1,605 matches
-
Am ajuns la post călătorind pe Marea Neagră, foarte agitată, pînă la Constantinopol, unde trebuia să mă prezint la ministrul nostru și să mă înțeleg cu el în privința activității mele la Salonic: haltă de serviciu în plin echinocțiu de primăvară cu rafale de ploaie amestecată cu măzăriche și fulgi de zăpadă sub un cer cu nori plumburii ce acopereau orizontul. Era cu totul altceva față de panorama atît de lăudată a Bosforului și a Cornului de Aur sclipind în soare. O binevenită limpezire
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ducele, pentru aparițiile sale teatrale se mulțumea cu fereastra cea mare dinspre Piața Colonna. Din punct de vedere strategic, locul era periculos, căci se găsea chiar în axa Viei del Tritone, iar din șirul de imobile care o mărgineau, cîteva rafale bine țintite puteau mătura balconul palatului Chigi. (La puțin timp după sosirea mea, poliția secretă avea să descopere în ultimul moment un complot urzit de binecunoscutul general Cappello, învingătorul de la Bainsizza. Într-o cameră de la hotelul Dragon, s-a descoperit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și concentrate. Cu părul său tuns în perie și mustața groasă de un auriu șters, căzînd à la Vercingétorix, te fixa cu ochii lui pătrunzători de un albastru deschis, în timp ce vocea răgușită, amintind de cea a mareșalului Lyautey, lansa în rafale neregulate, ca niște rateuri de motocicletă, aforisme și sentințe fără apel. Se simțea la el o urmă de astm care amintea boala cronică ce progresa ascunsă undeva în trup. Cîteva luni mai tîrziu, o criză de bronșită declanșată pe malul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
frânt coloana vertebrală! Am avut mare noroc! Primit cu vădită neîncredere și rezervă la început, am devenit pacientul favorit al colonelului dr. Vasiliu Nicolae care s-a ambiționat să-mi salveze brațul stâng! Tot atunci mi-am amintit și de rafalele armei automate care mă surprinseseră în timpul autoevacuării mele... Colonelul m a prevenit că încearcă să-mi salveze brațul, dar s-ar putea să nu reușească și atunci ne putem aștepta la ceva mai rău! În spital soseau mereu alți răniți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
uniformă, celălalt într-o canadiană) ies din vehicul, stau de vorbă, fumează o țigară ( Ia uite ce frumos arde ! , zice cel în uniformă ; normal Hârtia (țigării) va fi și ea albastră) și, când te aștepți mai puțin, sunt ciuruiți de rafale de mitralieră. Hârtia... începe așa cum se termina Furia : cu un pumn în stomac. Aceeași distanță, același șoc rece. Numai că povestea e spusă în flashback, ceea ce vedem la început e de fapt sfârșitul, iar sfârșitul revine în buclă în punctul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București, 1960; Urmărirea abia începe, București, 1962; Ultima rafală, București, 1962; Casa de pe colină, București, 1964; A doua repriză, București, 1964; Căpitanul de cursă lungă, București, 1965; Doamna în mov, București, 1966; Enigma „Profesor Rebega”, București, 1966; Adevărul despre Luca Cristogel, București, 1967; Cum a murit Claudiu Azimioară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
pâinișoare merita sacrificiul unui sfert de oră de tăcere și de imobilitate forțată. Ne aflăm spre sfârșitul războiului. Aliații se află la porțile Romei. Se teme o rezistență îndârjită din partea germanilor și a republicanilor. Casa, fiind pe colină, e expusă rafalelor de mitralieră și bombardamentelor aeriene. Chiar în ziua eliberării Romei, 5 iunie 1944, o grenadă a lovit construcția: sunt niște răniți dintre copiii interni. Cel mai grav este Claudio Amati. Moare puțin mai târziu. Un băiat pe care îl îndrăgeau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și atunci m-am gândit la orașul pe care îl abandonasem pe Coasta de Vest și mi-am dat seama că n-avea nici un sens să-i spun asta soției mele, care conducea, fiindcă parbrizul fu pe neașteptate potopit de rafalele de ploaie obturând palmierii și cactușii care străjuiau acum autostrada pe ambele laturi și, deasupra lor, geometria unei constelații dintr-o zonă temporală îndepărtată și tot atunci am realizat că n-avea nici un sens să-i atrag atenția lui Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am localizat pata de vopsea de deasupra ferestrei biroului meu care începuse să se cojească. În lumina orbitoare a lămpilor din stradă puteam să văd casa care se mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby, era întuneric și el își ținuse ochii închiși majoritatea timpului pe parcursul celor „întâmplate“. Am realizat că în acest moment rămăsesem singurul martor. Ofițerul Boyle mă întrebă: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? Deschide chepengul trapei. Pescărușii se ceartă. Rafalele de vânt se năpustesc asupra ta. Tatăl tău stă în tunelul unui viaduct care traversează autostrada. - Poftim? L-ai auzit, cârâi scriitorul. Boyle veni mai aproape, coborând vocea, întrebând: - Ați băut ceva în seara asta, domnule? - Nu sunt obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Câtă învălmășeală va fi fost atunci! Cu câtă seninătate stăteau oamenii acum pe băncile din jurul portului; cât de goale vor fi fost atunci, când oamenii îngrijorați nu știau pe unde să se ascundă. Acum se auzea muzica din port, atunci rafalele tunurilor. Înconjurând fortul, am ajuns într-un loc unde planta aloe crescuse cât un copac. Nu mai văzusem așa ceva până acolo. Turiștii se îmbulzeau să se fotografieze alături de ea. Sigur, la greci fiind o climă blândă, nu se pune
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu muniție. Am făcut cale întoarsă pe drumul pe care venisem. Din partea ungurilor s-au tras focuri de armă împotriva noastră. Ne-am mirat pentru că știam că acolo sunt ostași români, dar am mers mai departe. A mai venit o rafală asupra noastră, care ne-a obligat să ne ascundem într-o groapă cu mărăcini de pe marginea drumului. Când ieșeam din groapă cineva din partea noastră stângă, a strigat: „Fugiți că vă împușcă ungurii”. Am fugit în salturi, printre tufe, printre copaci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spectacol din ea. E mai aproape de inima copilăroasă a marelui public, care vrea cadouri peste cadouri, cît mai recognoscibile drept cadouri, scoase cu gesturi cît mai spectaculoase din cutii cît mai mari și mai colorate, printre explozii de artificii și rafale de muzică și asigurări că urmează și alte cadouri. E aceeași experiență pe care sperăm s o trăim la un film hollywoodian, numai că, aici, participarea noastră e din start mai intensă. și filmul n-are aerul ăla de mașinărie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin urmărit de două Alfa Romeo pe niște drumuri italiene : o rafală de cadre scurte care creează o impresie generală de autogeddon, dar din care nu se poate reconstitui nici o fază concretă, nici o manevră executată de Bond ca să scape de urmăritori. După generic (și după un cîntec slab) se dezlănțuie o nouă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
salopeta muncitorului, halatul medicului. L-am întâlnit în lanul de grâu cu secera în mână și la volanul tractorului. L-am urmărit suind pe schele și coborând în adâncul minei. L-am văzut sub soarele dogorâtor al verii și sub rafalele de ploaie. A stat de vorbă cu aceeași simplitate și cu aceeași deferență cu muncitorul, țăranul, economistul, arhitectul, inginerul, scriitorul, artistul plastic, savantul. Afost mereu prezent și a ascultat omul oarecare, anonimul care i s a adresat cu inima deschisă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
conducător a devenit Ion Iliescu. În acele zile copleșitoare, „Bucureștiul avea aspectul unui oraș în stare de război: tancuri, camioane militare traversau în viteză Capitala; la intersecții s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piața Universității se auzeau continuu rafale de arme automate. În Piața Palatului se trăgea puternic, ținta părând a fi sediul CC al PCR. Focul armelor a declanșat un incendiu devastator care a cuprins Biblioteca Centrală Universitară, distrugând fondul de carte și o mare parte a clădirii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
La lumina fulgerelor se văd câteva paturi și canapele pe care sforăie niște femei complet îmbrăcate. Cléa îi arată un pat. Ar vrea să-i telefoneze soțului ei, să vadă dacă s-a întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în fotolii, două femei, singurele treze, le urmăresc atent conversația. Înțelege că una dintre ele este mama Cléei și că mama și fiica se tot ciondănesc. Cléa primise de la tatăl ei, care i-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acest acord în litera și spiritul lui", zâmbi, în pofida tristeții, locotenentul. După ce s-a despărțit de prieteni, a traversat șinele, apoi drumul și a coborât pe plajă. S-a plimbat mult, pe sub un cer fără stele, cu fața biciuită de rafalele de vânt, încărcate de picături sărate. Până când o umbră se desprinse din tenebrele confuze și se opri în fața lui. Nastia. O luă cu brațul pe după umeri și, fără o vorbă, o porniră împiedicându-se, împleticindu-se, sprijinindu-se unul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de cusut. Doamna Dunin, circumspectă, va despături hârtiuța. Îndărătul pince-nez-ului, ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și frunze moarte, mătura refectoriul, stârnind damfurile bucătăriei. Ploaia se apropia, amenințând să rupă zăgazurile cerului. Nu sunt chiar așa de neroade. "Ba da! N-au inventat nimic! Prima elevă care a înlocuit acul, acum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Când camioanele cu militarii trimiși de generalul Ghiță, au ajuns în apropierea dispozitivului de apărare al aeroportului și au oprit mașinile, urmând să meargă militarii să primească muniție, un criminal iresponsabil, identificat în persoana căpitanului Zorilă I., a tras o rafală de armă automată, constituind semnalul de "coborârea iadului pe pământ", după cum se exprima un supravețuitor, omorând peste 50 de militari, în frunte cu comandantul lor colonelul Pătraș și rănind alte câteva zeci de oameni. Se spune că fostul comandant al
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Kiev s-au adunat lângă cimitir, așteptând să fie urcați în trenuri. Mulțimea era destul de mare, astfel încât mulți dintre bărbați, femei și copii nu au știut ce se întâmplă, decât atunci când a fost prea târziu și au fost secerați de rafale. Un martor ocular a descris scenele cutremurătoare ale masacrului în masă. În decembrie 1941, au apărut câteva cazuri de tifos în lagărul de concentrare de la Bogdanovca din Transnistria, unde erau ținuți captivi 50.000 de oameni. Consilierul german de pe lângă administrația
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pietrele din curte. Două rânduri de soldați români și germani îi primeau cu lovituri de lemne de 1 m pe nefericiții ce erau întâi jefuiți de obiecte de valoare „de care nu mai aveau nevoie acolo unde mergeau”. După câteva rafale de mitralieră în urma cărora tatăl meu și un frate au fost răniți, cei sănătoși, sub stimulentul ducerii la domiciliu, au fost încolonați și duși la gară, păziți de șiruri lungi de sentinele și pe laturi de tancuri gata de atac
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]