1,025 matches
-
fiind exemple de marcă. Se Întreabă dacă Susan nu se percepe ca pe o forță pacificatoare Între acești oameni. Iau un lift de marmură și alamă pînă la etajul 50, unde jurnalista, Jackie Lopez, Îi așteaptă Într-un birou parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În dispoziția în care se afla, era puțin probabil ca Endō să accepte vreun sfat din partea lui Gaston... Nu-i rămânea decât să-l urmeze fără un cuvânt. Poate va găsi pe drum o modalitate de a liniști acest suflet răvășit. Endō-san, nu mâncați? Dacă nu mâncați, rău pentru sănătate, foarte rău. Endō l-a fulgerat cu privirea. Expresia tristă, omenoasă, de acum câteva minute, a dispărut cu totul și a fost înlocuită de masca rece, ca de șarpe, a asasinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fericire, neașteptată, de prea scurtă durată, Însă. Brusc, spună Îndelung un claxon strident al unei furgonete - „Da’ uită-te pe unde mergi, tâmpito!“. Femeia nu-i acordă nesimțitului nici măcar o privire. Mergea țâfnoasă, legănându-se pe picioarele lungi, cu părul răvășit În vânt, cu eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un sfânt misionar al culturii, ci-i invita pe elevi la muzee și la teatru, sau chiar În casa lui, ca să asculte muzică clasică, inducându-le astfel cine știe ce idei oculte - În cele din urmă se certaseră cumplit. Mama venise acasă răvășită toată, spunând că bestialitatea oamenilor e egalată doar de prostia lor dezgustătoare. Oricum părinții băieților nu-și mai trimiseseră fiii la activitățile lor extrașcolare. Proful nu știuse niciodată nimic. Se gândea că nu-i este scris pe frunte. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu discursul greșit pe care-l citise, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sărit În aer odată cu el. Omul ăsta nu cunoștea Îndoiala - doar supunerea. Ar fi murit pentru tatăl lui. Și el nici măcar nu merita. Tatăl lui era o nulitate adorabilă. Îi fu milă de polițist. Secretarul lui Elio veni alergând. Era răvășit, uimit. Pentru a-l ajuta să se ridice, Îi Întinse mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul răvășit, era entuziasmat și guraliv. Și plângea fără a se putea abține. Nu-i minunată? repeta - nu așa că-i minunată? Ținu să le explice că nu fusese vorba de un prezervativ spart, nici de vreo șmecherie a tinerei femei. Fetița nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din pereții plin de fresce și din tavanele pline de medalioane și cădea asupra lui ca o ploaie de aur. a șaptesprezecea oră Emma se apropie de oglindă. Când găsi Întrerupătorul, un șir de becuri albe o lumină fără milă. Răvășită. Palidă. În ultimul hal. E teribil să te gândești că viața noastră e un roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dragoste pentru italieni. Antonio știa că e o minciună, dar Fioravanti Îndruga minciuni cu o asemenea convingere, Încât, În cele din urmă, ajungeai să crezi că sunt mai adevărate decât adevărul. În manifestele lui electorale, cu ochelari și cu părul răvășit, avea o față simpatică și onestă, Îți inspira Încredere. Chiar dacă nu o merita, Îi oferise această după-amiază Împreună cu copiii, iar el avea să-i fie recunoscător pentru totdeauna. Îi adresă un salut. Nu te supăra, domnule avocat, tu nu știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
optzeci de metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri. Privind-o În ochi și știind că ea știe. Isuse. Adolescentă asasinată sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În care strălucește - lucios, foarte nou - un inel metalic. Adolescentă vie În fotografiile lipite pe frigider, În care el o va fi privit cu mândrie sfâșietoare de fiecare dată când a băut o bere, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se părea că este încolțit, nici măcar nu se gândise, acționase ca omul înfricoșat. Cu sufletul răvășit de vinovăție, a coborât pe-o cărare tăiată în pajiștea abia înverzită. În vale se vedea satul, iar lui Zogru i se făcuse teribil de foame. Era un sat mic, își aduce aminte și-acum, în clipa în care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aflase treptat aceste lucruri; mai întâi, a sunat la ușă cu degetul întins al studentului pe care îl adusese până aici. Pe urmă, uitând de precauții, a intrat rapid în el, imediat ce a răspuns la ușă, dincolo de care a rămas răvășit și nedumerit, un student cu părul geluit. Apoi a aflat ce se întâmplase și tocmai după aceea a citit povestirea. Andrei Ionescu nu era deloc afectat de sentimentele lui Zogru. De îndată ce acesta îl părăsise, pentru el întâlnirea cu Giulia luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza a dispărut. Zogru și-a continuat drumul, înfipt într-un băiat care venea de la o audiție radiofonică. Ascultase muzică și era cu sufletul răvășit. Nu-și dorea nimic mai mult decât să aibă propriul aparat și să asculte acasă și, pe când își amănunțea visul acesta, Zogru a reușit să se liniștească. Dar nu putea să uite. În ziua următoare, a venit din nou acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era mulțumit că scăpase de el. S-a strecurat lin, alunecând pe marginea patului de spital, apoi s-a înălțat încet, cu gândul să iasă pe fereastră. Dar s-a oprit pe pervaz, când l-a văzut pe Bobo. Era răvășit și cocoșat, de parcă i-ar fi murit tatăl. Pentru Bobo, moartea senatorului devenea semnalul de alarmă mult așteptat. În mai puțin de-o săptămână, cadavrul a fost văzut și de medicii din spital și de cercetători, studiat ca la carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o de la sol, cu trăsăturile chipului deformate de o expresie de teroare pe care Marie o interpretă greșit. Firește, văzuse trupul și era acum răvășit. - Știu, Pierric, e oribil, dar trebuie să te Întorci acum acasă. Gwen o să-și facă griji... El dădu furios din cap, legănîndu-l de la dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care scăpau onomatopee de neînțeles. Încerca În mod vizibil s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puternic de o mobilă. Atunci lovi cu vorba Încă și mai tare decît cu pumnii. - Chantal e o destrăbălată, toată insula știe! TÎrfa asta se duce să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
depozitele de la fabrica de faianță. Imaginea lui Fersen ieșind cu bustul gol Îl luă pe nepregătite. - Ce spune despra asta Gwenaëlle Le Bihan? - Păi... Nimic. A dispărut, răspunse tînărul jandarm făcînd eforturi lăudabile de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În brațele lui, uita de tot. Tot ce nu era ființa lor. Plăcerea nu era departe cînd auziră bătînd la ușă. Subit revenită la realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o privi din prag, răvășit. Inima Începu să i se zbată În piept. - Tată... Ce este? Ce se Întîmplă? - Nu știu cum să-ți spun... e... e atît de... Se tulbură cînd Îl zări În oglindă pe Lucas intrînd rapid În baie, cu hainele În mînă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Guy e cel mai bun prieten al meu din firmă. Are un metru optzeci și opt, tenul măsliniu și ochi negri și, în mod normal, e mereu avocatul pus la patru ace și stilat. În dimineața asta însă are părul răvășit și umbre sub ochi. — Relaxează-te, spune zâmbitor. Sunt doar eu. Vii la ședință ? Are cel mai devastator zâmbet din lume. Nu o spun doar eu, toată lumea i l-a remarcat, din clipa când a venit la firmă. — A. Îhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de avertismentul lui; dacă arunca o singură privire la fața mea boțită, răvășită, nenorocită, În penumbra premergătoare zorilor, pe terasă, se lămurea pe deplin. Rosamund, speriată, era bucuroasă să plece. Fața ei pal‑smeadă se Întorsese spre Boston, cu miile lui de doctori. Ea receptase mesajul: a rămâne pe insulă Însemna moarte curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este primul care se ridică de pe locul unde a fost trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doare de la orice. MACABEUS: De la băutură. Ai făcut ciroză. PARASCHIV: Mă doare mai ales noaptea... Nu pot să dorm niciodată din cauza stomacului... MACABEUS: Înseamnă că te doare din cauza întunericului. Trebuie să dormi cu lumina aprinsă... PARASCHIV (Se chircește pe culcușul răvășit.); M-ai lovit prea tare... Nu trebuia să mă lovești așa tare... MACABEUS (Ridică o sticlă, o caută în lumină și începe să scurgă ultimele picături în pahar; așteaptă îndelung până ce se scurge tot.) Pentru tine o fac. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în jur, trântește capacul, se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]