1,802 matches
-
structura socială și a felului așezărilor, dependența acestora și a populației, obligațiile pe care le-au avut și le au suportat locuitorii față de stăpânii locali, fie față de visteria statului, fie ale stăpânirii locurilor - domn, stăpân „înzestratʺ ori mănăstire sau ca răzeș „independentʺ, clarificând pas cu pas evoluția dar și struct ura de proprietate și socială a localităților. * Partea referitoare la evoluția administrativă, învățământul, războiul dar mai ales viața cotidiană trădează însă o anumită notă de satisfacție care dă în tr-o grabă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un ziar hebdomadar - Paloda - rog a-i urmări ideile”, la care, pe parcurs, avea să se afirme condeie mai tinere: George Tutoveanu, Corneliu Moldovanu, A. Mândru, George Bratu, Popescu Perieni, C. Muche, Maria de la Banca, pseudonimul literar al fiului de răzeș din Pogonești Tutova, C. Hamangiu, ajuns ministru de justiție, important creator și de literatură de specialitate, cetățean de onoare al Bârladului, care, în Paloda, a impresionat ci tito rii prin poeziile sale din tinerețe, madrigaluri, epigrame, son ete, cronici și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Un program al unei publicații mai direct, con cis, bogat și semnificativ timpului, nici că se putea.! Cultul tradițiilor strămoșești fusese pus în valoare la Bârlad și în țară și prin revista de cercetări și mărturii istorice Miron Costin (1913-1919), Răzeșul (1926-1927), Documente răzășești (1932-1934), ultimele două ale lui Virgil Caraivan de la Șuletea, unul dintre cei care alături de George Tutoveanu, Natalia Negru și nu numai, fuseseră fondatori i la 28 aprilie 1908 a Societății scriitorilor români, a revistei Ion Creangă editată
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
u rmăt oarele: „La această redacție de ziar (Paloda 1881-1908) s-au ridicat și s-au afirmat în literatura română George Tutoveanu, Corneliu Moldovanu, A. Mândru, George Bratu, Popescu Perieni, C. Muche, Maria de la Banca - pseudonimul literar al fiului de răzeș din Pogonești - Tutova, C.Hamangiu, ajuns ministru de justiție mai târziu, cetățean de onoare al Bârladului, care, în Paloda, a impresionat bârlădenii prin poeziile sale din tinerețe - madrigaluri, epigrame, sonete, cronici și eseuri literare”. Fără a neglija o clipă literatura
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
spun numai dumneavoastră, în adâncul sufletului meu nu numai neam, ci tot țăran de la Cursești sunt și țăran voi rămâne până la trecerea mea dincolo, la locuri cu verdeață veșnică. Știu asta când simt prea des cum țipă în mine mândria răzeșului care nu s-a lăsat nicicând călcat în picioare. Dar acest răzeș din ziua de azi care scrie, umblă pe Internet, face programe de calculator, folosește poșta electronică, ar da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
țăran de la Cursești sunt și țăran voi rămâne până la trecerea mea dincolo, la locuri cu verdeață veșnică. Știu asta când simt prea des cum țipă în mine mândria răzeșului care nu s-a lăsat nicicând călcat în picioare. Dar acest răzeș din ziua de azi care scrie, umblă pe Internet, face programe de calculator, folosește poșta electronică, ar da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar o oră lângă izvorul tainic din pădurea Haragoja, întins într-un cot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
colț al amintirii chiar dacă, acum este plecat spre câmpiile veșnic înverzite și am plecat spre satul meu de dincolo de șapte dealuri și șapte văi, tocmai la margine de județ în satul acela cu foarte puține schimbări, sat în care opinca răzeșului încă se mai simte întipărită în țărâna primăverii. Este vorba de satul Cursești Vale, un loc rămas cumva în laterala tăvălugului așa zisei civilizații, un loc în care cocoșii mai cântă cucurigu pe românește și nu cocoreco, ca dincolo de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că spiritul satului Dănești era domnul profesor Buraga. Dacă Doamne ferește, cineva vorbea de rău satul Dănești, domnul profesor se înfuria și spunea: ,, Nimeni n-are dreptul să hulească acest sat unde m-am născut. Este un sat istoric de oameni răzeși.“ Apoi, noaptea până târziu cânta doine la fluier, ca și cum ar obloji rănile satului nostru iubit... Dar cel mai mult îmi plăcea de acel muzeu de care eram fascinată. Intram cu pioșenie ca într-o biserică. Zgomotul uliței dispărea și parcă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Emil Racoviță, însemnătatea lucrării de față ( ,,Dăinuiri dăneștene“ n.a. ) este încă și mai evidentă. Satul Dănești apare menționat ca atare încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Cine citește documentele publicate de Gh. Ghibănescu, regăsește cu emoție printre numele vechilor răzeși moldoveni din veacurile al XIV - XVI-lea, numele unor familii care și astăzi încă trăiesc pe aceste meleaguri și au constituit și constituie dovada unei continiutăți și a unei prezențe dea dreptul tulburătoare și în orice caz deosebit de elocventă nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Ciochină. Din cei 12 copii, aveau să trăiască doar patru doctorul Alexandru Brăescu, Aglaia, căsătorită Popovici și bunica maternă a scriitorului Sergiu Adam, Dumitrache Brăescu bunicul doctoriței Ecaterina Brăescu Stanica și Tinca Oprișan, mama profesoarei Safta Tălmăceanu, pensionară în Blaj. Răzeși foarte vrednici și înstăriți, Brăeștii erau cu mulți ani în urmă știutori de carte. Bunicii paterni ai doctorului Alexandru Brăescu au fost postelnicul Simeon Brăescu și postelniceasa Balașa Brăescu, ce au trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cumplit de pe unul dintre dealurile împădurite. Flancul lui drept a fost izbit năprasnic, clătinându-i serios armata. Însuși acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane și cojoace. Degeaba încerca pașa să-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ar trebui căutat numai la Cucorăni! Cînd diferiți vizitatori au cerut, la Cucorăni, unele informații privind trecutul Ipoteștiului, li s-au dat, la repezeală, niște explicații cu totul fanteziste, referitoare la numele satului și vechimea lui, la împărțirea moșiei pe răzeși, la vechimea bisericii din Ipotești, etc., etc., care explicații, fiind greșite, pînă azi n-au fost corectate. EMINESCOLOGI PE MELEAGURI IPOTEȘTENE Cu toate că propaganda intelectualilor din Cucorăni a diminuat mult importanța pe care a avut-o Ipoteștiul, în viața și opera
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
numai pe o sută de pagini monografia satului Ipotești, într-un timp foarte scurt. De fapt, din cele 10 mari capitole, indicate de Monografia unui sat, autorul a ales numai patru. Cadrul istoric l-a scris fără să cunoască documentele răzeșilor de la Ipotești. S-a mulțumit cu informațiile fanteziste pe care le căpătase la Cucorăni. Superficial este scris și capitolul despre cadrul cosmic. Puține date se pot reține din cadrul spiritual și cadrul biologic. Foarte puțină legătură a făcut între Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
monument" metaforic"59. Dar iazul de pe dealul Ipoteștiului, de unde apucă drumul la Cucorăni, n-a fost săpat de oamenii de azi. El are o vechime mare. Acum două secole, lîngă acel iaz își avea casa și gospodăria postelnicul Gh. Arapu, răzeș la Ipotești. Acolo și-au avut gospodăriile urmașii soției sale, Balașa Arăpoaia, printre care și Neculai Albotă. Acum un secol trăia, tot acolo, Eliza Moritz, cu toată gospodăria, avînd iazul împrej muit cu gard și cuprins în ograda gospodăriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
strămoșul lor, ci ca să-și justifice dreptul de proprietate asupra peticului de pămînt la care ajunseseră după împărțirea moșiilor, cu fiecare generație. La 1751, Toader Brahă, ginerele Mariei Strășculeasa, s-a declarat din neamul lui Iurașcu Părcălab 46. Și alți răzeși de la Romănești, Stănești, Tureatca și Nahoreni se considerau din neamul lui Iurașcu, dar nimeni nu purta numele lui Iurașcu. După anexarea Bucovinei de către austrieci, numai un număr restrîns de boieri au putut îndeplini condițiile pentru primirea titlurilor de nobilitate, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care l-a avut Raluca Eminovici cînd s-a măritat 25. De la tatăl său n-a primit pămînt, pentru că acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri, cu luarea în arendă a diferitelor moșii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai multe ori, el era gata, în 1872, dar a fost publicat de-abia în 1885. Printre acestea, în Mitologicale mai apar două amănunte biografice. În primăvara acelui an, 1863, subprefectura plășii Tîrgului nu mai era condusă de Neculai Albotă, răzeș de la Ipotești, cu care Eminovici avusese mai multe certuri și procese. Venise în loc Gh. Ivașcu, care l-a păsuit pe Eminovici în diferite daraveli. E posibil ca atunci Gh. Ivașcu să-i fi oferit băiatului un post de copist, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
membru; mereu; al meu; mic; mincinos; mîncare; moarte; pînă la moarte; muzică; nădejde; nebun; necesar; nepăsare; nestatornic; nevoie; Nicolae Ceaușescu; Nicu; noutăți; oră; parșiv; persoană; petrecere; pleacă; poveste; pozitiv; președinte; prezent; prieten, prieten bun; bun prieten; prieten de armă; prietenă; răzeși; relații; rival; roată; Rotari; Rusia; sac; sacrificiu; salutare; Sașa; secrete; Simona; sinceritate; social; spînu; șiret; timp; turiști; uneori; unic; vechi; vecin; viață; Voronin; zîmbet (1); 824/167/47/120/0 trage: împinge (69); pistol (31); ușa (29); pușcă (21); forță
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ștefan cel Mare s-au unit la un moment dat cu oierii transilvăneni care coborau la pășune pe șleaul cel mare care trecea prin Suceava și Botoșani spre Prut. Un document din 30 martie 1579 atestă localitatea Ungureni, sat de răzeși, iar altele, mai apoi, vorbesc despre lupta acestor răzeși pentru menținerea stării lor. Actele oficiale au consemnat acțiunile acestora până în vremea primului război mondial. Noile relații sociale de după război au făcut să se piardă însă conștiința de „neam” a locuitorilor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dat cu oierii transilvăneni care coborau la pășune pe șleaul cel mare care trecea prin Suceava și Botoșani spre Prut. Un document din 30 martie 1579 atestă localitatea Ungureni, sat de răzeși, iar altele, mai apoi, vorbesc despre lupta acestor răzeși pentru menținerea stării lor. Actele oficiale au consemnat acțiunile acestora până în vremea primului război mondial. Noile relații sociale de după război au făcut să se piardă însă conștiința de „neam” a locuitorilor comunei, iar mizeria și neștiința au definitivat acest proces
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
toate fetițele la vârsta aceea. Eu, când m-am căsătorit, am avut nostalgia că n-am putut să am o ținută așa de frumoasă și elegantă, ca a mamei mele. Tatăl meu, Gherasim Bratoveanu era fiu de agricultori, neam de răzeși din satul Aldești, comuna Berești, tot de pe malul Prutului. Știu doar că a avut un frate și două surori, țărani și ei. Singurul care a învățat carte mai multă a fost tatăl meu. Intrucât era bun la carte dar mai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ucenicia lui Ionuț ia sfârșit, acesta primește misiuni importante, cu scopul de a aduce informații de peste Dunăre. Este un oștean curajos, credincios, are mobilitate și voință, o puternică forță morală, primește de la domnitor o moșie și comanda unor steaguri de răzeși. Simion Jder, curajos și cu mare pricepere în luptă, trece prin situații excepționale: reușește să împiedice furtul de cai și-i prinde pe Gogolea și pe bătrânul Ilia Alapin; se remarcă prin vitejie la Lipnic; este marcat de melancolie și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă poveste, dar ar fi dereglat ritualul instituit. Finalul are semnificații profunde. Iapa cea slabă a comisului a nechezat în acel ceas "necurat", încât "demonul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
într-o vreme când iernile sunt blânde și lumea "bicisnică", iar coropcarul își ducea marfa în vârful muntelui. În timp ce se tocmea în târg, la Iași, Ienache văzu o ceată de arnăuți ducând un om legat. Tânărul era Todiriță Cătană, "Un răzeș nebun și nemernic din ținutul Vasluiului" care-și ridicase ochii asupra surorii vornicului Bobeică. Supărat, vornicul și-a trimis sora la Mănăstirea Agapia, "să-și plângă greșeala tinereții", iar pe Todiriță Cătană urma să-l închidă în turnul Goliei, înainte de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]