9,545 matches
-
orice posibilitate de subzistență. Nu știm de nici o înțelegere dintre reprezentanții populațiilor migratoare și șefii comunităților românești, înțelegeri verbale, firește, pe care le putem crede posibile, nu știm, de exemplu, cuantumul dărilor către hoardă (probabil o parte, a zecea, din recolte și animale), dar putem sa ne imaginăm un scenariu în care populația locală avea posibilitatea să se miște liber în cadrul hotarelor obștii, și în tot teritoriul controlat de stăpânii vremelnici și, de asemenea, putem admite că nu erau oprite deplasările
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acolo „păpușoi” (porumb). Nu este de mirare, deoarece an de an locuitorii români și neromâni din Bucovina plecau în Moldova, pe moșiile boierești și mănăstirești, la „agoniseală”, muncind toată vara, iar toamna își aduceau acas partea ce le revenea din recoltă. Sunt mai multe mărturii despre legăturile de rudenie și vizitele reciproce făcute atât de către cei plecați în Moldova, cât și de cei rămași în Bucovina. Așa, de exemplu, înainte de anul Marii Uniri de la 1918, granița era trecută clandestin, iar după
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muncească pământul, în scurt timp n-au mai avut rezultate bune. Oamenii arau pământul cu două vaci sau cu doi boi. Cei mai mulți arau cu două vaci slabe și cu pluguri cu grindul de lemn și nu puteau lucra pământul bine. Recolta, an de an era tot mai slabă. Apoi, majoritatea loturilor s-au împărțit între membrii familiilor în porțiuni tot mai mici și era lucrat și mai prost din deal în vale, adică când mergea cu brazda plugului la vale, băga
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca zestre mai multe moșii. Iordache și Manolache sunt fiii lui Constantin Cuparul, mai cunoscut fiind Manolache (înainte de 1650-1716) care a avut patru copii cu Irina Buhuș: Nastasia, Anița, Ștefan și Ileana. A îndeplinit funcția de jitnicer (avea grijă de recoltele domnești și de depozitele de cereale) între anii 1669-1672 și de mare comis (avea în subordine grajdurile domnești și hergheliile de cai) din 1672, iar în 1672 cumpără în Moldova mai multe moșii, ajungând în 1682 postelnică (onul de taină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
insuficient sau lipsiți de pământ cărora li se impuneau condiții împovărătoare. Într+o țară preponderent agrară, cum era România la începutul secolului al XX-lea, ranul, fostul clăcaș, nu putea să-și agonisească hrana pentru un an întreg, de la o recoltă la alta. În plină iarnă rămânea fără alimentul de bază - mămăliga -, fiind nevoit să se adreseze boierului, administratorului și, pentru a ieși din iarnă, își angaja munca pentru toată vara. Nu se poate generaliza, în sensul că nu toat rănimea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dacă nu aveau pământ destul, mergeau și munceau la boier. Luau și câte 300 de prăjini (cei cu vite de muncă și cu familie mare) și le munceau „în jumătate”: boierul punea pământul, aratul și sămânța, toată munca până la dus recolta în magaziile boierești, aparținea ranului. Când se muncea cu ziua, boierul plătea în bani. Boierul dădea o parte din moșie oamenilor care o arau, puneau sămânța, o munceau culegeau roadele și jumătate le duceau acasă la ei și jumătate la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stabilite în spațiul românescă de succesiunea stăpânirilor migratorilor. În condițiile de nesiguranță a vieții și avutului, oamenii preferau creșterea animalelor care puteau repede să fie mutate în locuri sigure. Vitele mari și ovicaprinele au constituit averea românului, mai mult decât recoltele obținute cu multă trudă, fără să fie sigur că va apuca să culeagă ce-a semănat. Nici locuința nu era părăsită cu regret, fiind, de cele mai multe ori, o construcție provizorie, o colibă, un bordei semiîngropat. Practica mutării țăranului român din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin ieșirea din indiviziune. Tragerea anuală la sorți a loturilor arabile avea urmări pozitive asupra bunei înțelegeri dintre toți membri obștii sătești: fiecare, prin rotație, beneficia atât de solurile mai puțin fertile, cât și de cele fertile natural, care dădeau recolte mai mari cu un efort mai mic. După secătuirea locului obținut prin runcuire - prima recolt fiind bună, a doua, în al doilea an, se numea „prosie”, iar în al treilea an „răsprosie” - se lăsa în odihnă, fiind pășunat, după care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numea „prosie”, iar în al treilea an „răsprosie” - se lăsa în odihnă, fiind pășunat, după care se putea chiar reîmpăduri natural. Se putea, în unele cazuri, ca după „răsprosie” runcul să fie „cultivat” cu sămânța semănată prin scuturarea naturală din recolta anterioară, numit „samulastre”. Pentru a evita certurile, neînțelegerile între proprietari, s-a impusă dispunerea terenurilor din zare în zare, dinspre răsărit la apus, în cazul satelor Fruntești și Filipeni. Urmele vechilor delnițe (inițial delnița era locul de fânaț) se mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și pământul. O lungă perioadă de timp nu a existat nicio deosebire între modul de organizare și funcționare a gospodăriei boierești față de cea țărănească. Se folosea același inventar agricol, aceleași culturi, și se obțineau, în funcție și de calitatea solului, recolte modeste. șăranii răzeși își lucrau singuri bucățile de moșie, unii mai bogați foloseau și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât vreme, pe moșia boierească se folosea munca țăranilor dependenți, vecini, deveniți clăcași, care aveau în folosință suprafețe de teren primite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar la prașila a doua se făcea în jurul fiecărei plante un mușuroi ca să se poat dezvolta rădăcinile. În majoritatea anilor, când, vorba țăranilor de la noi, „dacă plouă în mai, mănânci mălai”, ploua la timp și nu erau ploi cu gheață, recoltele erau mulțumitoare, asigurau hrana familiei și a păsărilor și a animalelor din gospodărie. Erau ani ploioși, când porumbul ud, ținut în grămezi, se „aprindea”, prindea mucegai și, dacă era consumat de oameni, producea boala numită pelagră, boala satelor românești din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță hibrid. Viță nobilă avea la Lunca preotul Ion Păvăluță, iar la Fruntești (Moara lui Conachi) un țăran înstărit care avea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la arie se luau cotele statului și, dacă mai rămânea ceva, lua și țăranul acasă. Și la aria organizat de boierii Sterian, cei care au adusă prima mașină de treierat, în comuna Filipeni, se proceda la fel: se luau din recoltă părțile datorate (dijma, arenda, uiumul) după care se lua ce rămânea și de către cel cu munca. Partea din recoltă datorată de țăran proprietarului trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de boierii Sterian, cei care au adusă prima mașină de treierat, în comuna Filipeni, se proceda la fel: se luau din recoltă părțile datorate (dijma, arenda, uiumul) după care se lua ce rămânea și de către cel cu munca. Partea din recoltă datorată de țăran proprietarului trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se lua ce rămânea și de către cel cu munca. Partea din recoltă datorată de țăran proprietarului trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din nuiele, așezate pe tălpi de lemn și pe temelie de piatră. Țăranii își depozitau recoltele în podul caselor și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din nuiele, așezate pe tălpi de lemn și pe temelie de piatră. Țăranii își depozitau recoltele în podul caselor și erau dese cazurile în care porumbul nu ajungea pânăă la anul următor, și, așa cum s-a arătat (vezi: supra), țăranul se împrumuta de la boier, angajându-și munca pentru anul viitor (vezi mărturiile de la „Anexe”). Țăranii mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
porumbul nu ajungea pânăă la anul următor, și, așa cum s-a arătat (vezi: supra), țăranul se împrumuta de la boier, angajându-și munca pentru anul viitor (vezi mărturiile de la „Anexe”). Țăranii mai înstăriți, cu vite de tracțiune, unelte și pământ, obțineau recolte și pentru consumul propriu și pentru vânzare. La toate familiile țărănești din Moldova, fie răzeși, fie clăcași, predomina consumul de mămăligă; pâinea se cocea de sărbători, iar la cei bogați, și în fiecare săptămână. Din cauza consumului intern redusă de grâu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în situația să nu-și poată produce cele necesare traiului zilnic, fiind nevoită să apeleze la proprietarii boieri, pentru a lua pământ în parte. Lipsa inventarului agricol, secătuirea pământului prin cultivarea an de an a aceleași culturi, a dusă la recolte modeste în raport cu efortul depus. Paradoxal, situația din lumea satelor (ne referim la fostele sate de clăcași Lunca și Slobozia) consta în aceea că, deși cea mai mare parte din pământul avut era cultivat cu porumb, nu ajungea de la o recoltă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
recolte modeste în raport cu efortul depus. Paradoxal, situația din lumea satelor (ne referim la fostele sate de clăcași Lunca și Slobozia) consta în aceea că, deși cea mai mare parte din pământul avut era cultivat cu porumb, nu ajungea de la o recoltă la alta. O statistică realizată pentru anul agricol 1890-1891 lasă să se întrevad situația, dacă nu dramatică, cel puțin nesatisfăcătoare, pentru gospodăria țărănească din comuna Filipeni. Se impune precizarea că soiurile de grâu și, în special, de porumb erau slab
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puțin, ca urmare a împărțirilor succesive, are loc un procesă accentuat de pauperizare a rănimii. Desigur au existat și țărani care și-au păstrat pământul răzășescă (Fruntești) sau cel din împroprietărire și din cumpărătură (Lunca), dar majoritatea nu aveau nici recolte suficiente și nici vite. În comparație cu secolului al XVIIIlea, când întâlnim țărani clăcași cu 18-20 și chiar 40 capete de vite, către sfârșitul secolului al XIX-lea doar 8,9% dintre țărani mai posedau 5-20 de vite, iar 45,5% nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
petrecere era un lucru atât de simplu, încât un prilej cât de mică se transforma într-un chiolhan cu lăutari. Era un timp când câmpurile erau pline de vite și de oi, semănăturile erau puține, atât cât să ajung până la recolta cealaltă, obligațiile materiale și financiare erau suportabile, stăpânăii interni și externi erau moderați în cereri. În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea erau țărani, dependenți, așezați cu învoială pe moșia boierească care avea 18-20 capete de vite, aveau livezi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în calendarul agro-pastoral începea aratul pentru semănatul grâului de primăvară sau de toamnă. Urătorii spuneau, repetând an de an, ca să nu se uite că „bădica Traian” a căutat un loc bun de arat și semănat (vechea Dacie), sperând într-o recoltă bogată. Este speranța fiecărui țăran de a obține un rod bogat care să-i răsplătească munca. În fiecare sat erau meșteri urători (recitatori), așa cum era Vasile Lungu sau unul zisă Ghiță a Moașei, care își potriveau urătura cu trasul „buhaiului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
largă de activități, atât din cele care țin de muncile specifice bărbatului, cât și de cele care țin de munca femeilor. Claca se organiza atunci când era nevoie ca un volum mare de muncă să se desfășoare în timp scurt: strânsul recoltei amenințate de intemperii, construcția unei case, a unei anexe gospodărești, torsul, țesutul și cusutul, când se aștepta un eveniment în familie, o căsătorie, o nuntă. Beneficiarii clăcii (toți erau și beneficiari și participanți) erau datori cu mâncare și băutură, ba
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]