755 matches
-
lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un vis al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantasia unui Scald. Se-nserează. Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă - Cine-a deschis piramida și-nnăuntru a intrat? Este regele. În haină de-aur roș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce trăiești tu pe a lumii spume? Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate-n lume; Ah, să murim, nu plânge, nu te teme Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă, Închide ochii tăi... așa, așa; Ce bine e să dormi adânc în raclă, Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. {EminescuOpIV 185} Iubito, vremea-n loc să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că undeva s-află al nostru nume! {EminescuOpIV 184} Încet, încet... să ne culcăm în raclă, Încet de pe pământ ne-om furișa. O stinge a privirei tale faclă, Închide ochii tăi... așa, așa; Ce bine e să dormi adânc în raclă, Să dormi adânc, să nu mai știi ceva. {EminescuOpIV 185} Iubito, vremea-n loc să stee, Să stingă universu-ntreg în noi: O rază încă, încă o scîntee, Ș-apoi dispare tot... ș-apoi, ș-apoi Simt încă gândul tău iubit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de glume, În vorbiri spirituale, observații învățate, 195Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică! Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor sânge și-l vărsară, Ceilalți lângă lampa albă sânta viață-și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de sfinxuri lungi alee, Monoliți și propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă țară moartă. {EminescuOpIV 293} Intri-nuntru, sui pe treaptă, Nici nu știi ce te așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. {EminescuOpIV 294} VIS Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi: A nopții minte le scornește Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în extas) E albă... -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (Regele Somn dispare) Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri, Oh
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în raza gândirii cei eterne. Iar adevărul, ca și păcatul mumii Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. {EminescuOpIV 388} O, STINGĂ-SE A VIEȚII... O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tatei și numiri o mie Îți dă Ciulei în cisme fără talpă. Fii binecuvîntată-n vecinicie, Tu, înger blond în arătare albă, Dar colo sus în colț de stradă, Aduc doi oameni parc-o ladă. O ladă nu-i - este o raclă, N-urmează nime - nici o faclă Și nici un preot - lângă templu Ei trec cu grabă făr-exemplu. Cine-a murit? - nu știe nime. E-un sinucid? - s-a stins în lume Neplâns, necunoscut și făr să știi Nici c-a trăit și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și necurăție...!“ ... Acum, Anton a înțeles totul, sau aproape totul și se cutremură din nou. Dar, sub puterea jurământului l-a luat pe Dumnezeu de martor, că va ține taina într-însul, până va intra cu ea în groapă... * ...Lângă raclă, bătrânul Toma, tatăl lui Anton, neclintit, cu fruntea la podea... doar câte un tremur îi scutura umerii în răstimpuri. Părea c-a a juns, parcă, la sfârșitul vieții. S-a întâmplat a doua oară, după ce, cu ani în urmă, s-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar fi plâns
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar fi plâns, tare ar mai fi plâns... dar nu mai are lacrimi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte o ultimă amintire, de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este aruncată cât colo, iar din raclă, sare, ager ca un mire, Hilarie Cârmuz. Mulți dintre cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând să fugă, speriați. Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se verifică. A mai văzut cineva silueta asta? — Sunt o femeie singură, domnule Kravciuk, dacă asta doriți să aflați. Măi, să fie! Așadar, nimeni nu beneficia de dreptul de-a se da cu sania pe pantele dinainte-mi. Închisă În racla-i de cristal, Albă-ca-Zăpada aștepta un prinț eliberator. — Ce măsuri ați luat? În afară, bineînțeles, de aducerea mea aici sub forma unui colet poștal. — Ați văzut-o adineauri. O clonă care să-mi ia locul. — Iar eu cu ce vă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub grele lespezi de beton și Dumnezeu ne va recunoaște că am fost ai Lui după patimile noastre, după rănile noastre, și în vecii vecilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Costică Ologu ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este foarte însemnată. În toponimie, ea se întâlnește pe întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezentat într-o suită de ritualuri străvechi: "Dealuri sărace, pământul transilvan/ Sfințit cu lacrimi și zvântat de soare/ Un clopot stins ne cheamă luminat/ în zorii blânzi de sărbătoare/... Același clopot într-un amurg târziu/ Strânge făptura stinsă într-o raclă/ Un pumn de oase mirosind a har/ Ioan de lemn groparul îl îngroapă!..." Apoi sunt nunțile: "din când în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de stejar/ Încinși cruciș cu prime colorate..." Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Plumb” („Dormeau adînc sicriele de plumb,/ Și flori de plumb și funerar vestmînt-/Stam singur în cavou... și era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată”), în „Sepulcre violate” („Și ce-am văzut era straniu/într-un copac am găsit un craniu,/Pe o cruce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limba amenințătoare/ își strănută sufletul, deplin”.3) Grav în toate, Bacovia s-a angajat cu maximă seriozitate în „jocurile” de acest gen, iar faptul a lăsat urme asupra sa. „Princese” între curiozități, poemul „Panoramă” o cuprinde și pe aceasta: „în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”1). Fiecare înțelege că e vorba de niște vitrine cu păpuși animate de un mecanism invizibil. Dar de ce „princese” și nu „prințese”? Nu cumva Bacovia, care nu-i suferea pe pedanți, comite el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]