35,770 matches
-
elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste două zile și Încărcat cu o valiză plină de cărți. Rowe numărase cincizeci de trepte, cînd bărbatul de la recepție Îi spuse, măsurîndu-l din cap pînă-n picioare: — Îmi pare rău, dar nu mai avem camere. — Am adus niște cărți pentru un domn Travers, de la camera 6. — A, da, v-a așteptat, dar a plecat. A lăsat, Însă, vorbă că puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mele parcate când pe diverse drumuri de serviciu, când în fundături sau alei în toiul nopții. Când mergeam s-o iau în cursul săptămânilor următoare de la casa pe care o închiriase în Northolt sau când o așteptam în salonul de recepție de la birourile de imigrare ale aeroportului, mi se părea incredibil că puteam avea relații sexuale de orice fel cu doctorița aceea sensibilă, în halat alb, care asculta cu indulgență argumentele autodenunțătoare ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dat seama la momentul acela, fundalul tuturor fotografiilor era același - automobilul, înaintând pe autostrăzile din jurul aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
negru, și o femeie tânără cu piele palidă, anemică, încă ședeau drepți pe bancheta din spate. Cu capetele în față, se uitau amândoi la polițiști și la sutele de spectatori, ca doi membri puțin importanți ai casei regale la o recepție oficială. Un polițist trase spre sine cuvertura de călătorie care le acoperea picioarele și mijloacele. Acest gest, care expuse picioarele goale ale tinerei femei și labele întoarse în afară ale picioarelor bătrânului, aparent rupte de la glezne, transformă imediat întreaga scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
berile astea cu voi... Cei patru foști domnitori ieșiră. Ecaterina Teodoroiu se culcă la loc. - Mathieu, am zis, hai să ne cărăbănim și noi, am sugerat eu. nu-mi place aici. - OK, dar unde vrei să stai? - Păi, fata de la recepție zicea că am două săptămâni saă-mi aleg un sector... - Așa e. - Dar știi ceva? Nu-mi convine nici unul, ca să fiu cinstit. - Mda, făcu Mathieu gânditor, nici eu în locul tău... Dar undeva va trebui să stai. Poate vrei să vizităm totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o slujbă mai bună. Mma Ramotswe primi indicații despre cum să ajungă la biroul doctorului Ranta și își luă rămas bun de la secretara săritoare. Universitatea n-a avut o idee prea bună când a pus-o pe femeia aia la recepție, reflectă ea. Dacă îl întâmpină fiecare vizitator care se interesează despre o anume persoană cu bârfe la adresa respectivei persoane, oaspetele și-ar putea face o impresie greșită. Totuși, probabil că nu vorbește așa decât fiindcă a doua zi are să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ăstai contur de buze.“ Și pentru Janet, care a zis: „Uite ăsta e crep georgette.“ Și pentru editorul meu, Patricia, care a tot zis: „Uite, asta nu-i destul de bine.“ Capitolul 1 Acolo ar trebui să fii, la o mare recepție de nuntă într-o uriașă vilă din West Hills, cu aranjamente florale și ciuperci umplute peste tot prin casă. Asta se cheamă aranjament scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la mine. Mda, și părul meu, îl văd reflectat în placa mare de alamă pe care scrie hotelul Congress. Aerul rece de noapte mi-a transformat frizura de frișcă glazurată cu unt într-o ciufuleală câlțoasă. Sari la mine la recepția hotelului Congress unde încerc să-mi confecționez o privire seducătoare. Se spune că ceea ce observă oamenii mai întâi la tine sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de personal, a managerului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de sus a gâtului meu, cu limba care iese din ea și tot țesutul cicatrizat din jur, zic: — Gerl terk nahdz gah sssid. Toți sunt de-a dreptul încremeniți de privirea mea seducătoare. Nu știu cum, dar apoi pușca ajunge pe masa recepției, îndreptată spre nimeni și spre toată lumea. Managerul se apropie, în blazerul său bleumarin cu ecusonașul lui de aramă pe care scrie Dl. Baxter, și zice: — Vă putem da toți banii din sertar, dar nimeni de aici nu poate deschide seiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m., potrivit gravurii în aur. Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o crimă. Vestimentație formală. Capitolul 28 Rochia în care-mi car curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera înainte de toate aviator, zburător, unul dintre aceia care este inițiat în tainele plutirii și care văd altfel lumea, oricine putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în acele părți de Bărăgan. De la Snagov, Balbo și ceilalți aviatori au fost purtați aproape pe brațe, era o exagerare, dar o exagerare expresivă, pînă în București, unde, pe lîngă recepțiile Legației italiene, pe lîngă întîlnirile și seratele oferite în saloanele restaurantelor cu rang diplomatic, urma să fie și această cină intimă, pe care o anunțase Basarab Cantacuzino. Cantacuzino nu era aviator și nici măcar nu se poate spune că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dă atîția bani să stea singur într-o sală goală, pe întuneric. "Și nu poți face asta cu martori, e ca și cum ai iubi o femeie în gura mare" adăuga întotdeauna pe un ton profesoral, ironic. De data asta era altceva. Recepția de la Basarab îl avea în centrul atenției pe marele as al aviației mondiale Italo Balbo, așa că nu mai era o petrecere ca oricare alta. Era o ocazie unică. Pentru o clipă i-a trecut prin minte un gînd care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și el, oricum, un om de lume bună și pe deasupra și aviator. Iar că ar exista o relație între Bîlbîie și stăpînul casei nici nu putea fi vorba. Bîlbîie nici nu tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i dea dreptate. A încuviințat cu un aer prob, profesional. "Știi de ce? Pentru că e vîrsta idealismului dragă, hm... Ia spune, de fapt, cum te cheamă? Am un lapsus, e neplăcut, clar e din cauza oboselii, atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor nu se mai poate tîrî în genunchi pe pămînt!" Șerban Pangratty arboră cel mai naiv și mai fermecător zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea sa foarte personală și originală despre ceea ce înseamnă "camaraderie", îl cuprinse ușurel de cot și zise: "Credeam că D'Annunzio, eram absolut convins că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o valoare nemaipomenită și se lega atît de bine de "cazul" său, încît îi era teamă să nu fie o simplă potriveală, o coincidența stupidă, mai ales potrivirea de nume Stoicescu la Vladia, Stoicescu în casa lui Basarab Cantacuzino, la recepția oferită în cinstea lui Italo Balbo. Marșul asupra Capitalei, marșul asupra. Romei. Stoicescu-Balbo. Ca în romanele cu aventuri. Era de-a dreptul caraghios, dacă i-ar spune așa ceva lui Mihail l-ar trimite la plimbare. În viață nu există coincidențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
capul fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente în așezarea Vladia sub ordinele unui colonel din aviație numit August Stoicescu, tatăl inginerului de la Arsenalul aeronautic numit Cezar Stoicescu. Pe acest Cezar Stoicescu l-am întîlnit la recepția prințului Cantacuzino, unde cu bunăvoință ați hotărît că trebuie să fiu prezent. Domnule director, cei doi ofițeri în retragere au instituit în această așezare un climat de teroare și o atmosferă de cazarmă. Au organizat o formație paramilitară în rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în alte împrejurări nici măcar nu i-ar fi răspuns la salut. E drept, dacă stătea și se gîndea bine, n-a avut niciodată această ocazie, cele cîteva prilejuri cînd s-au întâlnit nu l-au ajutat, erau tot sindrofii ori recepții, cum a fost și ultima, cînd cu vizita lui Baibo. Iar în asemenea împrejurări, chiar dacă nu saluți pe cineva, nici nu se observă. Zîmbi acru, încrețindu-și fruntea, puse din nou mîna pe telefon și amînă întrevederea cu inspectorul Stan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una dintre puținele sale greșeli, probabil fusese inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor Ducelui că este o persoană importantă și influentă, demnă de toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Slănic. Și pe săracul Leonard o să-l învoiesc, cu toate că habar nu are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins boțit, șters, oricum, nu un obișnuit al saloanelor, un clopoțel de argint a clinchenit în complicatul său aparat de evaluare a situației. Din lene ori din șiretenie, nu se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
De două luni aștepta telefonul și directorul Serviciului poate nici nu știa că a întîrziat acțiunea complotiștilor prin chiar ezitarea sa. Dacă ar fi telefonat imediat după ce a aflat de ceea ce se pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de experimentat ca să priceapă că se pregătește ceva, dacă ar fi telefonat fără ezitare, acum ar fi fost altceva. Mai puțini nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul de pază la mioare, nu altceva! Punctul slab al argumentației era recepția oferită de Cantacuzino delegației italiene, unde au fost invitați mai toți capii fasciei. Dar dacă luai în considerare mintea înfierbîn tată a tinerilor conspiratori, puteai crede că au considerat gestul lui Basarab Cantacuzino ca pe unul de curtoazie, adică domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am o casă acolo, în tovărășia lui și a prietenului său, adjutantul Popianu. A fost o întîmplare, nimic premeditat nici măcar nu făcea parte din soarta noastră comună. Sincer să fiu, și uitasem de el, însă l-am întâlnit la o recepție în casa Basarab Cantacuzino. Era o petrecere cam balcanică, de aceea nici nu m-am mirat foarte mult văzîndu-l acolo, o lume amestecată, domnule Mihail, tare amestecată..." Era destul de comic să-l vezi pe Șerban Pangratty sincer îngrijorat, mai îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmplă, un spațiu restrîns face să crească agresivitatea oricărei ființe, cu atît mai mult cea umană, să trecem, domnule director, să trecem peste asta, mai ales că lucrurile s-au schimbat de cînd ne-am văzut din nou la recepția dată de Basarab Cantacuzino. Chiar dacă n-a fost o pură întîmplare, eu sînt mulțumit să o consider așa, o întîmplare." Prințul aviator s-a oprit o clipă, de parcă ar fi vrut să-și regleze respirația, privea pe sub sprîncene la Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]