8,278 matches
-
urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a muri, Levi își adună în jurul său fiii, fiicele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe ulițele satelor românești și să bată greu cu ciomagul în porțile țăranilor, somați să se lase "lămuriți" că proprietatea era o piedică, un anacronism și un moft. Văzând toate astea, Stelian, cu felul său de-a fi rațional și realist dintotdeauna, conchise că, în mod indiscutabil, soarta proprietății particulare în agricultură era definitiv și iremediabil pecetluită și că nici satul său nu avea să facă vreo excepție, chiar dacă până atunci reușise să se strecoare... Astfel că, deși sufletește nu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oamenii obișnuiți își regăsesc preocupările mărunte ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un puternic filon realist, remarcat dealtfel și de alți confrați ("Un realist în cheie crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un puternic filon realist, remarcat dealtfel și de alți confrați ("Un realist în cheie crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci "Tipul de realism pe care îl practică Emanoil Rei, chiar naturalism pe alocuri, nu exclude ironia, farsa, umorul" (George Bodea). Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plin de proiecte îndrăznețe. Chiar mă supăra faptul că întâmplarea mi-o scosese în cale, pentru că-mi cheltuia o mare parte din energia pe care ar fi trebuit s-o investesc în acele proiecte. Dar era o pacoste ispititoare; și realistă. Să nu crezi cumva, să nu-ți faci iluzii că ne vom căsători. Imaginează-ți că aș putea fi purtătoare de... Z. Tinicheaua asta mi-ar mai lipsi, hihihi!: doamna Z... Doamna Andra Z, soția distinsului Z&Z, hihihi!... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l bea. După ce-l bău tot, se mai liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te înalți peste orice fleac, care lucește și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de lucrul acesta am dorit să mă preocup cu tot dinadinsul: de fericirea deplină a sufletului meu, de altceva n-am mai știut - tu: prin închinare la icoane, eu: prin închinare la vicii. Care-i problema? Altfel spus, am fost realist și radical cu mine însumi! Și, pentru faptul că mă simțeam perfect în tot timpul acesta, nu doream să schimb nimic la mine și credeam mereu că am dreptate. Dar, gata acum, ajunge! N-am alte explicații de dat; chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a mai face eforturi să se stăpânească. Fereastra camerei era larg deschisă în așa fel, încât de bună seamă că toate urletele acelea înfiorătoare din casă se auziră și afară, în stradă. - Realist și radical cu tine însuți, zici? Ah, inconștientule, mare nătărău mai ești! Și naiv! N-ai mai multă Istorisiri nesănătoase fericirii 187 minte decât un preșcolar limitat! Efectiv, ai o gândire de două parale! Și văd că mult ai mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
contrazici niciodată, căci eu am trăit deja viața pe care o trăiești tu, însă tu n-ai trăit încă viața pe care o trăiesc eu!), pentru că, spun, întocmai ca tine eram și eu pe vremuri; credeam că sunt cea mai realistă și mai radicală persoană, pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea întreagă. Așa sunt tinerii, îndeobște, prin natura lor: știu hotărât că au dreptate mereu și cred, cu toată tăria, că lumea toată-i doar a lor și că ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
făcut-o deja, din nou la Audrey.) Probabil că, strâns legată de obsesia picioarelor lungi, este cea a staturii mărunte. Conștiința firavei lor alcătuiri îi chinuiește pe japonezii de astăzi la fel de mult ca pe Natsume Soseki, cel mai mare romancier realist din perioada Meiji. Iată cum trăiește el, dureros, în 1901, confruntarea cu masivitatea londoneză: "În ceea ce îi privește pe japonezi, fie că sunt îmbrăcați în haine de seară sau în frac, nu au nici o prestanță. [...] Mai mult decât atât, sunt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va trebui să se confrunte cu faptul că și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații, în ciuda numeroaselor exemple? Nu, eu experimentez raționalitatea a ceea ce fac chiar în momentul în care înot
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a putea stăpâni mai bine situațiile dificile: caută să te integrezi mediului tău; dedică-te obiectivelor tale; fii determinat, cultivă toate posibilitățile pentru a-ți dezvolta propriile capacități. Dezvoltă o imagine pozitivă despre tine însăți, observă lucrurile dintr-un unghi realist și menține o atitudine încrezătoare. Gândește-te la tine însuți și fii atent... Mă întreb însă dacă, pentru a trăi viața pe deplin, copiii, dincolo de un training psihologic pentru a ajunge la autorealizare, nu au nevoie și de o educație
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu am fost în favoarea vreunei utopii. Utopia semnifică "loc care nu există": în deceniile trecute utopiile, de tip socialist sau capitalist, împreună cu promisiunile unei lumi mai bune și sănătoase, au indus în eroare numeroase persoane. Solidaritatea mea trebuia să rămână realistă: nu aveam nevoie de idei fără legătură cu realitatea. Fără proiecte strălucitoare și irealizabile. Fără reprezentări entuziaste asupra viitorului și lipsite de o reală conexiune cu prezentul. În prezent mi se pare utilă, în schimb, viziunea care să fie în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vieții și în cadrul instituțiilor să existe deschidere către reforme, iar în economie, politică și societate să se mențină un cadru etic normativ. Iar asta nu doar într-un context național, ci și într-un orizont cosmopolit. O viziune de speranță realistă În schimbarea actuală de paradigmă ce implică lumea politicii, economiei și culturii, avem nevoie urgentă de o viziune care să caute observarea cadrului unei lumi mai pacifice, drepte și umane. O perspectivă generală și o orientare de fond complexă cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
alții. Pe 9 noiembrie 2001 (nu cu mult după fatalul 11 septembrie), am prezentat manifestul nostru, secretarului general și Adunării Generale a Națiunilor Unite reunită într-o sesiune plenară. Cu acea ocazie am ținut următoarea conferință, care documentează viziunea mea realistă despre viitor: "În fața actualelor derapaje și confuzii, mulți se întreabă: secolul XXI va fi cu adevărat mai bun decât secolul XX, plin de violențe și războaie? Vom atinge într-adevăr o nouă și mai bună ordine mondială? În secolul XX
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca fundament și ajutor pentru oameni și pentru societatea civilă. Unii politologi prevăd pentru secolul XXI o "ciocnire a civilizațiilor". Acestei concepții noi contrapunem viziunea noastră despre viitor concepută divers; nu doar un ideal optimist, dar o viziune de speranță realistă: religiile și culturile lumii, în acord cu toți oamenii de bunăvoință, pot contribui la evitarea unei asemenea ciocniri, cu condiția să îndeplinească următoarele convingeri: nu există pace între națiuni fără o pace între religii; nu există pace între religii fără
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu țintesc fuziunea aspectului confesional, regional sau național al Bisericilor creștine. Nu așa trebuie să fie. Sper într-o unitate ecumenică a Bisericilor creștine în care diferențele se reconciliază. Este oare o speranță prostească și excentrică? Nu, este o viziune realistă, iar realizarea stă la baza bisericilor de ceva vreme. Așadar nu renunț la speranța mea: o ecumene între confesiunile creștine este posibilă, dimpotrivă, necesară. Trebuie să pornească de jos, trebuie smulsă înaltelor ierarhii ecleziastice. Aceasta este viziunea mea: dogmele, create
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucru semnifică coexistența pacifică, convergența crescândă și existența creativă a religiilor, în căutarea comună tot mai mare a adevărului și misterului care se va revela în întregime doar în eschaton, al unicului Dumnezeu adevărat. O utopie ? Nu, este o viziune realistă pe care principalele religii importante, dotate cu o orientare mai cosmopolită decât a statelor naționale și a politicienilor lor, a început deja să o realizeze. Aceasta este viziunea mea: nu există pace între națiuni fără pace religioasă, nu există pace
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor, religii ale căror intenții umane profunde și fundamentale mântuirea omului și a umanității întregi să fie recunoscute și realizate de către oameni. Este oare acesta un miraj naiv? Nu, este o viziune realistă, a cărei realizare a început deja în multe locuri. Așadar, în ciuda dificultăților, nu renunț la speranță: comunitatea națiunilor este posibilă și necesară. Iată viziunea mea: într-un context ecumenic larg, religiile la Nord și Sud, Vest și Est vor percepe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
legătură cu copilul adoptat înainte de nașterea copilului, legătură care nu poate fi schimbată sau negată prin documente legale 172; sentimentele de durere, frustrare, incertitudine, vinovăție rezultate ale abandonului și pierderii sunt diminuate prin contactul direct cu părinții biologici 173; înțelegerea realistă, corectă a factorilor contextuali care au condus la plasamentul în vederea adopției 174; background-ul informațional important incluzând istoricul genetic și medical, necesar copilului adoptat este disponibil 175. Un alt aspect important este legat de identitatea copilului. Copiii au nevoie de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pe care familia le poate întâmpina după adopție posibilele resurse existente la nivelul comunității și cum pot să le acceseze 213. Pregătirea eficientă este definită de specialiști în termeni de informare adecvată, dezvoltarea de abilități și formarea unor expectanțe corecte, realiste în raport cu adopția în general și cu copilul care urmează a fi adoptat în special 214. Barth și Berry 215 arătau în studiul lor că părinții adoptatori care s-au confruntat cu cele mai multe greutăți după adopție, au acuzat în special lipsa
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sau a asistenților maternali Vizite de pregătire, utilizarea de materiale, cartea vieții etc. Grupuri de suport Părinte Expectanțe eronate Plasarea imediată/ neașteptată a copilului Noutatea rolurilor Veniturile scăzute Lipsa suportului social Definirea rolului Menținerea relației maritale optime Informații acurate și realiste despre copil Suportul pentru plasament Perioada de așteptare rezonabilă Acordarea de prestații Consistența muncii asistentului social Grupurile de suport Menținerea legăturii cu școala, terapeuții și grupurile de suport Familie Lipsa acordului familial extinse Normele sociale Lipsa agențiilor de suport Definirea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
face față stigmei sociale asociate cu adopția dezvoltarea unui sistem familial și social de suport pentru decizia de a adopta Stadiu familiei cu copii nou-născuți asumarea rolului de părinte adoptiv identificarea unor modele de rol potrivite și dezvoltarea unor expectanțe realiste în ceea ce privește adopția integrarea copilului în familie și dezvoltarea unui atașament securizant explorarea gândurilor și a sentimentelor legate de familia biologică a copilului Stadiul cu copii preșcolari începerea procesului de dezvăluire a adopției efortul de a face față anxietății și incertitudinii
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu cea biologică Familii cu copii adolescenți sprijinirea copiilor de a face față sentimentelor de pierdere cultivarea unei imagini pozitive în raport cu familia biologică comunicarea deschisă despre adopție sprijinirea intereselor și a planurilor de căutare a adolescentului și îndrumarea spre expectanțe realiste sprijinirea adolescentului să-și dezvolte un sens al propriei identități incluzând recunoașterea trăsăturilor care pot veni de la familia biologică; integrarea adopției în propria identitate explorarea sentimentelor și a gândurilor legate de propriile sale origini explorarea aspirațiilor și posibilităților de căutare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]