712 matches
-
spațiu de mișcare. Cu trecerea timpului, doi factori au dus la înăsprirea atitudinii românilor (față de evrei și de unguri mai ales): refuzul ungurilor de a accepta statu-quo-ul și speranțele acestora în revizionismul încurajat cu atîta zel de către Ungaria. Odată cu ascensiunea radicalismului de dreapta în interiorul și în afara României, care, în România, a luat și forma unui nemilos "Nou naționalism" gen secolul al XX-lea, susținut de Vaida, de Goga și de Legiune, viața nu devenise mai ușoară pentru unguri. Să nu uităm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
clici favorabile industrializării; un regim modernizat cu regele jucînd rolul de dictator. Deoarece poporul nu accepta de bunăvoie sacrificiile industrializării forțate, libertățile politice trebuiau desființate. Dar democrația nu putea fi pusă în practică, comunismul nici nu intra în discuție, iar radicalismul de dreapta al Legiunii era inadmisibil. Ceea ce pare să fi fost cel mai trist este cît de greu era atunci să se găsească o soluție constructivă pentru problemele României. Iorga nu era nici în favoarea domniei "odioaselor" partide politice, nici a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politică a lui Carol (regimul modernizat) în dispută cu radicalismul social al "Noului naționalism". Angajament irevocabil. Deși Iorga nu-și luase niciodată angajamentul de a rămîne alături de Carol pînă la sfîrșit, evoluția situației și binecunoscutele trăsături ale personalității lui Iorga asigurau faptul că, o dată ce făcea parte din mașina operativă a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o mare parte din banii cheltuiți. Aceste diferențe se datorează mecanismelor de finanțare și contabilizare diferite de la o țară la alta, dar reflectă și opțiuni strategice fundamental diferite. De una singură, asigurarea socială, chiar generoasă, nu era În principiu expresia radicalismului politic - după cum am văzut, ea a fost introdusă relativ devreme chiar și de regimurile cele mai conservatoare. În schimb, sistemele complete de asistență socială sunt inerent redistributive. Caracterul lor universal și scara la care funcționează necesită un transfer de resurse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tito a continuat cu arestări În masă, Încarcerarea și execuția oponenților, precum și colectivizarea forțată, Într-o vreme În care comuniștii vecini din Ungaria și România Încă mai calibrau atent o imagine moderată. Iugoslavia părea să fie În avangarda comunismului european. Radicalismul iugoslav și succesul comuniștilor de a controla ferm o regiune crucială din punct de vedere strategic avantajau aparent URSS, iar relațiile dintre Moscova și Belgrad erau călduroase. Ridicând În slăvi partidul și pe Tito, Moscova deborda de entuziasm pentru izbânzile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stângiști. Amorul liber Într-o societate liberă nu era o idee nouă (o Îmbrățișaseră unele secte socialiste de la Începutul secolului al XIX-lea, iar primii ani ai Uniunii Sovietice au fost de o destindere morală remarcabilă), dar tradiția clasică a radicalismului european se caracteriza prin rectitudine morală și domestică. Vechea stângă nu a fost niciodată disidentă cultural sau aventuroasă sexual, nici măcar atunci când era tânără: pe vremuri extravaganța era apanajul boemilor, esteților și artiștilor, care aveau adesea Înclinații individualiste sau chiar reacționare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avuseseră nici un rol În formularea acestuia. Ei erau infanteria terorismului. Pe de altă parte, Îndeosebi În Germania de Vest, energia emoțională investită În ura față de Republica Federală avea surse mai adânci și mai ascunse decât giumbușlucurile retorice prost adaptate ale radicalismului de secol al XIX-lea. Dorința de a prăvăli edificiul securității și stabilității În capul generației părinților era expresia extremă a unui scepticism mai general, În lumina trecutului recent, cu privire la credibilitatea locală a pluralismului democratic. Nu e o Întâmplare, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Afganistanului din 1979 -, iar minciuna comunismului s-a dispersat progresiv În anii de după 1968. Dar sistemul tot nu se prăbușise. Aceasta a fost contribuția distinctivă a lui Lenin la istoria europeană - felul În care a confiscat moștenirea politică centrifugă a radicalismului european, transformând-o În putere printr-un sistem inovator de control total: concentrat fără șovăială și menținut cu forța Într-un singur loc. Oricât se eroda sistemul comunist la periferie, inițiativa colapsului final nu putea veni decât de la centru. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia. Ștefan Popescu sesizează nota "pesimistă", întunecată, a acestei picturi și-i opune nota romantic-idealistă cu reflexe tonfiante a tablourilor cu figuri mitologice ale lui Arnold Böcklin, însă opoziția rămâne doar în registrul estetic, fără reflexul clinic al patologiilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mesianism național îmbibat cu revoluționarism romantic. În special magnum opus-ul nefinalizat al lui Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Voievod, poate fi lecturat ca o evanghelie a naționalismului românesc, iar Bălcescu poate fi privit ca un apostol propovăduitor al radicalismelor politice și sociale (naționalismul politic combinat cu revendicările democratice și de egalizare socială au constituit mixul ideologic care a explodat în Revoluțiile române de la 1848). Nutrindu-se din seva ideativă secretată de scrierile lui Giuseppe Mazzini, pe care cărturarul român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă națională" (Marx, 1958, p. 476). Doar după această etapă intermediară, a luptei de clasă în cadrele națiunii, proletariatul va putea dizolva demarcațiile naționale și aboli antagonia dintre națiuni. Linia dreaptă a radicalismului de stânga marxist a fost continuată de Rosa Luxemburg care a tranșat "chestiunea națională" în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aparatului de stat comunist. Noua formațiune politică ridicată la cârma revoluției, cu titulatură salvaționistă, nutrea mai curând planuri reformiste înăuntrul sistemului decât gânduri revoluționare la adresa sistemului. Declarațiile la televiziune din primele zile de la preluarea puterii relevă intențiile de domolire a radicalismului iconoclast la adresa sistemului comunist, drept pentru care cuvântul "revoluție" a fost ocolit cu maximă precauție în cadrul primelor transmisii televizate din 22 decembrie 1989 (Gallagher, 2004, p. 95). Probe directe ale caracterului conservator pe care îl emana FSN provin din declarațiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]