7,241 matches
-
Ea este forța morală, o valoare care apropie, menține și construiește relațiile dintre persoane, le dezvoltă și le consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
face persoanei aflate În suferință. Se poate vedea, din cele de mai sus, complexitatea intimității, precum și nuanțele formelor acesteia. Intimitatea cuplului este o intimitate care se formează și se dezvoltă, se amplifică și se adâncește În timp, pe bază de reciprocitate, la ea contribuind, În egală măsură, ambii parteneri. Spre deosebire de aceasta, intimitatea terapeutică nu are un caracter permanent. Acest tip de relație de intimitate se stabilește la cererea bolnavului, În raport cu nevoile sale sufletești și morale. Intimitatea terapeutică este tot o intimitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acest tip de relație de intimitate se stabilește la cererea bolnavului, În raport cu nevoile sale sufletești și morale. Intimitatea terapeutică este tot o intimitate de cuplu, dar În cadrul ei statuturile și rolurile sunt altfel distribuite, În comparație cu intimitatea cuplului marital, bazată pe reciprocitatea și egalitatea rolurilor. În cuplul terapeutic, cel care are rolul director este terapeutul, garant al restaurării echilibrului bolnavului său. Mai trebuie spus faptul că orice act terapeutic urmărește scoaterea persoanei bolnavului dintr-o situație-limită, Închisă din punct de vedere psihomoral
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deschidere afectivă reciprocă, ci de conlucrare onestă. Această din urmă formă de asociere se desface după realizarea scopurilor care au determinat-o. Prietenia adevărată are un sens profund psihologic și moral. Ea este apropierea și deschiderea mea către celălalt prin reciprocitate. Pentru G. Madinier, ea este o „interioritate reciprocă”. Spre deosebire de prietenie, camaraderia are În principal o conotație exterioară. Ea este o Întovărășire de circumstanță. Este un „a-fi-Împreună” Într-o anumită Împrejurare, mai mult sau mai puțin stabilă, și pe o durată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dincolo de relația dintre două persoane. O formă particulară de relație interpersonală bazată pe iubire este comuniunea. Prin comuniunea dintre persoane, sau dintre om și Dumnezeu, eu mă regăsesc În tine și tu te regăsești În mine, Într-o relație de reciprocitate totală, de dăruire, dar În care cele două persoane, deși se interiorizează reciproc, rămân totuși independente și inconfundabile. Este, completare reciprocă. O sursă de trăiri și experiențe sufletești noi, permanente, o stare de echilibru Între persoane, alimentată de un flux
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
respectivă. Este deci vorba de utilizarea unor mijloace speciale. Acestea trebuie să producă un „efect psihomoral” asupra celuilalt, plecând de la intenția mea, pe care eu o proiectez asupra lui. În plus, ele trebuie să realizeze o situație de empatie, de reciprocitate interioară a sentimentelor noastre morale. Să construiască o atmosferă sau o „ambianță de intimitate” compensatorie, care să anuleze diferențele dintre noi și să stabilească un acord de reciprocitate. Mijloacele prin care este realizată acțiunea psihomorală sunt ochiul, mâna și cuvântul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui. În plus, ele trebuie să realizeze o situație de empatie, de reciprocitate interioară a sentimentelor noastre morale. Să construiască o atmosferă sau o „ambianță de intimitate” compensatorie, care să anuleze diferențele dintre noi și să stabilească un acord de reciprocitate. Mijloacele prin care este realizată acțiunea psihomorală sunt ochiul, mâna și cuvântul. Ele reprezintă „instrumente” de comunicare, dar, concomitent și de acțiune. Influența lor este reciprocă În relația dintre două persoane. Funcțiile pe care ele le exercită sunt complexe, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și cu multiple posibilități de înțelegere a prozei unui autor socotit „moștenitor al spiritului dostoievskian”. Literatura „confesivă” a scriitorului francez de origine americană și aceea „ficțională” sunt interpretate în spațiul unei lecturi „duble”, plecând de la ideea lui Serge Doubrovski despre „reciprocitatea subiectivă”, care face posibilă pătrunderea sensurilor textului, laolaltă cu punerea în lumină cât mai corectă a setului de intenții estetice și de mijloace de expresie caracteristic în egală măsură romancierului și celui care, pentru a se „mărturisi”, recurge la o
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
sănătate mintală. Comunicarea reprezintă, în primul rând, schimbul de informații dintre indivizi, dar ea nu se limitează numai la asta. Comunicarea este actul sau, mai exact spus, suita de acte prin care se realizează o întreagă gamă de interrelații de reciprocitate între indivizii grupului social-uman, de o mare și polimorfă complexitate. Faptul de „a vehicula informații” reprezintă aspectul formal, instrumental-extern, al procesului de comunicare. În ceea ce privește funcțiile și semnificația sa, comunicarea interpersonală presupune următoarele aspecte: a) schimbul reciproc de „mesaje informaționale” sub
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cauzal. În cazul reacției, avem de-a face cu un cuplu sau cu o „pereche compensată”, formată din acțiune și reacțiune, în care cel de-al doilea termen nu face decât să-l dubleze pe primul, desemnând în felul acesta reciprocitatea sau mișcarea inversă. Reacția este întotdeauna secundară acțiunii. Ea este „o altă acțiune”, egală cu cea care a produs-o. În acest sens, Buffon spunea că „acțiunea este cauza și reacțiunea este efectul”. Reacția e direct legată de dinamica proceselor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Interactivitatea determina reciprocitate și implicare în învățare. Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul educatorului căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații. În organizarea unui învățământ centrat
Metodologia aplicării metodelor moderne de predare, învăţare şi evaluare în învăţământul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Asăvoae Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1134]
-
cooperare a elevilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Aspectul social al învățării a fost evidențiat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El definește conceptul de reciprocitate ca Reciprocitatea este un stimulent al învățării. Utilizarea metodelor colaborative pun în evidență efectul benefic al interacțiunii elevilor. Atunci când membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea obiectivului, deci când inițiem colaborarea elevilor pentru îndeplinirea unor sarcini specifice de lucru
Metode didactice interactive centrate pe elev. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Doina Mihaela Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1190]
-
elevilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup. Aspectul social al învățării a fost evidențiat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El definește conceptul de reciprocitate ca Reciprocitatea este un stimulent al învățării. Utilizarea metodelor colaborative pun în evidență efectul benefic al interacțiunii elevilor. Atunci când membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea obiectivului, deci când inițiem colaborarea elevilor pentru îndeplinirea unor sarcini specifice de lucru, constatăm că
Metode didactice interactive centrate pe elev. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Doina Mihaela Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1190]
-
sau de membrii acestuia, constituind, prin urmare, o formă de capital. Coleman (1988, 1990) caută să explice capitalului social prin funcțiile sale, precizând, totodată, câteva dintre elementele principale ale conceptului. Obligațiile, așteptările și încrederea în structurile sociale, dominate de principiul reciprocității, reprezintă un prim element, garantând siguranța răsplătirii eforturilor investite în formarea și menținerea relațiilor sociale. „Potențialul de informație inclus în relațiile sociale” constituie un alt element, apropiat ca funcționalitate de dezideratele conceptului de dezvoltare bazată pe cunoaștere, popular la începutul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social (Ă) pare să constituie o precondiție a dezvoltării economice, ca și a guvernării eficiente” (Putnam, Leonardi, Nanetti, 1993). Mecanismele care facilitează această relație derivă din proprietățile capitalului social, tratat ca fiind o caracteristică a unei comunități: întărește normele de reciprocitate generalizată; facilitează coordonarea și comunicarea, contribuind la transmiterea informațiilor despre gradul de încredere al altor indivizi/grupuri; menține în memoria socială amintirea colaborărilor de succes anterioare, creând „forma culturală” în care pot avea loc colaborări viitoare. Acestea sunt, în opinia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
operaționalizat. În principiu, capitalul social rămâne o caracteristică a structurii sociale, constituindu-se ca atribut al relațiilor dintre actorii sociali (atât individuali, cât și corporați) și - mai exact - al sistemului de norme ce guvernează aceste relații, având ca nucleu dur reciprocitatea și încrederea. Capitalul social se referă la interacțiunile la care indivizii iau parte, fiind inclus în rețelele sociale și în normele asociate acestora și manifestându-se prin participarea indivizilor la formarea și funcționarea instituțiilor, în încrederea în aceste instituții, în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ani în urmă - a fost temeiul constituirii în cadrul scărilor a unor rețele dense care le oferă elementele identității și securității. Astfel de rețele constituie, pe de altă parte, infrastructura care ajută la mobilizare prin ușurarea comunicării, impunerea obligațiilor prin forța reciprocității și prin inhibarea tendinței spre defecțiune ca urmare a monitorizării reciproce. Mai mult, apartenența la astfel de rețele este asociată cu un interes sporit față de bunul colectiv de vreme ce oamenii din această categorie plănuiesc să locuiască mai mult timp împreună. Oamenii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
beneficiază de informații mai bune referitoare la problemele scării, ci se și mobilizează mai ușor de vreme ce omogenitatea socială, interacțiunea frecventă și constantă și împărtășirea acelorași griji le-au sporit angajamentul față de normele responsabilității sociale și sentimentele de încredere și de reciprocitate. Majoritatea liderilor și a participanților activi în inițiativele colective sunt recrutați prin aceste rețele sociale centrale. Cu toate acestea, uneori, persoane din afara acestei rețele centrale a comunității preiau conducerea inițiativelor de acțiune comunitară sau indivizi aparținând acestui context de micromobilizare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Ambele povestiri sunt preluate din Rao și Walton (2004a). Prezentare preluată din Kottak (1990). Metafore folosite în diferite teorii ale modernizării și dezvoltării. Folosesc ghilimele pentru că percepția agricultorilor nu avea o conotație morală negativă, fiind mai degrabă vorba despre o reciprocitate negativă (Sahlins, 1972): „furtului” muncii țărănești de către CAP-uri i se răspundea conceptual cu „luarea” unor produse de pe câmp. Adică acea parte a producției care nu era predată la stat și care nu apărea în acte. De multe ori, studiile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
învățare. În fapt, adevărata învățare, aceea care permite transferul achizițiilor în contexte noi, este nu doar simplu activă (individual activă) ci INTERACTIVĂ! Aspectul social al învățării a fost reliefat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El avansează conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva și de a lucre împreună cu alții pentru atingerea unui obiectiv”. Reciprocitatea este un stimulent al învățării: „Când acțiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
social al învățării a fost reliefat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El avansează conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva și de a lucre împreună cu alții pentru atingerea unui obiectiv”. Reciprocitatea este un stimulent al învățării: „Când acțiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obținerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învățarea individuală și care conduc pe fiecare la o competență cerută de
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
60. El avansează conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva și de a lucre împreună cu alții pentru atingerea unui obiectiv”. Reciprocitatea este un stimulent al învățării: „Când acțiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obținerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învățarea individuală și care conduc pe fiecare la o competență cerută de constituirea grupului.” (Bruner, 1966). Nu numai cercetarea, dar și experiențele cadrelor didactice
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
joc; (5) abilități motorii; C. Anormalități funcționale în cel puțin două din ariile de mai jos: (1) tulburări de ordin calitativ privind interacțiunea socială (ex. tulburări în comportamentul nonverbal, diminuarea capacității de a stabili relații cu persoanele din jur, lipsa reciprocității sociale și emoționale); (2) tulburări de ordin calitativ privind comunicarea (exemplu întârzierea sau lipsa limbajului vorbit, incapacitatea de a iniția ori susține o conversație, limbaj stereotipic sau repetitiv, lipsa varietății în joc); (3) modele de comportament, interese, activități restrictive, repetitive
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
diagnosticului înainte de 30 de luni. DSM-III cuprinde de asemenea criterii de diagnostic și pentru dizabilitățile asociate. După o analiză ulterioară, în 1987, apar criteriile DSM-III forma revizuită (Asociația Americană de Psihiatrie, 1987) prezentând următoarele criterii de diagnostic: ⇒ dificultăți legate de reciprocitate în interacțiunea socială (trebuie menționați cel puțin 2 din cei 5 itemi descriși); ⇒ dificultăți privind comunicarea verbală și non verbală (cel puțin unul din cei 6 itemi); ⇒ un repertoriu restrictiv marcant de activități și interese (cel puțin unul din cei
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
promova relații cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare; c. lipsa căutării spontane de a împărtăși bucuria, interesele sau realizările cu alte persoane (de exemplu prin lipsa de a arăta, de a aduce sau semnala obiectele de interes); d. lipsa de reciprocitate emoțională și socială. 2. Deteriorări calitative în comunicare, manifestate prin cel puțin unul din următoarele aspecte: a. întârzierea sau lipsa totală a dezvoltării limbajului vorbit (neînsoțit de o încercare de a compensa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]