în fața inevitabilei morți. Ușurința cu care se putea muri, simplitatea dusului mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei taine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vor fi enervat cei doi orbi. Mi se va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul te imaginează chiar și, poate, dacă nu cumva însuși timpul prăbușit în tine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de borâtură. Degetele sale albe Începură să scormonească febril, răvășind salteaua, până ce dădură de ceva tare. Fără să deschidă ochii, Noimann Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus și Maica Domnului ferecată În argint. Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la strigătul lui. Imaginea Întunecată a culoarului cu uși Închise și cu un scaun gol În partea cea mai Îndepărtată nu-i convine, iar alta mai frumoasă sau mai semnificativă nu găsește. Mai strigă o dată și se Întoarce În cameră. Răvășește cu mâna cele câteva cearșafuri de pe masă, scoate de sub ele un caiet subțire cu coperți albastre de material plastic și-l răsfoiește atent. Ar fi interesant să știm din ce motiv se apropie din nou de chiuvetă și se privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iar bătrânul Își apucase cu stânga paharul În care mai avea două lingurițe de vin. Un val de praf Îi umplu gura și ochii În clipa În care voi să mai adauge ceva. Părul lui rar și alb i se răvășise și-i cădea pe frunte dându-i o alură de filozof suspect pentru psihiatri. Părea beat când se ridică și-ți propuse să mergeți În casă. Începuseră să cadă picăturile alea mari de ploaie răzleață de la Începutul oricărei furtuni. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei n-aveau o situație, o casă, un rost și n-au putut să ne țină pe lângă ei? Sănătatea lor morală sau fizică fusese serios zdruncinată de război. În felul ăsta și eu sunt un mutilat de război!“ Ana Îi răvăși părul cu mâna, râse scurt și-i spuse: — Vorbești prostii G.P., zău, hai las-o baltă că ai Început să bați câmpii. — Ba nu, deloc, te-ia uitat la palavragiul ăla din tren? Și el a trebuit să-și modifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe lângă reginele nopții. Parfumul lor îmi amintește de tine! Chipul neîncrezător, visător ochii tăi limpezi dintr-o poză mai veche îmi hrănesc instincte afective vizuale care mă macină. Telefonul sună, îți aud glasul întretăiat de grabă. Ființa ta lăuntrică, structură răvășită cu o duioșie covârșitoare, stenică mă-învăluie hipnotic doborând orice urmă de împotrivire logică. Respiri a Regină !
Regina stea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83731_a_85056]
-
care mă înăbușea exclamând ca justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
Îmi crești încet frământul prin clipite Ca valul tremurând, lunecător, Mă frângi sub braț și-mi pui în suflet dor Și-mi dai tăceri, ades nepotolite; Iar gândurilor nu le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă doare Și chinu-mi înflorește în obraz; Mă legi de frământările bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc, zile la rând, Nepotolit, în spasm de căutare
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
privirea caldă, spre orizont, spre zare, În timp ce trupu-mi șade cuminte și tăcut, Trec clipe mari de farmec și chiar de înălțare, De parc-aș fi la Poartă, spre-un veșnic început... Cad razele domoale, pe rând, din luna plină Și răvășit de gânduri, fac cruce și mă-nchin: De ce ne primești Doamne, la Tine în grădină, Abia după o viață, de zbuciume și chin?...
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]
-
chestia asta că, Înțelegi, te Îmbraci așa frumos și pari foarte preocupat de apartamentul tău și... ăă... ai parfum Helmut Lang. Prietenul meu Michael n-ar avea habar cine e Helmut Lang... Își mai arătă o dată dinții strălucitori și-mi răvăși părul așa cum se face cu copiii mici. Poate că-ți pierzi timpul cu bărbați nepotriviți. Te asigur, sunt foarte, foarte hetero. Doar că am Învățat să apreciez lucrurile de calitate. Vino, am timp să te duc acasă dacă ne grăbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de faptele sale. Urmărit de Siguranța Statului, „copoii” au reușit să aresteze un lot de peste treizeci de Frați de Cruce de la toate unitățile grupului F.D.C. „Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt”, nr. 47 Bacău. Țara era zguduită de război și răvășită de secetă și de pierderea provinciilor Bucovina de Nord, Basarabia, Ardealul de Nord și Cadrilaterul, iar „miopul” I. Antonescu aruncă în chinuri și bezna celulelor tineretul naționalist care nu făcea altceva decât că se pregătea ca ostași fideli ai neamului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
circulația persoanelor după stingere era strict interzisă și se completau fișe de interogare pentru toți cei găsiți pe stradă după 10 seara - ora cea mai probabilă la care iubitorul de wolverine umbla prin zonă. Dacă acele fișe mai existau... Danny răvăși întreaga arhivă, aruncând cutiile goale. Alcoolul de la prânz se evaporă din el odată cu transpirația. I se lipiră de piele pânze de păianjen și se murdări cu mucegai și fecale de șoareci. Găsi o cutie marcată cu „FI ’41-’43”, frunzări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să zici că Loftis e suspect pentru crimele tale?” „Hai să zicem că poate. Poate foarte serios. Se potrivește cu descrierea asasinului și se... potrivește.” Danny Upshaw nu era în nici un caz victima unui asasinat. Iar hoțul de dosare nu răvășise în nici un caz apartamentul. Dudley Smith avea o fixație stranie pe puști, dar n-avea nici un motiv să-i fure dosarele, iar dacă ar fi făcut-o, ar fi înscenat un jaf. Persoană sau persoane necunoscute - un bun punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poartă toată vina. În afară de istoria aceea, psihiatrul crezu toate celelalte episoade relatate de Coleman și îl îndemnă să pună capăt relației sexuale cu tatăl lui. În același timp Lesnick îl avea și pe Loftis ca pacient. Știa că Reynolds era răvășit de vinovăție din cauza relației pe care-o avea și că dona tot mai mulți bani pentru tot mai multe cauze - în special pentru CASL -, ca un fel de înlocuitor al tehnicii de manipulare folosite pentru a-l convinge pe Coleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oamenilor și, cred, trăiește Într-o lume a ei, pe care o confundă cu realitatea. Dispariția (observi că nu folosesc alt cuvânt) fratelui tău a fost o lovitură care i-a zdruncinat și mai mult nervii. Iar plecarea ta a răvășit-o cu totul. Nu poate accepta că ar avea vreo vină În tot ce s-a Întâmplat cu viața ei. Pentru ea continui să fii vinovat și, fără Îndoială, te vei Întoarce, spășit, căci tatăl tău nu poate să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]