27,753 matches
-
desăvîrșita lipsă de sprijin pentru cei ce vor să muncească, să producă nu numai pentru ei, ci și pentru alții. Același fenomen obligă la împărțirea societății contemporane în două clase: una de sus, puțin numeroasă, a celor îmbogățiți - cu foarte rare excepții - fără muncă, prin privilegiile economice și sociale pe care singuri și le-au acordat din postura unor înalți demnitari politici; cealaltă clasă, covîrșitoare, a celor de jos, în care se amestecă săracii care muncesc pe salarii de mizerie, obsedați
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
și artistic", nu a intervenit o dată în cronicile mele, nu mi-a făcut cea mai mică sugestie, recomandare "prietenească". De o corectitudine exemplară (aș spune, "extraterestră", ca să o disting de jalnica political correctness ), el le-a oferit tuturor colaboratorilor șansa rară de a scrie exact ceea ce credeau, cu posibilitatea de a greși, dar fără teama de a se măslui. Cred că acesta e motivul pentru care "Adevărul literar și artistic" a devenit una dintre cele mai bune publicații culturale din țară
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
care i-au considerat postmoderni și au vorbit apropo de ei ca de "cinema du look", care se traduce simplificat prin imagine = mesaj. 2. Coloana sonoră te mai face să uiți de scenariu. Marele albastru e unul dintre acele filme rare în care aproape poți ignora sunetul diegetic. Între imagine și cel non-diegetic există însă o chimie palpabilă. Firește, cele două rezonează empatic. Diferența sare în ochi - pardon, în urechi - dacă ne gândim la Alexandru al lui Oliver Stone unde muzica
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
pot învinge/ într-o singură viață" (ibidem). Se impune un amestec de calm încordat și de "angoasă leneșă" (V. Ierunca): "ploaia merge înainte/ stropii mari împroașcă ferestrele/ călătoresc prin tot orașul ori numai/ pe anumite străzi/ uneori sînt atît de rari încît/ între ei încap nașteri și morți" (Poem refuzat). La rîndul său, clipa, detaliu al timpului, se vădește capabilă a se amplifica într-un fel catastrofic: Dar acest fel de a umple paginile cu nimic/ acest despotism al clipei răstoarnă
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
neșteptat de dureros, abia în ultimele nouă pagini ale cărții, dialog mut, pe mare, în vechea barcă părintească, al protagonistului-povestitor cu părintele pescar, trecut demult în lumea umbrelor. În rest, toate cele circa 250 de pagini ale cărții redau cu rară virtuozitate modul de a-și formula perplexitățile acumulate în crescendo de un puști, apoi tînăr student și absolvent, incredul în fața a tot ce-i este dat să trăiască după strămutarea din minuscula insulă din sudul Italiei la Torino. Acțiunea este
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
drepturile, incomparabil mai mari, ale poziției pe care o înlocuiește. Se produce, altfel spus, o "infuzie" de identitate particularizată de două contexte: conjunctura care o face necesară și "derogarea" prin care devine posibilă. Situația nu e, la drept vorbind, foarte rară. Se poate aproxima, în fond, cu un efort de-a rămîne pe poziții, economisind atacurile "constructive", la distanță, în favoarea celor "de nevoie", a unei lupte de uzură, cu mișcări cît mai calculate și cît mai "meschine". De obicei, din asemenea
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
stupefiate, își scoase casca după ce-i de zlegă curelușa de sub bărbie - Doamne, ce cască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai opreau, era puțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am făcut
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
născut într-un context familial frămîntat, situație care-l îmbată pe autor de ideea de-a proveni dintr-un neam țărănesc cu puternice pulsiuni vitale, cu tulburări în organizarea lui "cu destine dezordonate, cu surde acumulări de suferință și prea rare momente de bucurie". De unde atunci reținerea, sobrietatea intelectuală, capacitatea de autodominare melancolică și, nu în ultimul rînd, sensibilitatea fin meditativă, trăsături pe care le învederează Ilie Constantin? Mister. Mister al vieții pururi impredictibile, în subteranele-i răsuciri, mixări, altoiuri, transferuri
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
a lui Gustav Mahler, recăsătorită după moartea compozitorului cu Walter Gropius, divorțată de acesta, recăsătorită cu Franz Werfel, rămasă din nou văduvă... Între aceste mariajuri, văduvii și divorțuri, Alma Mahler colecționează adoratori, prieteni și dușmani iluștri, ca un entomolog insectele rare: Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Alban Berg, Elias Canetti, Lion Feuchtwanger, Gerhard Hauptmann, Leonard Bernstein, Hugo von Hofmannstahl, Wassily Kandinsky, Golo, Heinrich și Thomas Mann, Maurice Ravel, Erich Maria Remarque, Artur Schnitzler, Arnold Schonberg, Richard Strauss, Igor Stravinsky, Carl Zuckmayer, Paul
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
argint, străbunicii și străbunicele noastre anterevoluționare nu ne-au lăsat nici o moștenire. Noi suntem moștenitorii fasonului sov., care se uită cruciș, nedumeriți, la cuvântul "stil". E imposibil să inventezi stilul din aer. Deocamdată, rusul și eleganța sunt noțiuni incompatibile. Cu rare excepții, bărbatul rus nu știe "să se vândă". Mereu, la el, ceva va fi "ca la nimeni". A venit timpul unei breșe în stil. Tineretul a simțit deja gustul și importanța stilului, și se rupe de bătrânii rămași pentru totdeauna
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
cu nepăsare numele lui. Toate astea pot fi privite ca o pedeapsă. Dar pentru ce anume? Dacă Atotputernicul ar fi liberal, atunci - pentru batjocorirea înseși naturii poeziei. Maiakovski și-a siluit literalmente talentul, livrându-l cauzei construcției comuniste cu o rară voluptate. Nouă zecimi din producțiile lui poetice constituie într-adevăr alfabetul în rime al secției de agitație și propagandă, pe care a slujit-o până în ultima zi a vieții. în versurile lui sovietice a fost un necruțător vampir-conformist: a glorificat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
precum Daniel Defoe, Shakespeare, Cervantes, Balzac, Dostoievski, Tolstoi, Proust, Camus, Hemingway, și cine doriți, au versiuni cinematografice mai bune sau mai proaste, apreciate sau contestate de public și de criticii de specialitate. Există însă și cazuri - e drept, mult mai rare - în care filmul precedă apariția romanului omonim. Singurul exemplu românesc ce îmi vine în minte, în acest domeniu al transpunerii literare a unui film, este publicarea romanului Prea tîrziu, de Răsvan Popescu, la destulă vreme după ce filmul lui Lucian Pintilie
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SINGURĂTATE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului SINGURĂTATE Lume mișcătoare, Prin împrejur, Griji nu are, Dimensiuni rare, Contur sau alte, Ești în singurătate! Lumea te înconjoară, Pare așa sprințară, Tu mergi în obscur, Faci un înconjur, Nu vezi împrejur, Nu crezi, nu se poate! Ești în singurătate! Ai foarte mulți amici, Mai mari sau mai mici, Dar
SINGURĂTATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382686_a_384015]
-
aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele dar și o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende barierele lumești. În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. E ultimul martor al prieteniei clădite la „Șarpele Roșu” și frânte numai fizic de plecarea pe rând a celor doi grăbiți de eternitate în brațele sale reci și misterioase. Nelu Ploieșteanu e un artist cu rară finețe și grijă să nu supere, să aleagă într-un grup un loc măcar cu o jumătate de pas în urmă, să nu se înghesuie ca păunul în față, să-și măsoare fiecare silabă, să se poarte manierat. Pare sobru
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
autumnale sunt singura soluție ! Nu înainte de a se vota noua Lege electorală. Așa nu mai merge ! Pierde țara, pierde poporul, pierd partidele ! N.B. Rău ne-a obișnuit Băsescu, dragii mei! În lumea civilizată, intervențiile în direct ale președintelui sunt foarte rare. În rest, pot fi citite de pe site-ul administrației prezidențiale: http://www.presidency.ro/ Pilula destresantă Cetățeni onești declară revoltați: „Reclamele mint ! Cuțitul Miracle Blade nu taie șine de tren !...". * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
-Ați văzut? Ce părere aveți de cele întâmplate? întrebă înspăimântată Sonia. În orice loc cu oameni, s-ar fi reacționat. “Oare aici, ce se întâmplă?” gândi ea. -Nu știu, nu știu răspunse o femeie tânără, palidă, cu ochelari și păr rar, strâns într-o coadă de cal, cu capul în jos, fără a o privi. Sunt nouă aici, spuse ea încet, speriată. Sonia repetă întrebarea și singura reacție a fost retragerea speriată a interlocutorilor. O singură profesoară, șefa de catedră, doamna
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
ZIUA MEA Nu-mi spune Mama azi în prag, „Întru mulți ani, copile drag!” Așa cum îmi spunea în viață Când mă trezea de dimineață; Copilul de atunci nu minte, Așteaptă și acum cuminte Cu-aceeași sfântă înfiorare Cadourile tot mai rare, Nici tata jucării nu-mi face, Dormiți, părinții mei, în pace, Eu încă mai rămân o vreme Să-mi mântui dorul din poeme... Lumina murmură prin cetini, La cina mea sunt numai prieteni, Cei de aici și de departe Mănânce
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Gabriela, membră într-un grup de protejare a naturii, din Universitate, format din câțiva dintre studenții de la Silvicultură. Și era o drumeție numai de o zi ... În săptămâna anterioară au mers pe niște dealuri, dincolo de Săcele, unde apăruseră niște flori rare, ocrotite de natură, pe care le-au fotografiat. Cameliei i-a plăcut foarte mult. Traseul a fost ușor de străbătul iar florile atât de frumoase! Și cum Camelia iubea toate plantele... Acum însă membrii grupului hotărâseră un traseu mai dificil
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
acestui spațiu etnofolcloric moldovenesc, dar nu mai puțin, artista este înregimentată în garnizoana ultimei fortărețe asediate a culturii sătești românești și melosului popular și folcloric național. Nemaivorbind despre decăderea curajului și creșterea proporțiilor cedării muzicii autentice în fața energiilor dezlănțuite, antimuzicale, rarii artiști valoroși, într-o luptă singulară pot pierde conștiința valorii lor. Ceea ce nu s-a întâmplat și nu se va putea întâmpla în ce o privește pe artista Maria Șalaru câtă vreme ea a știut să își zidească o „cetate
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
nimeni nu i-o cere (nu are în spate o instituție, un sport de orice fel - cînd îl are devine susceptibil de imparțialitate). Aici intervine o altă "ruptură" în discursul lui Sorin Alexandrescu. Pe de o parte exprimă cu o rară claritate situația sa și situația scriitorului român sub comunism, pe de altă parte generalizează, simte nevoia schematizării. Dacă am citi printre rînduri am găsi o încercare de legitimare a situației schizoide în care se găsește însuși discursul său larg teoretizant
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
problemă - bibliografia lui Oțoiu este, într-adevăr, un fenomen în critica noastră postmodernă). Oțoiu face, de fapt, o introducere, destul de cuminte, în postmodernism; alcătuiește un manual. Însă atitudinea sa critică este departe de a fi postmodernă - aceste atitudini sînt foarte rare la noi. Nu cunosc decît una autentică: aceea a criticului Ion Bogdan Lefter (în Recuperarea modernității) care se întoarce într-o epocă deja clasicizată (cea interbelică) cu o perspectivă asumat postmodernă. Nu te poți postmoderniza prin contact cu materia analizată
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
2001, chiar și pe hîrtie, e oricum diferit de documentul pe care îl consulta Erasmus din Rotterdam, să zicem. Dar, cu excepția acelor cărți dispărute în diverse împrejurări, cercetătorii, bibliofilii, istoricii, curioșii pot avea și trebuie să aibă acces la cărțile rare, la volume vechi, la colecții de ziare îngălbenite de praf. Întîlnirea dintre cititor și carte, lectura, are și dimensiuni fizice, o anumită materialitate esențială, care nu poate fi distrusă, ar fi o barbarie ca ea să fie distrusă. Cartea lui
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
bucatele bune, consumate cu poftă în porții repetate, pentru băuturile fine, îngurgitate în localurile în care cozeria sa infatigabilă se prelungea în ore nesfîrșite. Nefericirile nu i-au anulat epicureismul natural. Prin ființa lui Ovidiu Cotruș viața serba un triumf rar. Era un exemplar carismatic, care însă ne ducea gîndul la ceea ce n-a fost să fie, adică la anii săi irosiți, la opera sa sortită a rămîne incompletă. Aerul său boieros, lentoarea mișcărilor, temporizarea elegantă a ceea ce ar fi dorit
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
de a invoca în interpretarea textului aspecte formale, trăsături lingvistice. Din păcate, saltul de la descrierea plată la evaluarea efectului artistic e adesea aberant: O seamă de expresii poetice sunt realizate prin întrebuințarea cratimei "turmele-l urc", "caută-n frunza cea rară", "valea-i de fum"� (de fapt, �valea-i în fum�). Discursul îngrămădește informații între care nu există nici o legătură, oscilînd între absurd și tautologic: Muzicalitatea versurilor dispuse în catrene este conferită de majoritatea cuvintelor de origine latină și de substratul
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]