7,813 matches
-
să părăsească linia comunului. Oniria își poate găsi cu ușurință un cititor ale cărui vise să fie mai fascinante și pe care lectura cărții să-l plictisească teribil. Defect? Mai degrabă trăsătură definitorie pentru o carte postmodernă care mărturisește inconsistența � realului", dezagregat printr-o scriitură ce hibridizează notația de jurnal și notația de vise, astfel încît visul e prins în ghearele �realității" prin stricta datare, de jurnal, iar �realitatea" capătă aspectul halucinatoriu și discontinuu dictat de logica visului. Corin Braga - Oniria
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
psihoistorice e chiar istoria visului, cu diversele sale interpretări, din șamanism și pînă în perioada barocă, asupra căreia se oprește cu precădere studiul, descoperind afinități ale acesteia cu epoca modernă în tendința de anulare a criteriilor ce disting imaginarul de real. Corin Braga - 10 studii de arhetipologie ; Dacia - colecția Discobolul; Cluj - Napoca; 1999; 232 p. Visul și demonul drogului Critica pare să fi căzut de acord: visul, în varianta sa modernă, începe, în literatură, odată cu Baudelaire. E citată, de obicei, afirmația
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
de o perfecțiune cristalină"; o definiție comentată de Hugo Friedrich care arată că nu întîmplător perfecțiunea visului e �cristalină", pentru că, în acest fel, e consfințit statutul oniricului, prin asimilarea sa cu anorganicul, care e echivalat cu artificialul, cu fuga de real... Se vorbește despre �derealizarea realității"... Se numără cuvintele și se ajunge la concluzia că �rêve" și �imagination" revin obsesiv la Baudelaire... Anul acesta, Editura Univers a publicat o nouă traducere a Paradisurilor artificiale, ediție care include alte două texte, Despre
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
de "scufundări" pentru a descoperi esențialul din el. Stranietatea ființei trebuie înțeleasă și Michaux apelează la joc. Așa inventează popoare, face fișe de zoologie fantastică și descrieri de etnografie imaginară (Călătorie în Marea Garabanie, Noaptea se mișcă, Domeniile mele). Modifică realul pentru a se putea apăra, pentru a-l domina, dar nu fuge de el. Un barbar în Asia este una dintre cele mai interesante cărți despre popoarele Asiei scrisă vreodată de un european. Nu-i de mirare că Borges o
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui ideal metapoetic: Nu întîmplător cele mai expresive poeme ale volumului se apropie de acest tip de abordare a realului, încît considerațiile ajung să fie eliminate. Lucrul acesta îi reușește poetei (în poeme ca: Spărgătoarea grevei, Colind pentru Hopa Mitică, Transfigurare, Pastel în roșu, Peisaj sărac, Priveliște, Moloz, Rîmă să fii, Duminică, Rezervații, Acvariu stagnant, cele mai multe din ultimul ciclu, "Fundătura
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
gustul dulce-amar al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în cerc, Editura Paralela 45, Colecția 80, Seria Proză, Pitești - București - Brașov - Cluj-Napoca, 2001, 110 p., f.p. Dezamăgirea poetului care urmărește vechile armuri și virtuți ale poeziei căzute în pasta realului, dulce-amară, zădărnicia lor pe care o recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
mustește amarul dezamăgirii. Am putea zice că iluzia jocului frenetic de imagini e convocată pentru a marca deziluzia de fond. Ironizînd și autoironizîndu-se prin mijlocirea unei fantezii ațîțate (ciclul în chestiune se intitulează Phantastikon), poeta nu abordează de-a dreptul realiile dure ce-o rănesc, ci prin intermediul imaginarului solemn, convențional, în care ele se drapează adesea, ergo prin referire la mitologia lor. Deși adînc decepționată de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
fantezii ațîțate (ciclul în chestiune se intitulează Phantastikon), poeta nu abordează de-a dreptul realiile dure ce-o rănesc, ci prin intermediul imaginarului solemn, convențional, în care ele se drapează adesea, ergo prin referire la mitologia lor. Deși adînc decepționată de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează ea însăși o mitologie caricată, emisie a ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Se apelează, pentru asta, la referințe folclorice, din literatura cultă, etnografice și chiar iconografice (cartea e plină cu ilustrații cu rostul lor precis în economia cărții) pentru a distinge deosebirea, adesea discrepantă, dintre clișeul portretului evreului imaginar și al celui real. Dar înainte de asta, autorul face o utilă incursiune în istoricul ideii de toleranță la români, oprindu-se cît și cum se cuvine, la programele cu adevărat emancipatoare ale revoluțiilor de la 1848 în țările române, deși ideea de a-i accepta
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
din aceea a istoricilor. Ghica nu ne-a lăsat romane, dar ne-a lăsat un secol XIX care-i poartă pecetea inefasabilă. Secolul XIX românesc este secolul lui Ion Ghica. Zadarnic l-am mai căuta astăzi, în spatele lui, pe acela real.
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
scriitura poeților, Al. Cistelecan trebuie să recunoască de multe ori (așa cum i se pare a se întîmpla și în poezia lui Romulus Bucur) o prezență insidioasă a ceva ce se poate numi "deziluzia discursivă, neputința versului de a scutura inerțiile realului și de a se strecura în capilaritatea acestuia"; dar asta e posibil numai dacă se operează cu o "sintaxă inflamată, gonflabilă și arborescentă" (la Gabriel Chifu), pentru că dacă poezia se salvează din "situații mimate" și își recapătă "capacitatea de asistență
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
e o tehnică de investigare a realității. Obiectul, rezultatul muncii noastre, poate fi operă de artă sau nu, adică experiența se poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din capul locului artiști suficienți lor înșiși, cu aroganța
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția intenționalității artistice, s-a deschis în direcția comunicării/ amalgamării cu realul. S-ar zice că, în cruciada sa împotriva literaturii, s-a aliat cu acesta într-un grad care, teoretic, i-a pus în chestiune însăși identitatea. Un punct al programului suprarealist stipula abolirea tuturor granițelor date de rațiune (în cel
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
i-a pus în chestiune însăși identitatea. Un punct al programului suprarealist stipula abolirea tuturor granițelor date de rațiune (în cel de-al doilea manifest, Breton denunța "caracterul factice al vechilor antinomii"). În acest cadru revoluționar, conceptele de imaginar și real nu se mai opun, ci se îmbrățișează, creatorii propunînd un soi de "oferte de real". Dali, bunăoară, echivala imaginarul cu un "real irațional", comentînd astfel celebrul său film, Cîinele andaluz, pe care l-a realizat în colaborare cu Bunuel: "Ceea ce
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
granițelor date de rațiune (în cel de-al doilea manifest, Breton denunța "caracterul factice al vechilor antinomii"). În acest cadru revoluționar, conceptele de imaginar și real nu se mai opun, ci se îmbrățișează, creatorii propunînd un soi de "oferte de real". Dali, bunăoară, echivala imaginarul cu un "real irațional", comentînd astfel celebrul său film, Cîinele andaluz, pe care l-a realizat în colaborare cu Bunuel: "Ceea ce face să existe o deosebire ca de la cer la pămînt între acest film și altele
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
al doilea manifest, Breton denunța "caracterul factice al vechilor antinomii"). În acest cadru revoluționar, conceptele de imaginar și real nu se mai opun, ci se îmbrățișează, creatorii propunînd un soi de "oferte de real". Dali, bunăoară, echivala imaginarul cu un "real irațional", comentînd astfel celebrul său film, Cîinele andaluz, pe care l-a realizat în colaborare cu Bunuel: "Ceea ce face să existe o deosebire ca de la cer la pămînt între acest film și altele este că asemenea fapte, în loc să fie convenționale
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
vorba de-o invazie a lumii fizice. E adevărat că libertatea rămîne obsesia creatorilor de tip avangardist. O libertate care se manifestă prin apelul la asociațiile cele mai diverse, prin recursul la un limbaj insolit, răspunzînd iluziei unei asimilări a realului grație dispariției normelor ce prevedeau abordarea lui doar pe anumite secțiuni și în temeiul unui discurs canonic, ceea ce duce la conștiința tot mai accentuată a depoetizării, recte a îndepărtării de o tradiție anchilozantă. E o libertate meditată, elaborată. O libertate
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte mult) - Poză retușată este produsul unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de o percepție subiectivă extrem de bine conturată pun în
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate de camuflajul anagramărilor (Lad An, Nister, Stoica, Anrad, Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul negării pus în funcțiune de fabulație:" După ce fusesem Ionesco și Dracula, voiam să fiu Nadia". "Autobiografia", ca povestire despre sine, este o consecință a provocării. The Life & Times of an Involuntary Genius a fost scrisă la
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
Iulia Alexa Al doilea roman al lui Salman Rushdie, apărut pe piața românească, e o ficțiune complexă, cu o atmosferă exotică de lume postcolonială și postmodernă, în care umorul de toate nuanțele, absurd, rafinat și sec ori șarjând grotesc contururile realului, parodia și jocul narativ, fac din această carte o provocare intelectuală, mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate fi un roman
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
pare a fi, într-un rezumat nu foarte vulgarizator, filosofia lui Rogulski. Teoretician pasionat, el este capabil chiar de a descoperi poezia faptului de a-ți bate femeia, ca rezultat al unei (nobile, poetice etc. etc.) stări de lehamite în fața realului, a prezentului: "...să ți se pară că cunoști viața, să ți se pară că ești înfrînt de ea (de marea fantomă!), [...]să te întorci mereu în propria-ți familie ca un om care nu are unde să doarmă... să-ți
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Gheorghe Grigurcu René Daumal îi disocia pe poeți în practicanți ai ,,poeziei negre" și ai ,,poeziei albe": Poetul negru gustă toate plăcerile, se folosește de toate ornamentele, exercită toate puterile, - în imaginație. Poetul alb preferă bogatelor minciuni realul, chiar sărac. Opera lui este o luptă neobosită împotriva orgoliului, imaginației, lenei". Nu încape discuție că lirismul lui Nicolae Țone, cel care, turmentat de sine, își zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima categorie, a ,,plăcerilor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
orgoliului, imaginației, lenei". Nu încape discuție că lirismul lui Nicolae Țone, cel care, turmentat de sine, își zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima categorie, a ,,plăcerilor" și ,,ornamentelor", a ,,puterilor" ilimitate ale imaginarului care sfidează realul. Suprarealismului la care aderă în chip lejer i se adaugă o propensiune, am zice, orientală, a visului opulent, îngroșat precum o drojdie a fantasmelor lăuntrice, menit însă nu atît a propune o alternativă dramatică la existență, cît a o curăța
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
avangardei, dispuși a-și compune o fizionomie ,,fioroasă", de neînduplecați torționari ai clișeelor. Sub pavăza discursului inconformist, rebel, d-sa reconstituie textura vitală a lumii, cu aerul unei ,,reîncîntări" a acesteia (,,le réenchantement du monde"), încercînd a certifica încărcătura de real a poemului, faptul că, așa cum observa René Char, ,,nu există nimic în el care să nu fi existat pretutindeni în această rebelă și solitară lume a contradicțiilor". Astfel că nu tehnica se impune pe primul plan, ci vitalitatea (tehnica temerară
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
New York și sfîrșind prin a ajunge un simplu zugrav dar simțindu-se cu adevărat un cetățean american, chiar dacă trebuie să-și refacă anual, ,,cartea verde". Participarea eroilor fictivi la evenimente reale creează o atmosferă de ,,indeterminare", în care imaginarul și realul se suprapun într-o mișcare aleatorie. Conversațiile sînt amicale, nelipsind ușoarele altercații între moralizatoarea Beth, medicul ce vede zilnic atrocități la spital și pentru a le suporta se refugiază în bulimie și ironicul Sean, dar sînt imediat reparate prin scuze
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]