800 matches
-
Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat pânzele și împingea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cer. Londra e o bătrână cu respirația grea. Dacă o asculți, poți să auzi cum gâfâitul astmatic îi mănâncă plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
joacă. Când ochii mi-au căzut pe fermoarul lui Atunci el... — Doamne, ajunge! Vino aici. Mă refuză cu un murmur. — De ce nu? Își trase rochia neagră pe ea. Știi tu de ce. De fapt, nu prea știam ce motiv are Ne războiserăm de curând din cauza banilor, dar putea fi și din cauza feței mele. Nu reușesc să arăt așa cum trebuie și fața mea s-a umflat iar, pe mâna stângă. Dintele ăla e iar pe jeratic. Mi-am cărat nefericita-mi gură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Candia, Ceres din Eleusis, Juno, Bellona, Hecate. Noi nu respingem nici unul. Dacă tu ai întâlnit o manifestare a divinității și i-ai dat un nume plin de dragoste, de ce-ar trebui eu să-l interzic? E prostesc să ne războim numai pentru că folosim cuvinte diferite. Dar ce anume însemna numele „asemenea unei adieri de vânt“ pe care el îl rostise în prima zi, o singură dată, nu spuse. Germanicus se arătă contrariat, iar preotul răspunse cu o umilință ambiguă: — Templele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spectacolul de deschidere al societății „Dramă și Comedie” (instituție creată pe nucleul trupei din Vilna) are meritul de a ni-l fi făcut cunoscut”. Revista Punct nu excelează prin articole de estetică teatrală. Rubrica „Etuva” dedicată știrilor din teatru, se războiește însă constant cu „spectre hidoase” ca A. de Herz, Mircea Rădulescu, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu sau Camil Petrescu, ultimii doi - colaboratori sporadici la Contimporanul. În numărul 3, Mihail Cosma semnează un articol nebulos și exaltat, în care pledează, în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Santinelă. Isteț soldățelul, se gîndește Regizorașul. — Cum rămîne cu datoria față de țară, cu jurămîntul de credință? Nu vreau să le încalc, spune Comandantul. — Astea-s valabile doar pe timp de pace, vrea să-l liniștească Regizorașul, la noi o să fie război care pe care, pînă și mie, care am trăit ca în puf pînă acum, mi s-a aplecat de atîta propagandă și imbecilitate. Gîndește-te că n-o să-ți mai dea nimeni pe mînă bani mulți, să faci ce vrei cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ceru de nevastă, ea acceptă și se așeză la casa ei cu acest tânăr antreprenor feroce, grangur în devenire în domeniul afacerilor imobiliare, pe care, încetul cu încetul, a ajuns să-l urască și cu care a început să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a aflat că îi plăcea să pipăie mortăciuni și că Emmett îl urăște pentru asta. Așa că s-a apucat să otrăvească pisicile vagaboande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avut partea sa în ceea ce s-a întâmplat mai târziu. Dorind să mă strivească sub greutatea autorității sale, el a declanșat în mine o opoziție înverșunată care n-a lăsat să se piardă nici un defect de-al meu. M-am războit cu tot ce era în mine timiditate, îndoială, modestie și am pus în locul lor o dorință aprigă de a-mi da dreptate, indiferent ce făceam. Am devenit un fel de fanatic al nesupunerii, un fel de bigot al nesăbuinței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Eu asta te-am întrebat: dacă ți-a plăcut țara. N-o știu decât la miazănoapte, dar am auzit că e foarte lungă, cât ține Hapi. E adevărat? - Da. Dar nu e o singură țară, sunt mai multe care se războiesc între ele. Ta Kemet se cheamă tot ținutul prin care curge râul Hapi. - N-ai băgat de seamă cât de mult seamănă limba lor cu a noastră? De ce? - Cred că voi sunteți de același neam cu ei. - Dar pentru ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Kemet se cheamă tot ținutul prin care curge râul Hapi. - N-ai băgat de seamă cât de mult seamănă limba lor cu a noastră? De ce? - Cred că voi sunteți de același neam cu ei. - Dar pentru ce țările lor se războiesc între ele? Și Atlantida e alcătuită din zece țări, dar e ca o singură țară. Are un singur stăpân... - Tocmai de aceea. Voi ascultați toți de un singur rege. - Fie el veșnic viu, sănătos și puternic! adăugă soldatul, văzând că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul său corp. Milogindu-se, lăcrimând, implorând și căznindu-se să împingă din trup afară firul de păr al mustății, al pieptului și al burții, transpirația, saliva și pișatul... - Adică nu făcea numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își vârâră boticurile umede și mucilaginoase în gențile ministeriale, burdușite cu rapoarte, se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu s-a mai putut opri. Cunoașterea corupe. Cunoașterea absolută corupe în mod absolut. Da, era nebun. Dar el este în mine, iar eu îl cunosc. încă mai există un eu. Un eu înăuntrul meu, care nu e el. Ne războim pentru Trandafir. — Privește, a spus Grimus. îEu eram în el, așa cum și el era în mine. Subsumantul funcționează în ambele direcții.) A ridicat o oglinjoară și a sprijinit-o pe pieptul lui, îndreptând-o către fața mea. Părul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către parcare, cu poșeta săltîndu-i dezinvolt pe șold. Îmi făcu de două ori cu mîna, În mod clar chitită să-mi rețină atenția. Deja Îl invidiam pe Frank că reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte a cateterelor și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reactivitatea pupilelor, observînd ce aer zăpăcit avea și cum scăpase de două ori stetoscopul pe jos. În pofida Îngrijorării sale, mă simțeam mai În puteri decît m-aș fi așteptat. Atacul Îmi revigorase Încrederea fleșcăită. Timp de cîteva momente disperate, mă războisem cu un individ care se prea poate să fi fost vinovat de moartea soților Hollinger. GÎtul meu purta amprenta mîinilor care duseseră În interiorul conacului sticlele cu eter. Sătul de gulerul ortopedic și de fotoliul din piele moale, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe picioarele lungi și își mlădia șoldurile. — Fata asta e ca un crin răsărit în balegă, am s-o iau sub aripa mea, zisese Nasser către frate-său de îndată ce rămăseseră singuri. Celălalt doar oftă și își plecă ochii. Nu se războia niciodată cu celebritatea câștigătoare a înaintașului naționalei, care ridicase în ovații stadioane întregi. Numai că celebrul de frate-său avusese mereu încurcături cu femeile. — O iei de la capăt? îndrăzni să-l întrebe. Acum ai doi băieți... Lasă, uită asta, tocmai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A mai adăugat: — De ce ar vrea cineva ca germanii să vină în ajutorul Ungariei dacă Luther le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Bourbon! L-am omorât pe Bourbon! Era un anume Benvenuto Cellini, din Florența. Unul dintre frații săi luptase în rândurile Cetelor Negre, dar el, de meserie gravor de medalii, nu făcuse nicicând parte din vreo oaste. Se dusese să se războiască, povestea el, împreună cu doi prieteni, spre poarte Trittona. Era ceață deasă, declară el, dar am putut desluși silueta conetabilului călare. Am tras un foc de archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era așezat pe dealul care astăzi se cheamă „Dealul Șipotului“. Vor mai fi poate, hârtii cetluite, vechi; zapise, hotărnicii, hrisoave, în sat, dar răzeșii le țin ascunse, căci pe lângă procesele cu marii proprietari care le încălcau moșiile, ei s-au războit între dânșii. Aproape de Șuletea, se aflau altădată Siliștenii, sat dispărut, obârșia lui Constantin, Antioh și Dimitrie Cantemir, și ei răzeși de neam. Aproape sunt și Epurenii, sau „Fântâna lui Epure“, cum i se zicea pe vremea lui Ștefan cel Mare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de tot ceea ce ar putea crede cititorul, atât la finele acestei istorisiri nesănătoase fericirii, cât și la finele celorlalte, atâtea câte or mai urma... Prin urmare, nu foarte departe de locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care depășește puterea noastră de înțelegere. Este de fapt ceva deasupra logicii care ne aproprie. Îmi câștigase încrederea. Acum aveam curaj: Da. În epopeile antice, observați că întotdeauna, într-o confruntare umană se amestecă în chip nevăzut zeități care se războiesc mai abitir decât oamenii. Războiul lor e decisiv și pentru oameni. Acolo se aranjează cine va fi învingătorul aici pe pământ. (Vezi lupta Achile-Hector din Iliada lui Homer.) Dați-mi voie să vă spun că oamenii sunt niște cobai, niște
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici o țară nu are destui oameni cinstiți ca să formeze un guvern. Acum toți au iahturi, palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși când eram tineri și luptam împreună juraserăm să combatem corupția cu același spirit cu care ne războiam cu francezii - plescăi din limbă, bătându-și parcă joc de el însuși. Era un jurământ idiot. Puteam lupta contra francezilor pentru că, oricât ne-am fi propus, n-am fi ajuns niciodată să fim francezi. Dar nu e așa de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
între bărbați. Nu știa cu ce arme trebuia să lupte cu asemenea oamnei. Nimeni nu-i explicase niciodată regulile acelui joc, și își aminti iarăși vechea poveste pe care o istorisea întotdeauna negrul Suilem despre cele două familii ce se războiau între ele și ajunseseră să se urască atât de mult, încât la un moment dat îngropaseră un copil într-o dună și maică-sa înnebunise. Dar asta se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aveți clienți destui? — Mai mulți decît vă Închipuiți, răspunse el, desfăcîndu-și larg brațele și alungînd vrăbiile, ca pe niște copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o mulțime de cărți aici, adăugă, atingînd ușor valiza cu vîrful piciorului. Le-am cumpărat de la un lord a cărui casă a fost bombardată... CÎte au mai rămas... unele sînt Într-un hal fără hal, dar altele... Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
multă băutură, la un congres de genetică din Baltimore. Era atât de beată, că nu-l putuse ajuta să-i scoată sutienul. Fusese un moment laborios, chiar penibil; tocmai se despărțise de bărbatu-său, Îi mărturisi ea, În timp ce Michel se războia cu cheutorile. Apoi totul se petrecuse normal; spre mirarea lui, Michel avu o erecție și chiar, fără să simtă nici o plăcere, izbuti să ejaculeze În vaginul cercetătoarei. 5 Mulți dintre cei care frecventau Locul Schimbării aveau, ca și Bruno, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]