867 matches
-
Pe cruce au pus să se scrie doar Mort În Floarea Vârstei la Ani Nouăsprezece, dar n-aș avea cum să uit că el a fost de fapt omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate, fiindcă altfel nu l-au putut răzbi, asta fiind tot ce am putut să aflu de la mama și de la surorile ei de-a lungul timpului scurs de atunci, deși din primul moment am fost sigur că ele Îi știau pe cei care i-o coceau și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa Îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu’, și tocmai că ne răzbise setea și beam apă pe rând cu pumnul de la chiuveta care țârâia continuu. Robinetul, da, n-are cine să-i pună o garnitură, și n-are altceva pentru băut În afară de cana asta bâzâită de muște, pe fundul căreia s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rădăcini. Stai și te întrebi, unde mai sunt nămeții aceia de argint, prăvăliți din slăvile albastre... Unde ?!.. Unde s-au dus ?! Aerul mirosea a proaspăt.. Inima primăverii zvâcnea pe aproape, o auzeai în plesnetul mugurilor... și, în zborul fluturilor. Ghioceii răzbiseră demult de sub zăpada albă și uscată,.. Clopoțeii și viorelele, toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor... A venit primăvara
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
imensă pasăre albă gătită cu pene. Un mare fluviu îl traversa. Unul dintre bătrâni își coborî ochii spre mine, se pregătea să-mi vorbească ci vraja se risipi, lăsând singure stelele scânteietoare pure1310. Memoria subconștientului Strict interzis e spre-a răzbi În ținutul meu să hulești Din toate lucrurile omenești Pe cel cu numele-a iubi1311. Contrar memoriei obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin cuvântul amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent. Ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În aplicare cunoștințele de matematică În viața de zi cu zi. Această situație se poate explica parțial, recurgând la un studiu efectuat În 2005 de Academia Națională de Științe, Academia Națională de Inginerie și Institutul de Medicină, intitulat „Cum să răzbim În furtună“ („Rising above the Gathering Storm“ În original - n. trad.). Studiul a descoperit că, În 1999, doar 41% dintre elevii americani de clasa a VIII-a au fost pregătiți la matematică de către un profesor cu studii de specialitate, considerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
că o să vindem invențiile noastre“. Dar acest deziderat ne readuce la necesitatea ca tinerii noștri să-și Însușească temeinic cunoștințele fundamentale. O parte Însemnată a științei și a ingineriei este legată de atitudinea față de muncă - voința nu doar de a răzbi prin hățișul de cunoștințe, ci de a continua lucrul la un experiment, chiar dacă a eșuat deja de 20 de ori, afirmă Stern. Lucrul care Îl impresionează cel mai mult la studenții asiatici și la cei mai buni studenți americani este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
condițiile inflației actuale, echivalează cu o reducere de buget. De-a dreptul scandalos! Ce ar trebui să facem? Un raport publicat În octombrie 2005 de Academia Națională de Științe, Academia Națională de Inginerie și Institutul de Medicină, intitulat „Cum să răzbim În furtună“ și realizat de un colectiv de savanți și antreprenori de prim rang, a ajuns la concluzia că America, pentru a fi pregătită pentru secolul XXI, trebuie să crească investițiile federale În cercetarea de profil cu 10% pe an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
licăriri luminoase, există și o imensă lumină către care mi-am croit, în mod semiconștient, drum pe ocolite. S-ar putea să fie o mare „deschidere“ către lumina zilei, sau s-ar putea să fie doar o groapă prin care răzbește focul din miezul pământului. Oare nu sunt încă sigur care din acestea două este, și va trebui să descopăr abia acum, când abordez chestiunea? Imaginea aceasta s-a înfiripat pe neașteptate, și încă nu știu cum trebuie interpretată. Când am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zâmbind din nou. E doar o invitație. Ben scoase un mic oftat de enervare și rupse plicul, în momentul acela am zărit peste umărul lui că ușa de la bucătărie, care fusese închisă la sosirea mea, era acum întredeschisă. Din hol, răzbea parfumul greu al trandafirilor, mai dens și mai trist înăuntrul casei decât afară. Puteam zări „altarul“ cu viteazul cavaler rătăcitor de deasupră-i. Ben își înălță privirile și închise din nou ușa dormitorului. Am început să vorbesc, mișcându-mi grăitor brațul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întrebarea: „Cum?“. Mai târziu, am avut senzația că însăși Hartley a venit în ajutorul meu. I-am văzut în imaginație fața blânda, palidă, nefericită, uitându-se la mine și m-am simțit cuprins de un calm straniu, de parcă ar fi răzbit spre mine o adiere a făpturii ei. Mi-am dat seama că, înainte de a face orice mișcare fățișă, trebuia să stau din nou de vorbă cu ea și, dacă se poate, nu numai o dată. Primul impuls a fost să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a aplecat pe sub sârmă [i a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din copac de către o vijelie de iarnă, și prin despicătura astfel creată răzbeau razele soarelui iluminând un tufiș de trandafiri sălbatici, cu flori pale, și o învălmășeală de ciuboțica-cucului și piciorul-cocoșului. Stăteam lângă frasinul al cărui trunchi cenușiu, cu coaja groasă, netedă, îmi aducea în minte o amintire evazivă din copilărie, legată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să vină acasă, și apoi va scrâșni din dinți. Mi-l imaginam rumegându-și, cu o sumbră satisfacție, furia crescândă. Era un om neplăcut. Mi-am terminat paharul de sherry și am intrat în casă. Din cămăruța roșie, continua să răzbească murmur de glasuri. Mi-am spus că, cu cât discutau mai mult, cu atât mai bine. Fiecare minut care trecea ar fi putut să-i apropie tot mai mult și, totodată, scurta răstimpul primejdios. Când o să li se facă foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dat jos din pat tremurând și cuprins de greață, am aprins lumânarea și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra lumânării lumina bariera perdelei de mărgele, dar îndărătul ei nu se vedea nimic. Perdeaua clincănea ușurel, clătinată probabil de curentul care răzbea pe sub uși. Am dat cu grijă la o parte șiragurile de mărgele, am pășit încet spre odaia lui Hartley, și am răsucit ușor cheia. M-am aplecat peste prag și am privit înăuntru. Era acolo, vizibilă în strălucirea lumânării, zăcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care o anticipasem eu. Pe la sase și jumătate seara, aerul dens, albastru, păru să se întunece mai mult și să devină zăpușitor, deși soarele continua să strălucească cu râvnă, pe un cer imaculat. S-ar fi spus că strălucirea soarelui răzbea printr-o ceață, dar o ceață urzită din înseși globulele albastru-închis ale cerului. Îmi aduc aminte de impresia stranie pe care mi-o făcuse acea seară, cu lumina vie dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o călătorie pe timp de iarnă. — Ca bunul rege Wenceslas. Mintea mi-era buimacă, începusem să mă simt foarte beat și ochii mi se lipeau de somn. Auzeam vocea lui James care continua să vorbească, și mi se părea că răzbește foarte departe. Vanitatea mea l-a ucis... Pedeapsa pentru orice greșeală e automată... sunt în stare să profite de orice fisură... Mi-am pierdut controlul asupra lui... Mi-a scăpat din mână... Roata are o justiție implicită... Capul îmi căzuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa. (râde - n.n.) La-nceput, vă rog să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura în gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat în penitenciarul din Pitești
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
convins pe toți! Care a fost, de fapt, șansa vieții tale? Când am învățat alfabetul! Sper să nu-mi fi rămas străină nicio literă. ION TUDOR IOVIAN: Dacă ai răbdare să crezi în steaua ta, nu se poate să nu răzbești Ion Tudor Iovian, în seara lansării erai copleșit de emoție, dar acum, după câteva luni, cred că îmi poți spune ce înseamnă această carte pentru tine? E destul de dificil... A fost o mare bucurie și sper că nu numai pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
cu oameni de vârste diferite. Cum trăiește și scrie un poet la Buhuși? Ce are el pe masa de lucru? „Același soare răsare pentru toți“, spunea Dante. Dacă ai răbdare și crezi în steaua ta, nu se poate să nu răzbești odată și odată. Nu distanța dintre scriitor și Capitală trebuie să preocupe, ci distanța dintre el și el, dintre el și ceea ce scrie. Chiar dacă pecetea formării spirituale într-un anume loc este vizibilă, centrul pământului este în tine, indiferent de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Poftea să-i toarne vinul Răreșoaia ... Apoi paharnicul pleca prin sate Să cheme frumusețile fecioare. Ca să le-ndemne Domnul, dezbrăcate, La stors ciorchini, ori la umplut urcioare. Avea Măria sa puteri divine De-a apăra acest străvechi hotar Și de-a răzbi navalele străine Cu paloșul muiat în vin Cotnar ... LUCIAN VASILIU (n. 8 ianuarie 1954, în comuna Puiești, județ ul Vaslui) Poet de mare anvergură, care se hrănește deop otrivă d in umilință și din orgoliu și care structurează lumea în măsura în care
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
bun exemplu este Gone With The Wind (1939). Filmul, premiat cu opt Oscar-uri, urmărește povestea vieții unei femei în timpul uneia din cele mai tumultoase perioade din istoria Americii: Războiul Civil și Reconstruirea. Frumusețea filmului stă în determinarea de a răzbi a protagonistei, care este târâtă de circumstanțe de la o extremă la alta: de la zilele lipsite de griji pe plantația tatălui său la străzile știrbite de bătălie; de la cel mai înalt lux la sărăcie și foamete; de la inocență și superficialitate la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
argumentul că moneda metalică, indiferent de forma sa de prezentare, cântărită sau bătută, apare într-un timp îndelungat și în urma unor procese sociale extrem de complexe. Discutăm despre dorința omului de a păstra valoarea, de a etala valoarea și de a răzbi în timp identificându-se cu valoarea. În "Contribuții la critica economiei politice", Marx pune în evidență că "aurul garantează mărimea propriei lui valori, și deoarece el este materializarea timpului de muncă general, procesul de circulație îi garantează în permanență aurului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
afla din nou la hotar, țara era din nou în primejdie, iar noi eram chemați să ne îndeplinim sfânta datorie ostășească. Am lăsat totul baltă, prieteni, învățătură, serviciu și am pornit în întâmpinarea sorții. Eram convinși că dușmanul putea fi răzbit numai cu uneltele războiului. Cartea, creionul, plugul și coasa trebuiau înlocuite temporar cu pușca, grenada, mitraliera, tunul, tancul, avionul sau nave de război, pentru folosirea cărora era nevoie de mintea și de brațele noastre. Luni de zile nesfârșite, am străbătut
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
În această luptă a ieșit învingător, evident, cel care a dobândit o poziție politică mai puternică. Nu este surprinzătoare concluzia profesorului H.H. Stahl: Nu a ieșit el în evidență Nicuță, cum probabil spera. N-a ieșit nici Vlădescu-Răcoasa. [...] Și a răzbit... Miron Constantinescu". Discipol al profesorului Gusti, M. Constantinescu, militant comunist din perioada studenției, în 1957 a căzut în dizgrația conducerii de partid pentru o perioadă de șapte ani, a fost recuperat în conducerea superioară în echipa lui Nicolae Ceaușescu la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
asumarea eșecului. Cum să nu se vadă cât de imensă, de copleșitoare, ca o iluminare născută din miezul ființei, este bucuria cu care Iona Își spune cele din urmă cuvinte de Încurajare, Înainte de a infrunta, Încă o dată, destinulâ. „Gata, Iona?... Răzbim noi cumva la lumina”. Propoziția aceasta are valoare de simbol. MARIN SORESCU - IONA comentariu Marin Sorescu (1936 - 1996) a debutat În 1964, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la sfârșitul vieții a mai publicat Încă 23 de volume, devenind
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trebuit să Încerce o cale inversă, alta decât aceea care guvernează o natură fără rațiune. Nu mai spintecă burți de pește pentru a ieși la lumină, ci Își spintecă propriul abdomen, pentru a găsi În sine deplina libertate (prin moarte). „Răzbim noi cumva la lumină.” Întrerupe astfel circuitul inconștient al naturii pentru a renaște prin moarte. „Și acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]