908 matches
-
rațional egoiști, ci au identități distincte, modelate de circumstanțele materiale, culturale, sociale, politice în care trăiesc. Relațiile dintre actori nu sunt statice, ci evoluează pe măsură ce interacționează unii cu alții și cu mediul lor.154 Constructivismul pune sub semnul întrebării asumpțiile raționaliste, în principal caracterul anarhic al sistemului internațional considerat de neschimbat. Anarhia nu este o caracteristică de neevitat a relațiilor internaționale. Statele s-ar putea să fie auto-interesate, dar acestea în mod continuu definesc și redefinesc ce înseamnă acest lucru. Identitățile
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
prin interacțiune și invățare). Wendt afirmă că ambele curente greșesc asumând puterea cauzală a structurii anarhice. Presupusa forță cauzală trebuie pusă sub semnul întrebării dacă procesele și instituțiile nu se doresc a fi subordonate structurii anarhice.292 Constructivismul delegitimează asumpțiile raționaliste, în principal faptul că anarhia are efecte cauzale. Aducând în discuție diferite modele de anarhie, constituite prin interacțiiunea dintre state, Wendt susține că tipul anarhie care prevalează depinde de modul în care statele își construiesc identitatea în raport unele față de
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
colectivă, menționând că lista nu este exhaustivă și că definițiile nu sunt definitive.297 Presupoziția că identitățile actorilor nu sunt un dat, ci se dezvoltă, sunt menținute sau sunt transformate prin interacțiune face diferența între abordarea constructivistă și abordările tradiționale raționaliste în studiul politicii internaționale. Raționaliștii admit că se pot schimba comportamentele, însă consideră caracteristicile actorilor, precum identitatea, ca fiind externe și anterioare procesului politicii internaționale. Alternativa constructivistă prezentată de Alexander Wendt se învârte în jurul construcției identității.298 Prin participarea la
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
concepția constructivismului moderat întrucât această abordare depinde de conceptul de identitate, mai precis de un tratament special al identității. Posibilitatea construirii de anarhii diferite este un aspect fundamental pentru abordarea lui Wendt și reprezintă punctul de plecare ancorat în teoria raționalistă. Tipul de anarhie depinde de ceea ce doresc statele să fie. Presupoziția se bazează pe caracterul construit al identității, iar caracterul anarhiei depinde de modul în care identitățile, respectiv interesele sunt definite. Wendt propune o teorie științifică a sistemului internațional, dar
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
oricărei analogii îl poartă cu sine. O astfel de proprietate care se abate de la canonul modelului "perceptiv" și care a făcut obiectul unei polemici reluate în modernitate este însăși necesitatea posesiei unei capacități a conștiinței de sine (prevăzută de modelul raționalist); ea nu se încadrează vădit în concepția "simțului intern" (marcată de contingența unei asemenea proprietăți), aducând astfel un neajuns major viziunii, acesta nefiind atenuat decât de relativitatea unei asimilări create în marginea unei dezbateri focalizate pe primul tip fundamental de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
orice încercare de aproximare descriptivă. Dacă în complexitatea fenomenului relațional nu se poate pătrunde decât cu instrumente ale cunoașterii, care îi sunt structural adecvate, atunci această dezvăluire trece prin filtrul conștiinței de sine și străbate întregul domeniu al unei psihologii raționaliste. Cei doi piloni ai persoanei ilustrează punctele de reper ale unui drum al traducerii conținuturilor subiective în substanță obiectivată, adică al transpunerii elementului de natură calitativ-caracterială în act concret al interacțiunii dialogale. Uneori realizabilă printr-un simplu salt, alteori rezultat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cunoașterii de sine, glumea cu orice fel de teologizare. Scrierea Eutifron a lui Platon, în care este contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
6. Ce este Francmasoneria? și Francmasoneria în Țara Românească după război, ambele publicate în 130. 7. Tălmăcirea Apocalipsului, 128. Dincolo de demonstrațiile și realitățile cuprinse în aceste scrieri la care ajunge prin metodele științei sale, Paulescu reușește să înlăture artificiul, fanteziile raționaliste ale epocii și ipotezele neștiințifice sau chiar antiștiințifice cu care opera știința în vremea sa. La toate acestea se adaugă experiența sa de viață și percepția deosebit de acută și chiar dureroasă față de ceea ce se întâmpla cu nația și țara sa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la care se adaugă cele neoprotestante, are pretenția că este în posesia adevărului absolut, pierzând din vedere faptul că această dezbinare lovește de fapt în Biserica lui Hristos, confirmând din nefericire spusele mântuitorului (vezi mai sus). Așa, de exemplu, școala raționalistă a lui Ferdinand Christian Bour (152-1860) creatorul școlii din Tubingen, ajunge să nege originea divină a creștinismului, considerând că de fapt acesta nu ar fi decât o dezvoltare naturală a iudaismului. Ori vechiul și noul testament fac parte integrantă din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
politica economică a Guvernului N. Iorga, caracterizând-o drept "empirism economic" și propuneau alternative: "Fără să se atace formele juridice ale proprietății particulare, se pot găsi totuși soluții care să integreze interesul individual și cel al statului într-un sistem raționalist al desfășurării forțelor economice"428. Cu altă ocazie, analizând activitatea ministrului de Finanțe, C. Argetoianu, georgiștii ajungeau la concluzia că acesta încerca să schimbe consecințele crizei economice, fără a acționa asupra cauzelor sale429. Cea mai elaborată luare de poziție a
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o cultură narcisistă, care refuză orice efort de diagnosticare a situației de fapt și care manifestă interes ridicat pentru propria lor viziune și nu pentru realitatea în care se mișcă. Atât valorile umane, cât și randamentul sunt ignorate; b) Strategiile raționaliste se raportează la schimbare, accentuând importanța randamentului în defavoarea valorilor umane. Sunt specifice organizațiilor tradiționaliste ce promovează cultura defensivă, puternic centrate pe aspectele formale, de tip birocratic; c) Strategiile personaliste descriu situația opusă, în care interesul crescut pentru valorile umane nu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
inovațiilor. Sunt specifice organizațiilor cu o cultură vizionară, interesate de evoluție și de anticiparea oportunităților, care au o structură managerială descentralizată și o tehnologie de vârf. Dacă analizăm organizația școlară prin prisma aspectelor sale birocratice, suntem tentați să considerăm strategiile raționaliste ca fiindu-i tipice. Dacă privim însă școala ca un sistem deschis și natural, puternic interesată de promovarea valorilor umane și, în aceeași măsură, de obținerea randamentului, atunci opțiunea pentru strategiile decizionale este clară. Aceasta cu atât mai mult, cu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
exista unul fără celălalt. Din acest motiv, specialiștii în analize organizaționale consacrau spre sfârșitul anilor 80 un nou concept, cel de cultură organizațională care avea să acopere în timp o nouă realitate. Apărută inițial ca o reacție critică la paradigma raționalistă a organizațiilor, dimensiunea culturii organizaționale și-a construit treptat propria argumentație, fiind pusă în situația de a explica reacțiile, uneori paradoxale, ale oamenilor, modul în care se realizează comunicarea în organizații, în care se promovează schimbările etc. Ea se află
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
care gândirea oamenilor era dominată de ideologia scolasticii și în care exprimarea scrisă avea șanse să se păstreze dacă era făcută în latină, acest umanist a publicat un tratat de psihologie empirică și apoi, în 1734, un altul, de psihologie raționalistă. De la Aristotel încoace, termenul de psihologie a avut un substitut, reprezentat de cel de anima sau de suflet. Pitagora l-a identificat într-un alt termen, de pneuma, folosit de scolastică până la sfârșitul Evului Mediu. Conceptele respective erau destinate să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
-lea era marcat de controversa și disputele purtate cu argumentele empiriste ale lui Locke și respectiv cu monadele lui Leibniz. Științei psihologiei îi lipseau încă fundamentele cognitive. Empirismul avea un succes crescând, dar era pus serios în dificultate în fața argumentelor raționaliste ale matematicilor. În atenția filosofilor se afla același om concret, dar care era pus în fața adevărului matematic al lui 2 x 2 = 4, împotriva căruia se puteau aduce mai greu argumente sau contraargumente senzoriale, de susținere sau de negare. Faptul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dintr-o perspectivă mai largă, cu o spiritualitate a sa și o structură proprie, care cunoaște o dezvoltare în cursul vieții. Perspectiva empiristă căuta soluții care se aflau în considerarea unei ordini de distribuire spațio-temporală a acțiunilor individuale și imputa raționaliștilor golirea sau "vidarea" acestui cadru de conținut. Pentru ca reflectarea perceptivă să aibă loc, conform lui Kant, sunt necesare unele condiții prealabile, a existenței unor "forme" (a priorice) care să se raporteze la subiect, la intuiția sa sensibilă, pe de o
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
actuale în toate țările Europei începutului secolului al XX-lea, erau funcții dependente de respectivele condiții social-istorice și puneau psihologia în fața unor probleme teoretice și aplicative imediate deosebite. Psihologia acelui început de secol s-a aflat deopotrivă sub influența pozitivismului raționalist al filosofiei germane, cu deosebire a celei a lui Kant și Hegel. Idealismul lor conceptual a recunoscut esența religioasă a omului, drept o cale de echilibrare a raporturilor omului cu natura și ca o reglementare a relațiilor dintre oameni. Numai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși, după ce dominase în mod exaltant mentalitatea secolului al XIX-lea, evoluționismul liniar, de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor deținuți, împinși sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unei interpretări logice, care se focalizează doar pe structura argumentativă, și nu pe cea profund filosofică a argumentului anselmian. Vom urmări în continuare consecințele acestei interpretări în filosofia modernă prin analiza unei alte variante a argumentului ontologic, oferită de filosoful raționalist René Descartes. 2.2. Argumentul ontologic la Rene Descartes În filosofia modernă, argumentul ontologic capătă o nouă expresie prin Rene Descartes. Această variantă modernă a argumentului ontologic va contribui la lărgirea problematicii în special prin criticile care i s-au
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nemărginire. Însuși procesul creator al acestor plăsmuiri, care rămâne o mare taină a vieții naturale, ne sugerează ideea unei comunicări cu cealaltă ordine de existență. Inspirația, în care cred deopotrivă geniile din păgânism sau din creștinism, dar pe care gânditorii raționaliști ne-o explică atât de sumar, are aspectul unei colaborări teandrice în sensul cel mai larg al cuvântului. Crezând în Logos ca în rațiunea divină a lumii, doctrina ortodoxă admite, precum vom vedea, valabilitatea universală a principiului teandric. În lumina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate al inspirației. E adevărat că această suprapersonalitate nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
seamă teologia. Psihologia și estetica experimentală pot analiza sublimul în efectul lui sufletesc și în modul lui artistic, dar când se încumetă să ne dea lămuriri asupra naturii lui transcendente, aceste lămuriri sunt neverosimile sau de-a dreptul greșite. Cercetătorii raționaliști de pildă analizează magistral elementul mistic în variate domenii și în variate forme, dar concluziile explicațiilor lor sunt adesea orori de cugetare greșită. în această privință, teologia mistică ne pune la îndemână o doctrină amplă și limpede, în care fenomenul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ajunge la noi pentru că mulți autori prezintă lucrurile ca adevărate, susținând acest lucru chiar dacă nu cred acest lucru. O altă componentă importantă a cenzurii se referă la importanța experimentului, chiar dacă din punct de vedere metodic Descartes a fost considerat ca raționalist. În cadrul comentariilor realizate la Regula V se subliniază faptul că a fost tendința de a dezvolta teorii fără o componentă experimentală: "Tot astfel fac și cei mai mulți studiind mecanic fără fizică și născocind la întâmplare instrumente noi pentru producere mișcărilor. Tot
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare al Ortodoxiei românești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]