5,656 matches
-
cât mai multe interpret?ri („opera apperta" cum o numea Umberto Eco). Opera I?i va fi Împlinit „destinul", menirea ei artistic? doar În momentul În care deschide În con?tiin?a receptorului adânci ecouri ?i Înl??? uiri de sensuri. Receptarea critic?, de exemplu, În preocuparea ei conținu? de a stabili raportul Între valoarea artistic? a operei ?i actul cunoa?terii, devine, În opinia esteticienilor moderni, „un mod creator" de percepere a universului acesteia, având ca punct de plecare „un propriu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
artistic?: ??i totul e ca o sal? luminat?, cu pere?i ?i oglinzi prin care trec cele mai variate idei ale culturii ?i sufletului omenesc. Dar ce societate, ce petrece g?sesc! " (Constantin Noica) Cunoa?terea con?inutului operei poetice, receptarea „creatoare" a semnifică? iilor acesteia, este posibil? numai În parametri unei judec??i de valoare care ?? nu devin?, din diverse motive, str?în? mesajului, conducând la pierderea identit??îi sale artistice (idee pe care chiar Eminescu o subliniaz? În versurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
anume, Caragiale bineînțeles, dar și Flaubert, Cehov-Shakespeare, Goethe. Cu ajutorul acestei tehnici sînt alcătuite celelalte două texte Doamna Bovary sînt ceilalți și Pescărușul din livada de vișini. În prefața Un spectator de școală nouă în care, desigur, se apelează la estetica receptării Horia Gârbea anunță ulterioara desfășurare a unui experiment în paginile cărții, pe care îl dedică flagrant ocupanților scaunelor din sala de spectacol. În ce constă experimentul? În chiar aplicarea celor două reguli amintite. Ceea ce se obține "experimental" acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
teorie a conștiinței ce este acest cineva? Răspunsul la această întrebare ar putea aduce o mai mare transparență a noastră pentru noi. Ceea ce scriem (asemenea existenței personale) va fi întâmpinat de diverse nivele de lectură, de diferite categorii de cititori. Receptarea (în măsura în care ea are loc) ne descompune în feluri variate. ٭ Pre-otologicul unora din fenomenologi (Heidegger, Merleau-Ponty) suportă o perspectivă evoluționistă, putând fi identificat în perioada de trecere la gândire; astfel, el este o stare de "pregătire" pentru nașterea sensului ce se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să atragem atenția cu mesajele transmise prin campaniile de relații publice, în condițiile inflației de infomații? O perspectivă onestă ne spune că ar fi relevant să aflăm tendințele curentelor de opinie, astfel încât, prin relațiile publice, să creăm un curent favorabil receptării mesajelor brandului de angajator. "Rolul profesioniștilor din domeniul relațiilor publice este acela de a aplica orientarea unică și tot mai esențială și, în plus, deprinderile lor speciale spre citirea direcțiilor atitudinale; de a constata ce vor însemna pentru societate și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Împărțite lapidar, cauzele eșecului pot fi grupate în trei clase: cele ținînd de textul operei, cele aparținînd autorului și cele depinzînd de felul cum publicul le receptează. Pe scurt, avem de-a face cu o triadă clasică: creație (autor) - operă - receptare (cititor). Se subînțelege că împărțirea e schematică, ea fiind făcută mai mult din nevoia de sistematizare a materialului, căci tot ce ține de operă provine de la autor, la fel cum receptarea ei nu poate fi ruptă de însușirile ei estetice
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
a face cu o triadă clasică: creație (autor) - operă - receptare (cititor). Se subînțelege că împărțirea e schematică, ea fiind făcută mai mult din nevoia de sistematizare a materialului, căci tot ce ține de operă provine de la autor, la fel cum receptarea ei nu poate fi ruptă de însușirile ei estetice. Dacă păstrăm însă convenția impusă de Bayard, dintre factorii ce aparțin exclusiv operei, putem identifica patru tipuri: 1) alegerea neinspirată a unor teme care, prin ele însele, pot duce la iscarea
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
Dumitru HÎNCU Receptarea operei lui Goethe și Schiller în țările române în primele decenii ale secolului XIX a cunoscut o sumă de particularități care și-au menținut relevanța și o bună bucată de vreme mai târziu. Ca atare, reclamă măcar câteva precizări. Dar
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
putem ușor convinge după data apariției articolului, foarte repede în capitala Moldovei, în ciuda dificultăților care se interpuneau în epocă în calea circulației informațiilor. Articolul a fost parțial reprodus de Ion Gherghel 1 și Ion Roman 2 în lucrările lor despre receptarea operei lui Goethe în România. Iată-l acum în întregul lui: Înmormântarea lui poeta Ghete Genia (duhul), talentul, haractirul moral și sârguința a se face patriei folositor sunt haruri carele rare ori se unesc în un muritor, de aceea și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
vor vede răsărind. Este un text important din cel puțin două puncte de vedere: mai întâi întrucât cuprinde primele versuri de Goethe traduse de un român - probabil de Gh. Asachi, editorul publicației - și în al doilea rând pentru că subliniază momentul receptării operei poetului în principatele românești. O receptare care, la rândul ei, merită un mic popas, întrucât ne descoperă o stare de lucruri definitorie, în genere, pentru începuturile literaturii moderne românești. Într-o cunoscută bucată de proză memorialistică, Nicolae Bălcescu în
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
din cel puțin două puncte de vedere: mai întâi întrucât cuprinde primele versuri de Goethe traduse de un român - probabil de Gh. Asachi, editorul publicației - și în al doilea rând pentru că subliniază momentul receptării operei poetului în principatele românești. O receptare care, la rândul ei, merită un mic popas, întrucât ne descoperă o stare de lucruri definitorie, în genere, pentru începuturile literaturii moderne românești. Într-o cunoscută bucată de proză memorialistică, Nicolae Bălcescu în Moldova, Vasile Alecsandri a remarcat: "...în anii
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
nu mai găsesc. Următoarea versiune românească, cu titlul Patimile junelui Werther, a apărut abia în deceniul opt al veacului. În sfârșit, după toate acestea, mai trebuie să ținem seama și de împrejurarea că a existat și o cale indirectă de receptare a operei lui Goethe, în România, anume prin intermediul limbii franceze. În 1838, de pildă, în Curierul de ambe sexe, jurnalul literar al lui I. Heliade Rădulescu, au apărut o sumă de extrase din Gespräche mit Eckermann (Convorbiri cu Eckermann) preluate
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
receptate ezitant, cu excepția unor admiratori constanți, cum ar fi Dan C. Mihăilescu, Tudorel Urian ș.a.? Cum se face că abia după 15 ani ai câștigat "pariul cu tine însuți și cu critica", după expresia lui Daniel Cristea-Enache? Bineînțeles, anvergura acestei receptări m-a bucurat foarte mult și, banal spus, mi-a dat mai multă încredere în forțele proprii. În general, am scris fără să aplec foarte mult urechea la ceea ce a spus critica despre mine, considerând că dincolo de realizarea propriu-zisă, romanele
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
imaginând diverse scenarii pot să mă exprim mai bine, pot să mă cunosc mai bine, pot să fiu eu însumi. Este un punct de vedere oarecum paradoxal, dar mi-l apăr și nu mă dezic de el. întorcându-mă la receptare, am fost mirat să văd că oameni din generații diferite mi-au înțeles cartea și au apreciat-o. Pornind de la Bianca Burța-Cernat, care-i foarte tânără, Serenela Ghiteanu, sau Eugenia Țaralungă, și până la Dan C. Mihăilescu, trecut de 50 de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cosmică în care trăim. Încă o dată, așa cum spune Daniel Cristea-Enache, simt c-am câștigat un anumit pariu, ceea ce la vârsta mea de 50 de ani și un pic e bine. Evident, dacă de la prima carte mă bucuram de o asemenea receptare, aceasta cu 15 ani în urmă, poate că și viața mea ar fi curs altfel. Aș fi fost, poate, prea de timpuriu împăcat cu mine însumi, prea mulțumit, m-aș fi uitat prea des în oglindă și-aș fi spus
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
se mai pot coaliza pentru ceva ce pot avea în comun: apărarea poeziei. A mai insista, împotriva indiferenței tuturor, cu critică de poezie în toate revistele și în toate suplimentele culturale mi se pare un gest sinucigaș pentru publicațiile respective. Receptarea poeziei pe coloane generoase în presă nu are mai mult decât valoarea unui gest consolator pentru poeții ce nu renunță. Nu e departe vremea când va trebui redusă drastic partea supraponderală rezervată poeziei în canonul didactic (și, deci, în manuale
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
doar jumătate de deceniu - a celor mai en-tu-ziasmați dintre criticii literari ai momentului. E un nonsens aici, de care, în mod clar, nimeni nu se face vinovat. Nimeni în afară de legitățile cu multe puncte de inflexiune și mai multe volute ale receptării. Apărut în 2002, la capătul unei perioade postrevoluționare de adevărat delir memorialistic și de infatigabilă sondare prin sertarele autorilor, de reconvertire analitică a recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
lui George Heraclide (celălalt ,,geamăn" al dvs). Parafrazând o afirmație din finalul prezentării ipoteticului volum - Coordonate, ,,apărut" la Editura Cartea de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în epocă nu eram atât de cunoscut, ca să fiu ironizat. Nu prea aveam numeroase ,,antecedente" literare. Rezumatele din Bibliografia generală sunt tincturate de înverșunarea mea de ins care se ținea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
o cunosc" pe Helga, dar nu știu că au existat în viața mea două femei cu acest nume... Poate că ar fi de dorit să fac o anumită scară de corespondență între personajele mele și prototipurile lor reale. Vă mulțumește receptarea operelor dvs. de către publicul actual? Da și nu! În ultima vreme au apărut persoane care se interesează mai îndeaproape de ceea ce fac, dar încă sunt considerat un marginal, deoarece nu scriu proză realistă, ci una evazionistă. Iar pentru că în perioada
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
cu studiile consistente. Personal, am câteva dubii teoretice legate de capacitatea criticii literare de a se plia pe un demers artistic de genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin. Sau cu absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă a comunicării de masă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
la noi, dar și în străinătate. La Praga s-a publicat în anul 2000 volumul Mihai Eminescu în literatura cehă, avându-i autori pe doi reputați româniști, Libuše Valentová și Jiri Našinec. în Prima pagină e salutată apariția seriei Corpusul receptării critice a operei lui Eminescu, vastă exegeză datorată lui Teodor Vârgolici și I. Oprișan și totodată sunt combătuți vehement cei care-l contestau, în orice caz, îl minimalizau pe poet ("cele câteva mârâituri care se îndoiau de rezistența în timp
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
impuși prin singularitatea estetică a unei opere cu destin de "mit"cultural. Mai puțin normală însă apare situația în care, chiar peste o sută de ani de la apariție, faimoasa poveste suferă încă de cel puțin un simptom de deviere în receptarea critică, asupra căruia mă voi opri în cele ce urmează. Toată lumea cunoaște, fie și din auzite, conținutul textului. Trei naratori - primul, întocmai ca la Henry James, intermediat de însuși autor - se referă la aceleași incidente stranii. Dl. Utterson, avocat londonez
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Tudorel Urian In anii '70-'80 ai secolului trecut deveniseră foarte la modă studiile de sociologia lecturii și de teoria receptării. Pentru Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser și discipolii lor din faimoasa școală de la Konstanz sau Robert Escarpit, (la noi studii foarte interesante de sociologia lecturii au scris la începutul deceniului nouă Paul Cornea, Constantin Crișan, Ion Vasile Șerban ș.a.) literatura
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
fii înzestrați pentru literatură, Mateiu și Luca Ion. Cu trei, necesare, mențiuni. Nu atât ca urmași, cât mai degrabă ca autori. Nu atât ca genă, cât în primul rând ca stil. Nu atât ca operă, cât - în chip esențial - ca receptare critică. E ciudat cum, în vreme ce tatăl parcurge, în viziunea lui Ieronim Tătaru, o cale triumfală (în viață și în scris), Mateiu și Luky rămân, ambii, undeva la jumătatea drumului, înecați în dosare de presă. Biografiile lor - deopotrivă de complicate - și
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
critică de durată, o critică deschizătoare de orizont, fără a avea idei. Acesta este fenomenul extrem de interesant: ideologizarea criticii impresioniste lui Lovinescu, ce se complăcuse în senzorialitatea și muzicalitatea împrumutate din simbolism. Trebuia căutată o ieșire din această platitudine a receptării lipsite de interogații, probleme și idei. Încotro să se îndrepte criticul în peisajul politic? Spre liberalism - răspunde E. Lovinescu, prin întreaga lui activitate din deceniile trei și patru ale secolului XX. În stilul criticii, după perimarea modelului cel mai important
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]