1,302 matches
-
total sensul. Optimismul istoricist (de a fi capabil să identifice mecanismele interne ale istoriei) nu se poate baza decât pe credință, fiind vizibil "caracterul romantic și utopic atât al optimismului și al pesimismului în formele lui uzuale, cât și al raționalismului".280 Popper își ilustrează sugestiv punctul de vedere prin apelul la H.A.L. Fischer, care notează: "oamenii [...] au văzut în istorie un proiect, un ritm, o structură predeterminată [...] Eu văd doar fenomene care se succedă [...] doar un singur fapt major în raport cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
148 Roger Caillois, Mitul și omul, p. 14. 149 Ibidem, p. 13. 150 Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 6. 151 Roger Caillois, op. cit., p. 9. 152 Ibid., p. 16. Acestea ar fi slăbiciuni ale viziunii utilitariste asupra mitului, emanații ale raționalismului, mai precis ale pozitivismului. Miturile, însă, nu sunt "stavile plasate la cotituri primejdioase, menite să prelungească existența individului sau a speciei", existând chiar mituri care exprimă exigențe tocmai în sens contrar (dând ca exemplu orgile autodistructive, la care făcea referire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să o depășească prin mângâierea speranței care i se oferă prin mit." 155 Ibidem, p. 13. 156 Ibid., p. 263. 157 Ibid, p. 262. Epoca noastră, spune Gusdorf, a cunoscut oroarea dezlănțuirii miturilor puterii și rasei, poate tocmai datorită unui raționalism prea îngust care își făcea o profesiune de credință din a disprețui miturile care, rămase fără control, au "devenit nebune". 158 Ibid., p. 11. Este interesant de reținut opinia lui Gusdorf, conform căreia "omul n-a cunoscut niciodată inocența unei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
el că "imaginația occidentală nu a produs poate niciodată mai multe conduite fantasmatice decât în ideologia fericirii finale a istoriei. Astăzi imaginația nu este sufocată, ci epuizată de exploatarea necugetată a unei polarități unidimensionale a puterii sale de visare. Excesele raționalismului științific și politic au slăbit imaginația înlănțuind-o într-o producție intensivă de imagini istorice stereotipizate și monocolore. Altfel zis, criza imaginației contemporane rezidă esențial în nivelarea imaginii prin monopolul utopiei. Utopia este poate cea mai subtilă și mai dăunătoare
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
împrumută mai multă rigoare și o anumită raționalitate unei conștiințe mtice difuze", iar dacă istoria medievală este impregnată de miraculos, aceasta nu are drept cauză credulitatea, rațiunea lor nefiind mai fragilă decât a noastră, ci un anume mod de gândire. Raționalismul nu distruge miticul, ci îl secularizează. Iar Iskander, Ioana d'Arc, Napoleon, sunt atât personaje reale, cât și mitice, lămurește autorul român. 392 Claude Lévi-Strauss, Myth and Meaning, p. 18. 393 Georges Dumézil, Cele patru puteri ale lui Apollo, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
poate din ambele motive, Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu cît nu a fost încredințată cuvîntului scris, ci instrumentată direct. Prin scolastică (cu anumite excepții, reprezentate de Sf. Bonaventura, Sf. Bernardo, dar nu și Sf. Toma41), metoda științifică a acesteia ar fi introdus în tradiția ecleziastică "acel element de raționalism", care nu numai că trebuia să se dezvolte din plin prin protestantism, dar care, chiar în domeniul catolic, ar fi provocat, după cum s-a atras deja atenția, reprobabilele dispute teologice, prevalarea "școlilor", a "argumentelor sofiste și canonice", a abuzului de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
egal la egal80; iar metoda sa este științifică, deci nu are legătură cu persuasiunea care necesită o dispoziție diferită, dar în rînduiala obiectivă a doctrinelor este absolut invariabilă; acest lucru restrînge plenitudinea celor afirmate și introduce ușor acel element de raționalism care în secolul al XVI-lea se dezvoltă deplin în protestantism 81 în care știința sacră și religia lui Cristos au ieșit cu totul din cadrul Clerului și au rămas, ca să spunem așa, întru totul secularizate. 40. Compendiile și sumele scolastice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
însuși împotriva Papilor și cereau eliberarea de vechiul și greul jug. Această libertate, totuși, era numai un alt nume pentru licență și implica mai mult decît puteau să perceapă conducătorii; era independența față de rațiunea firească pozitivă prin revelație; era acel raționalism fatal care, ca un germene al morții, se dezvoltă în planta lipsei de credință, cea care face umbră pămîntului, schimbă obiceiurile sociale, răstoarnă tronurile și îngîndurează umanitatea asupra destinului său viitor. Revoluția din Franța și din Europa reașează totul pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
într-un rând, când medita cu clondirul de whisky dinainte, vin atât din diminuarea exuberanței sale juvenile, cât și pe fondul devenirii ei ca damă mai coaptă. Cu vârsta, orice doamnă zglobie devine tot mai serioasă și mai așezată. Plecat raționalismului modern și îndoielii metodice, Vladimir conveni aparent la aserțiunile Zoei: Într-adevăr, există un acel ceva care poate înnebuni și instinctul pisicilor, spuse el între două zgomotoase sorbituri. E acel ceva care determină comportamentele aberante: gutuii și merii înfloresc frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-au cheltuit pentru acest nimic? S-ar putea zice ca România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea formează astăzi averea unică a acelei clase de cârciocari ce trăiește din traficul zilnic al frazei, cheltuită în moneta mică a profesiilor de credință, a articolelor de fond, a discuțiilor parlamentare, a pledoariilor la tribunale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică probabil pentru a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
intestine (vezi Muscă, 1996, pp. 33-36), doctrină identitară a duhului românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar de pe portativul raționalismului fie acesta chiar și "ecstatic" pentru a interpreta o partitură din care răzbăteau sunetele "apriorismului românesc". Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întregul său și nu doar națiunea sa politică. Toate aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lui Michael Oakeshott au glisat înspre un pesimism epistemologic de natură să tempereze credința unei cunoașteri perfect "raționale" a lumii noastre. De altfel, gânditorul britanic a avertizat cu privire la periculozitatea aplicabilității principiilor raționale în spațiul socio-politic, atrâgând atenția asupra faptului că "raționalismul (...) este atât o modă, cât și o doctrină, o stare a minții și o credință"52. Tocmai de aceea, epistema conservatoare are drept piloni centrali ai demersului său argumentativ idei care vizează failibilitatea cunoașterii umane, neîncrederea față de abstracțiunile produse de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politics). c) Socialismul ca model politico-epistemic Dacă ne referim, în fine, la cea de a treia ideologie apărută în modernitate, și anume socialismul, putem aprecia că, din punctul de vedere al fundamentelor sale epistemologice, aceasta împărtășește o bună doză de raționalism cu liberalismul continental așa cum apare acesta din urmă în, spre exemplu, scrierile lui Rousseau sau Kant și că se situează în deplină contradicție cu principiile gnoseologice ale conservatorismului. Deloc întâmplător, în plan politic există și astăzi o anumită afinitate între
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
întrucât acestea au drept efect complicarea inutilă a cunoașterii umane; b) constructele mintale ca sursă a erorii insistă asupra manierei empirice de a studia realitatea, fie ea politică ori istorică, tip de demers care poate evita apariția erorilor. În cazul raționalismului continental, eroarea provine pe filiera lui Descartes din cauza lipsei a ceva care ar fi trebuit să fie prezent în mintea omului. Ori, după cum subliniază Adrian-Paul Iliescu, "dimpotrivă, pentru empiriști, nu lipsa ideilor generale, ci prezența lor, sau excesul de constructe
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
and Social Science", in Ideology and the Social Sciences, edited by Graham C. Kinloch and Raj P. Mohan, 7-21. Westport, Connecticut, London: Greenwood Press, 2000. MUNGIU-PIPPIDI, Alina, Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998. OAKESHOTT, Michael, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995. PETITT, Philip, "Consecințialismul", în Peter Singer, Tratat de etică, Iași: Editura Polirom, Iași, 2006. POLIN Raymond, Ethique et politique, Éditions Sirey, Paris, 1968. POPPER, Karl, Societatea deschisă și dușmanii săi, București: Editura Humanitas, 1993
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Bird, The Myth of Liberal Individualism (Cambridge: Cambridge University Press, 1999), 180-212. 50 Am dezvoltat această idee, cu privire la ideologia liberală, în studiul "Liberalismul azi: între ideologie și fantasme politice", publicat în Sfera Politicii (nr. 150, 2010), 55-60. 51 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995), 15, unde gânditorul britanic intenționează să evidențieze că, dacă forma tehnică a cunoașterii pune accentul pe suveranitatea rațiunii, forma sa practică se întemeiază pe supremația tradiției sau a experienței. Cu alte cuvinte, primul tip
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
-i, fiind înfrânt, ceea ce și explică prăbușirea Bizanțului. Omul a mărit, astfel, distanța dintre el și lumina Duhului Sfânt, recăzând în violență malefică. Franța se pomenește în plină criză sacrificială, uitând calea hristică a rezolvării acesteia și pariind doar pe raționalismul justiției. În locul libertății după fire, intelighenția franceză, în frunte cu Jean Jacques Rousseau, proclamă libertatea după natură și decretează codul drepturilor și libertăților omului, marea miză a Revoluției Franceze. Dar nu există libertate după natură, nici egalitate sau dreptate, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dă speranța învierii. Cum poate să apară ordinea în haosmos, lumina în întuneric? Altfel spus, cum poate haosmosul să devină cosmos? Răspunsul e: prin curmarea crizei sacrificiale, care înseamnă întoarcerea cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or, numai raționalismul justiției, rupt de actul sacrificial hristic, nu e suficient pentru a reîntrona comuniunea dialogică în lume. "Sacrificiul atrage atenția René Girard a fost întotdeauna ca o mediere între un sacrificator și o <<divinitate>>"67. Rațiunile lui rămân, însă, ascunse, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
naționalismul estic și asiatic, cu o evoluție contrară celui occidental, și care a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să legitimeze naționalismul vestic în fața celui estic. Ea ignoră atât raționalismul politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice Barrès și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernismul românesc, dacă nu a fost o avangardă, atunci, cu siguranță, a cunoscut apetitul hipermodernismului, revendicându-se chiar din onirismul "școlii" lui Leonid Dimov, precursoare a optzecismului. Totodată, hipermodernismul se vrea și o reacție la globalismul coercitiv și alienant în mijlocul raționalismului modern și al hiperraționalismului corporațiilor globale. Asemenea porniri au existat la tinerii furioși din Anglia sau la un poet ca Allen Ginsberg, iar, la noi, l-am putea plasa aici pe Liviu Ioan Stoiciu din faza lui cinică. Alții consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la dispariție dimensiunea temporală a omului, exilat într-o neverosimilă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]