2,944 matches
-
despre un mic fragment de realitate (acesta e meritul indiscutabil al aventurii științifice moderne), dar nu știm cărui tot îi aparține fragmentul." (Basarab Nicolescu, Rădăcinile libertății) "Dumneavoastră trăiți ceea ce spuneți?" (Basarab Nicolescu) a. Cunoașterea organizării Realității: un nou tip de raționalitate (a gândi în trei) Dacă organizarea Realității este multinivelară, iar cunoașterea științifică se aplică unui singur nivel de Realitate, înseamnă că la nivelul cunoașterii trebuie să se producă o mutație, care să vizeze luarea în considerare a mai multor niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
logică ternară, a terțului inclus, în care există și A, și non-A, și un termen T care este în același timp A și non-A (B.N., 2002b, p. 41). Terțul inclus logic (de tip lupașcian), care lărgește conceptul de raționalitate, e folositor pe planul lărgirii clasei de fenomene susceptibile de a fi înțelese rațional; el poate explica, de pildă, paradoxurile mecanicii cuantice (de tipul undă-corpuscul etc.). Astfel, logica terțului inclus o înlocuiește pe cea a terțului exclus a paradigmei simplicității
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în fața unei corporații concurente, care s-a implicat de mai mult timp, însă gradual, pe piața respectivă. În compensație, arderea etapelor prin privatizare comportă și riscul cel mai mare de dezinvestire, pentru că ea se poate dovedi nefirească fie în planul raționalității economice (necunoașterea mediului de implantare și adaptarea dificilă la acesta pot conduce la lipsa rezultatelor așteptate), fie în planul legalității acțiunii respective (privatizare sălbatică 7). 2.3. Modalități de intrare pe piațătc "2.3. Modalități de intrare pe piață" O
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
la intrarea pe piață. La acestea se adaugă un nivel ridicat de corupție și de economie informală, precum și o relație tensionată angajat - angajator. 5.3. Teoria neoclasicătc "5.3. Teoria neoclasică" Teoria neoclasică salută declinul puterii statelor-națiune, prin contrast cu raționalitatea globală a corporațiilor transnaționale. Creșterea CTN-urilor este percepută ca o contribuție la o alocare globală mai rațională a resurselor, împotriva căreia statele-națiune tind să ridice obstacole (Jenkins, 1987). Economiștii neoclasici pleacă de la premisa că guvernele statelor-gazdă încearcă să maximizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
statului‑gazdă" Politicile pe care un stat-gazdă le poate adopta cu privire la filialele corporațiilor transnaționale se înscriu într-o matrice cuprinzând zece categorii (fig. 6.1 - Voinea, 2001 a). Facem două presupuneri necesare pentru acest cadru teoretic. Prima este cea a raționalității: statul acționează ca un actor rațional, adoptând politici care să sporească bunăstarea netă a societății pe care o reprezintă. A doua presupunere este cea a prevalenței: un stat poate adopta, la un anumit moment în timp, o singură politică referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
lipsa parteneriatului în sfera publică și privată 18. De asemenea, sistemul de educație formală, instituționalizată este configurat după modelul masculin, în sensul că sunt cultivate și mai bine valorizate social caracteristicile asociate standardului masculin ce se impune, astfel, ca dominant: raționalitatea în detrimentul empatiei și a afectivității/emoționalului, competiția în detrimentul cooperării, aspectul cantitativ/măsurabil și mai puțin cel calitativ (de profunzime), aparența și mai puțin esența/substanța/ sensul unui comportament sau al unei acțiuni. Realizată în baza principiilor enunțate mai sus, socializarea
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
naturalul este imuabil, dar pretinde ca schimbările să aibă loc ca urmare a acțiunii principiului interior 48. Ca și alte ființe biologice, oamenii cresc și se maturizează în timp, dar trăsătura caracteristică omului, care îl distinge de celelalte ființe, este raționalitatea. Oamenii sunt ființe active, care își pot ordona acțiunile pe baza înțelegerii raționale. Astfel, Aristotel arată că, pentru a vedea care este specificul naturii umane, trebuie să determinăm mai întâi principiul interior care dirijează conduita umană, iar acesta este rațiunea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu caracter reglator constituie cheia obținerii marilor performanțe. Obiectivul principal al reglării și autoreglării stărilor psihice este obținerea comportamentului eficient, cu randament cât mai înalt. Reglarea specific umană depășește nivelul comportamentelor instinctive, de simplă adaptare biologică caracterizându-se prin conștientizare, raționalitate și capătă datorită funcției sale simbolice un caracter prospectiv, anticipativ, creator. Reglarea implică posibilitatea dirijării comportamentului unui individ de către o altă persoană (prin cuvânt sau prin mijloace de acțiune fiziologică: substanțe medicamentoase, procedee de masaj, încălzire). Autoreglarea este realizată de către
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
în care sunt priviți și interpretați partenerii din comunitate atât în discursul public al elitelor, cât și de către oamenii obișnuiți. Comunitatea de securitate în raport cu celelalte instituții Dintre toate instituțiile securității internaționale, comunitatea de securitate face cel mai puțin apel la raționalitatea actorilor. În fiecare dintre cele două abordări ale acestei instituții prezentate mai sus, explicația fundamentală pentru constituirea sa nu stă în modul în care un stat își identifică interesele și le negociază cu alte entități politice, ci într-un sentiment
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
disciplinei « științe » care abordează fenomenele și un anumit nivel al realității sub toate aspectele, interdisciplinar, atingând toate laturile sale. Dintre obiectivele specifice educației pentru mediul inconjurător amintim : “*”Ințelegerea primatului calității mediului asupra avantajului economic în orice activitate ; “*” Sesizarea ideii că raționalitatea omenirii înseamnă și raționalitate în raport cu propriul mediu de viață ; “*” Ințelegerea caracterului global nedisociabil al mediului. Dacă ne întrebăm ce șansă are educația pentru mediu intr-o lume mânată de interese materiale și ce efecte ar avea, nu trebuie să fim
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
fenomenele și un anumit nivel al realității sub toate aspectele, interdisciplinar, atingând toate laturile sale. Dintre obiectivele specifice educației pentru mediul inconjurător amintim : “*”Ințelegerea primatului calității mediului asupra avantajului economic în orice activitate ; “*” Sesizarea ideii că raționalitatea omenirii înseamnă și raționalitate în raport cu propriul mediu de viață ; “*” Ințelegerea caracterului global nedisociabil al mediului. Dacă ne întrebăm ce șansă are educația pentru mediu intr-o lume mânată de interese materiale și ce efecte ar avea, nu trebuie să fim părasiți de optimism, să
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
exprimă la Kant valorizarea omului ca ființă înzestrată cu rațiune. Important de subliniat mi se pare însă că filosoful a văzut tocmai în acțiunea consecventă care vizează apropierea de ceea ce apreciem și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe de o parte, pasivitatea, inerția, lipsa străduinței, economia de efort și inconsecvența, pe de altă parte, îi apăreau lui Kant tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și respectăm pe temeiuri principiale afirmarea prin excelență a raționalității. Atitudinea rațională, pe de o parte, pasivitatea, inerția, lipsa străduinței, economia de efort și inconsecvența, pe de altă parte, îi apăreau lui Kant tot atât de incompatibile cum sunt apa și focul. Raționalitatea era pentru Kant indisociabilă de ceea ce el numea Pflichtgesinnung. Aceasta este o expresie greu traductibilă în română, care ar putea fi redată prin „atitudine pătrunsă de conștiința priorității datoriei”. Virtutea nu este contemplarea plină de venerație a binelui, ci tăria
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apologie a rațiunii care nu rareori invocă mesajul filosofiei luminilor. Ceea ce disting ideologia și practica regimurilor comuniste este preocuparea obsesivă pentru justificarea deciziilor și acțiunilor politice prin temeiuri de natură rațională, „științifică”, concomitent cu respingerea și reprimarea exigenței fundamentale a raționalității, dreptul nelimitat la examen critic și obligația asumării consecințelor ce rezultă din acest examen. Proclamarea încrederii în rațiune și a hotărârii de a urma calea rațiunii ni se dezvăluie astfel drept o dezgustătoare ipocrizie. Căci ce oare altceva este invitația
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea intelectualii din zilele noastre față de acest spirit, rezerve hrănite de bănuiala uneori explicit formulată că el ar putea susține tendințe autoritariste
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
străduința de a scrie mai „literar” a nu mai puțini dintre autorii de lucrări teoretice, care sunt înclinați să vină în întâmpinarea gustului publicului cult pentru a câștiga o audiență cât mai largă. Un indiciu important al raportării la valorile raționalității îl constituie, fără îndoială, percepția semnificației intelectuale a cercetării științifice, o întruchipare exemplară a exercițiului critic al minții omenești. După câte poate să-și dea seama oricine urmărește pronunțările unor personalități consacrate drept autorități intelectuale precum și dezbaterea de idei, opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
semnul mediocrității. Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu puține pătrunse de o adversitate viscerală față de spiritul științific în genere și față de valorile moderne ale raționalității. Căci fervoarea și radicalitatea negației acestui fundamentalist religios, discipolul cel mai ortodox al lui Nae Ionescu, nu își poate găsi perechea decât în starea de spirit a primilor creștini, care așteptau sfârșitul iminent al lumii. Să susții la sfârșitul mileniului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt date toate"20. Atunci lumea "a devenit transparentă pentru Dumnezeu"21, într-o lumină "care strălucește prin toate"22. Dinspre Dumnezeu, atunci lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
semnificație viabilă pentru ambele părți supuse justiției. Dar justiția își atinge cu adevărat ținta numai prin recunoașterea culpei și, deci, prin acceptarea condiției de victimă ispășitoare, fapt ce restabilește dialogul cu aproapele, care a fost, la rându-i, victimizat. Astfel, raționalitatea justiției se sprijină pe supraraționalitatea credinței și împăcarea comunitară se restabilește. Mecanismul funcționează la nivel privat, între grupuri sociale și între comunități naționale, ultima instanță fiind a dreptului internațional. Separarea dintre Biserică și stat în societățile moderne a putut crea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmoderniste. Ca și Părintele Stăniloae, Eugen Rosenstock-Huessy merge spre o "spiritualizare" a timpului, introducând dimensiunea dialogică, menită să "ecologizeze" epocile și formele istorice, dintr-un unghi "holistic", integrator, în convergență oarecum cu Noul Ierusalim al lui Blacke, în care nu raționalitatea modernă primează, acesteia rămânându-i rolul de slujbașă a timpului-gând, spiritualizat, venind la interferența sufletului cu spiritul. Rosenstock-Huessy concepe, în esență, o lume evocând armonia eminesciană (universul văzut "einsteinian" ca interval, acea clipă suspendată între două nopți), în care timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui Ștefan Lupașcu, similară cu a lui Nietzsche. Și mai e docta ignorantia în materie de naștere a religiilor. Nici o religie veritabilă nu s-a născut vreodată prin gnoză pură. Raționalitatea poate duce, cel mult, la secte sau la "religii" materialiste de felul comunismului. Este adevărat că religiile se nasc din antagonisme fundamentale din ființa umană și socială, cum a demonstrat René Girard, în admirabila lui carte Violența și sacrul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la desăvârșirea omului, la o existență mai liberă și mai fericită, aceasta rămâne o chestiune deschisă”52. Progresul tehnic reprezintă baza hotărâtoare obiectivă a desfășurării tuturor forțelor motrice ale societății. Lumea tehnicizată de astăzi nu presupune Însă, implicit, că această raționalitate umană (mereu În dezvoltare) ar duce neaparat și liniar la un grad mai mare de libertate, de unde apare cu evidență că aceste două valori fundamentale (rațiunea și libertatea), cât și corelațiile lor se cer a fi reevaluate În noile condiții
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
la desăvârșirea omului, la o existență mai liberă și mai fericită, aceasta rămâne o chestiune deschisă”52. Progresul tehnic reprezintă baza hotărâtoare obiectivă a desfășurării tuturor forțelor motrice ale societății. Lumea tehnicizată de astăzi nu presupune Însă, implicit, că această raționalitate umană (mereu În dezvoltare) ar duce neaparat și liniar la un grad mai mare de libertate, de unde apare cu evidență că aceste două valori fundamentale (rațiunea și libertatea), cât și corelațiile lor se cer a fi reevaluate În noile condiții
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
cognitive a omului, cât și procesul cognitiv, considerat În ansamblu, se realizează În desfășurarea activității intelectuale. Gândirea este, În esență, cunoașterea care conduce la rezolvarea problemelor sau a sarcinilor 75 Karl R. Popper, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, București, Editura Trei, 1998 (Vezi studiul - Știința: Probleme, scopuri, raționalități, p.112 148) 76 Postolachi Valentina, Managementul performanțelor prioritare În sistemul de cercetare dezvoltare al Republicii Moldova (Teză de doctor În științe economice), ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN REPUBLICA MOLDOVA, Chișinău, 2004
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
se realizează În desfășurarea activității intelectuale. Gândirea este, În esență, cunoașterea care conduce la rezolvarea problemelor sau a sarcinilor 75 Karl R. Popper, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, București, Editura Trei, 1998 (Vezi studiul - Știința: Probleme, scopuri, raționalități, p.112 148) 76 Postolachi Valentina, Managementul performanțelor prioritare În sistemul de cercetare dezvoltare al Republicii Moldova (Teză de doctor În științe economice), ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN REPUBLICA MOLDOVA, Chișinău, 2004. George-Ștefan COMAN 87 urmărește același scop unic de consolidare cât
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]