6,551 matches
-
dacă scriu sincer, vor fi crezuți, de parcă onestitatea ajunge prin ea însăși să convingă pe cineva. Complet fals. Ca să convingi nu trebuie să fii sincer, ci persuasiv, numai că persuasiunea înseamnă duplicitate versată de histrion public, iar Pasolini, oricît de rafinat i-ar fi ochiul de cineast, nu are fler de cabotin, lipsindu-i de aceea diplomația curtenitoare a măștii persuasive. Din această cauză, nu numai că nu-și poate îndupleca adversarii de polemică, dar chiar îi coalizează pe mulți împotriva
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și episodicul, cît fatalitatea unui destin și manifestarea specifică a unei specii
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
Liceul Carmelitelor" (21 decembrie 2005). Mediul cărților îl modelează pe devotul lor, îi imprimă un comportament specific prin intruziunea referinței livrești în proza ocupațiilor cotidiene. Așa cum unui copil i se cîntă cîntece de leagăn, autorul își alintă plantele cu lecturi rafinate, id est printr-un protocol pedant-sublim: "Zilele acestea am fost/ foarte ocupat în patio/ cu un trandafir japonez/ l-am cultivat ani întregi/ i-am citit din Cussanus/ de pe terasă din Raymundus/ Lullus și Pierre Vicot" (27 mai 2005). O
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea, dovedește că psihologia complicată nu reprezintă apanajul eroului de roman citadin. Proză modernă, subtilă, rafinată se poate face și cu un șofer îndrăgostit de o tehniciană agricolă. Polemismul acestui scriitor atât de original merge, prin urmare, dincolo de nivelul elementar al realismului socialist, pentru a se raporta la una dintre cele mai persistente prejudecăți culturale.
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
clar, coerent, Massimo Montanari și Jean-Louis Flandrin). " A mânca bine" însemna, în secolul al XVI-lea, de exemplu, să faci față la 14 feluri de mâncare, ce compuneau cina (Francisc I a fost una din victime), sau să savurezi gustul rafinat al limbii de balenă fiarta în vin alb, mirodenii și supă de pește 3 (fel preferat al Catherinei de Médicis). Renașterea echilibrează raportul între criteriul calitativ și cel cantitativ. Patru secole mai devreme, calitatea umană se exprima în bucățile de
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care-l are ca profet pe Rilke, trecut, peste curente, în "religioasa umanitate" de găsit, uneori, la Arghezi, Busuioceanu nimerește la țintă. Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se trăiesc prin breșe intelectuale, de-o subtilitate vecină cu nebunia: Când izbutim însă a ne elibera și, prin noi înșine ori prin
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
vedere o operă ca instituție, și nicidecum un teatru? Dragi cititori, am greșit! Prejudecata a fost iute. Mi-a întunecat mintea. "Gianni Schicchi" este premiera recentă a Teatrului Maghiar din Cluj! O bijuterie, o încîntare a auzului, ochiului, o demonstrație rafinată a umorului la scenă deschisă, o performanță specială a actorilor-cîntăreți. O bucurie! Nu există nici un dubiu că această trupă este una dintre cele mai puternice, mai solide și coagulate din Europa. Și nu de acum. Dincolo de orice, este meritul lui
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
cultura stilurilor nu pot să lipsească. E aproape totul; dar e insuficient. Originală este o epatantă regie a dramaturgiei. La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur, la Britten și Bartók. Strategiile jocului pun în evidență atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
-am cu-așa spor,/ de-au stătut oile-n cor/ behăind: e x c e l s i o r!" Autohtonismul e numai mimat, baladescul e o găselniță inteligentă a autorului, ludicul calcului sintactic se degajă fără dificultate, iar latinistul rafinat ascuns în Gabriel H. Decuble nu se dezminte. În fond, și aceasta e tot o retroversiune în siajul lui Bogza (pe care vă las s-o descoperiți singuri), și aici întâlnim temele tari ale identității, și aici teoria și ideologia
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
a poeziei românești din anii comunismului. Simpla lor citare aproape că răspunde de la sine la întrebarea din prima frază a acestui articol. În perioada 1947-1980, în România a existat o poezie valabilă estetic, de mare diversitate tematică, scrisă de autori rafinați al căror nume ar putea face cinste celor mai exigente antologii. Iar eșantioanele care ilustrează fiecare temă supusă analizei demonstrează cu asupra de măsură valabilitatea acestei afirmații. Entuziasmul melancolic este o carte de critică literară care datorează mult gustului, sensibilității
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
viziuni despre sine pe care omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură, care se sprijină pe propria sa memorie difuză, este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se exprimă printr-un un set de semne ușor de recunoscut, această imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereaze faptul
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
diferite. Primul Poantă, afin cu Adrian Popescu și Ion Mircea, colegii săi, e un critic de poezie sagace, spirit independent, cu o frază strânsă, nervoasă, dar elastică, atent la formele modernității și la performanțele de expresivitate, un estet cu gustul rafinat al tradiției. Rezultatele acestei prime ipostaze sunt volumele de început: Modalități lirice contemporane (1973) și Poezia lui George Coșbuc (1976; eseu ce cunoaște alte două ediții, în 1994 și în 2004, cu unele adaosuri). Al doilea Poantă, erodat de boemă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Constantin Țoiu Deci, teribil personaj acest Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la București? Un tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare la stat cu ochi ca de
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
chiar și maestrul. Mișcarea dansatorilor-actori implicați în tot acest demers scenic, Thierry Bae, Guillaume Bertrand, Istvan Bickei și Peter Gemza, deși expresivă era frustă în comparație cu cea a lui Josef Nadj, și el unul dintre cei patru fii, plastica sa corporală rafinată dând mărturie despre o mai îndelungată cizelare, datorată diferitelor discipline ale dansului, și nu numai ale acestuia, cărora s-a supus, de-a lungul timpului, corpul său. În cel de-al treilea cerc, al scenei, și muzica, creată odată cu mișcarea
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
a înaintat și biologic în povestea de demult. Vîrstele se succed, ca și experiențele, corpul preia tensiunea și încărcătura lor altfel. Îmi pare mai dramatic. Mai tulburător. Performanța atinge acute în confesiunea ei. Pe scenă, umăr la umăr, solidar, elegant, rafinat, Mircea Tiberian. Și pianul său. De data asta, muzica se cîntă live și amplifică creația ce se naște, ușor, în fața noastră. Un mare actor, un traseu deloc ușor, un destin asumat. Nu mai mi-e frică. Decît de mine. Și
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
benzilor de energie din fizica atomică, fie pe acelea ale unui sistem contiguu având în centru, axial, generalitatea și, radial, specialitatea. Sintetic exprimat, poate prea sintetic, acesta e traseul logic pe care îl propune Despre idei & blocaje. Pentru că eseistica digresivă, rafinată și ancorată istoric din jurul noțiunii de cultură generală sau problematizarea pe filieră maioresciană a câtorva metehne locale nu se pot rezuma nici măcar sub pretextul plezirist al parantezelor. Imposibil de subminat sau de chestionat dinăuntrul său, eseul lui Patapievici nu are
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Gheorghe Preda și-a precizat și mai clar estetica, menționînd că dorește să folosească actorii într-un fel de semiotică vizuală, ca pe niște semne, accentul fiind pus pe imagine. Cu o remarcabilă cultură cinematografică, lector la U.A.T.C., rafinat, am impresia că Gheorghe Preda a făcut ca regizor o greșeală fundamentală, aceea de a ignora programatic actorul, minimalizînd aportul pe care el îl aduce în film. Componenta avangardistă a acestui deziderat este indubitabilă, totul, cum și declară regizorul, se
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
culori..." George Cioroianu, Apoziția, München, 1985. Iar Dan Grigorescu, în Dicționarul avangardelor observă: " Tablourile lui Elefteriade mărturisesc puterea de a coborî în adâncurile propriei ființe, pe care o explorează cu intensitatea unei poezii de factură expresionistă, exprimată într-o cromatică rafinat ritmată. (București, 2005). Deocamdată, atât. De la Paul Cezanne, Elefteriade știe că... " Un artist trebuie să-și facă opera, așa cum migdalul își face florile, cum melcul își lasă balele." Pare ceva arghezian. Dar, genial... Iulie 2007, Sinaia
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și bulversează orice încercare de a reveni în planul realității. De la un moment dat încolo, filmul lestează, încărcătura sa psihotropă amorțește și te abandonezi fluxului de flashuri fastuoase, copleșitoare, fantasmale, ale personajelor. Rafinate dispozitive catroptice deformează pînă la monstruos personajele, demonii lynchieni configurează o lume proprie în care evoluează nestigheriți, iar regizorul nu-și mai bate capul să reînoade toate firele rupte, ci improvizează permanent. Aici se află slăbiciunea cîtorva din filmele sale
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
să le iei ochii. Cine mai citește așa ceva în ziua de azi? Așa nu mai prindem noi publicul. Cine bea vodcă? Numai nenorociții ăia de troli și vreun goblin, vezi să nu te citească ăia. Noi căutăm un public mai rafinat, mai intelectual, ceva zânițe dacă se poate, de alea de cântă și la pian, poate vreo câțiva elfi mai educați." (pag. 54) În partea a doua, când universul se desacralizează, iar personajele coboară în stradă (devenind redactori de reviste, hangițe
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului său. Asta chiar dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
și o scîrbă academic-princiară înflorește pur și simplu la prima bucățică dintr-o mîncare destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este vorba de Ratatouille. Și se pare că specialitatea nu este numai pe gustul rafinaților critici, din moment ce, uneori și scriitorii și-o amintesc delectabil. Spre exemplu: "De-atunci, mîncarea mea preferată este peștele a la greque, un sos de tomate, cu felii subțiri de morcov și vinete și roșii înăbușite și ceapă: în caucaziană - adjapfandal
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
atare [...] de vreme ce se simte copleșitor că primatul aparține fantazării ego-hipnotizante, răsucirilor psihanalitce și pînzăriei simbolice din registrul androgino-alchimic?" Și, cum acestea reprezintă doar cîteva din gîndurile simpaticului și savurosului nostru critic literar, vă invităm ca restul să le citiți singuri. Rafinatul Zeletin Cu o impresie plăcută și durabilă a rămas Cronicarul parcurgînd paginile revistei trimestriale Baaadul literar, numărul 2 din august 2007. Revista apare sub egida primăriei Bîrladului și îl are ca director fondator pe Cezar Ivănescu. Din cuprinsul acestei reviste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
acestei reviste cu titlu atît de straniu, articolul care ne-a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinînd o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C. D. Zeletin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
puțini au auzit vreodată). Mărturisesc că sunt tot mai nerăbdător să am pe biroul de studiu volumele doi, trei și patru din Corsarii minții. Ziua, ca sită bibliografică extrem de utilă istoriei literare. Noaptea, ca ziar de scandal dintre cele mai rafinate.
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]