736 matches
-
solvent pentru soluție injectabilă . 2 . COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conține etanercept 50 mg . Etanercept este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc , obținută prin tehnologie de recombinare ADN în cadrul unui sistem de exprimare pe celule mamifere , de ovar de hamster chinezesc ( OHC ) . Etanercept reprezintă un dimer al unei proteine chimerice obținută printr- o metodă de inginerie genetică ce constă în cuplarea domeniului de legare extracelulară al receptorului
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
ȘI CANTITATIVĂ Fiecare flacon conține etanercept 25 mg . După reconstituire , soluția conține etanercept 25 mg . Etanercept este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc , obținută prin tehnologie de recombinare ADN în cadrul unui sistem de exprimare pe celule mamifere , de ovar de hamster chinezesc ( OHC ) . Etanercept reprezintă un dimer al unei proteine chimerice obținută printr- o metodă de inginerie genetică ce constă în cuplarea domeniului de legare extracelulară al receptorului
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 2 . COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare seringă preumplută conține etanercept 25 mg . Etanercept este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc , obținută prin tehnologie de recombinare ADN în cadrul unui sistem de exprimare pe celule mamifere , de ovar de hamster chinezesc ( OHC ) . Etanercept reprezintă un dimer al unei proteine chimerice obținută printr- o metodă de inginerie genetică ce constă în cuplarea domeniului de legare extracelulară al receptorului
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI 2 . COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ Fiecare seringă preumplută conține etanercept 50 mg . Etanercept este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc , obținută prin tehnologie de recombinare ADN în cadrul unui sistem de exprimare pe celule mamifere , de ovar de hamster chinezesc ( OHC ) . Etanercept reprezintă un dimer al unei proteine chimerice obținută printr- o metodă de inginerie genetică ce constă în cuplarea domeniului de legare extracelulară al receptorului
Ro_303 () [Corola-website/Science/291062_a_292391]
-
semiconductor are loc în același material. Spre exemplu, o configurație care constă în Germaniu de tip n și Germaniu de tip p. Din această rezultă interschimbarea golurilor cu electronii liberi. Transferul are loc până la atingerea echilibrulu printr-un proces numit recombinare, care face ca electronii din tipul n să intre în contact cu golurile din tipul p. Un produs al acestui proces sunt ioni cu sarcina din care rezultă curent electric. Electronii excitați O diferența în potențialul electric al unui material
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
omologi sunt ocupați de versiuni identice ale genei, organismul este "homozigot" pentru genă respectivă. În cazul în care pe cei doi loci omologi se găsesc alele diferite, organismul este "heterozigot". Alelele diferite apar ca urmare fie a mutațiilor fie a recombinării între alele prin "crossing-over". La unele organisme diploide modul de determinare a sexului este legat de prezență cromozomilor sexuali (gonozomi sau heterozomi). Unul din sexe este izogametic, producând gameți identici ce conțin același gonozom (cum este cazul la femei care
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
în crearea unei noi configurații, compoziții sau materii, dispozitiv sau proces.Invenția este prima apariție a unei noi idei (concept) pentru un nou produs sau proces, în timp ce inovația este prima comercializare a ideii noi. Această idee nouă poate fi o recombinare a unor idei vechi, o schemă care constituie o provocare pentru ordinea prezentă, o formulă sau o abordare unică ce este percepută ca nouă de către persoanele implicate. Inovația vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenții, o integrare a
Inovație () [Corola-website/Science/315663_a_316992]
-
trebuie sa rămână constantă și egală cu a fascicolului inițial, în opoziție cu calculul de mai sus. Concluzia lui Max von Laue a fost că principiul aditivității entropiei pentru obiecte separate spațial trebuie "abandonat": în întreg procesul de despărțire și recombinare, curentul de entropie rămâne neschimbat: <br>formula 40 Dificultatea este evident că, după despărțire, fascicolele nu mai sunt independente, ci sunt "coerente"; după mai multe reflexii, eventual pe materiale care emit apreciabil în același interval de frecvențe, ele rămân cel puțin
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
celulelor din țesuturile organismelor multicelulare depinde de continua activitate a semnalelor provenite din ambianța extracelulară. Ca răspuns la apariția în organism a unui antigen străin, limfocitele B produc fiecare un anticorp particular, recombinând la întâmplare genele lor codificante de imunoglobuline - recombinări VDJ ("variable diversifying joining"). Limfocitele care produc anticorpi inactivi sau autoimuni sunt eliminate prin apoptoză. În cazul unei infecții virale, limfocitele T citotoxice produc molecule toxice pentru celulele infectate; ele sunt distruse prin apoptoză când infecția este combătută. Acest fenomen
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
secvențe codante numite „exoni” (secvențe a căror informație se regăsește în proteina codată) și din secvențe necodante numite „introni”. Numărul exonilor diferă de la genă la genă. Distanța dintre gene se măsoară în morgani (un centimorgan - cM - reprezentând un procent de recombinare de 1% între cele două secvențe), unitate de masură a distanței genetice numită astfel în onoarea geneticianului american Thomas H. Morgan, autorul teoriei cromozomiale a eredității. Transmiterea de la o generație la alta a caracterelor ereditare determinate de o singură genă
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
omologi sunt ocupați de versiuni identice ale genei, organismul este homozigot pentru alela respectivă. În cazul în care pe cei doi loci omologi se găsesc alele diferite, organismul este heterozigot. Alelele diferite apar ca urmare fie a mutațiilor fie a recombinării între alele prin "crossing-over". Alelele pot fi clasificate după mai multe criterii : O situație deosebită o reprezintă prezența de variante patogene multiple pentru o genă dată. Aceste variante pot fi considerate ca variante alelice din punct de vedere funcțional deoarece
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
fi considerate ca variante alelice din punct de vedere funcțional deoarece toate determină modificarea caracterului determinat de gena respectivă. Din punct de vedere structural însă, ele nu sunt în mod real alelice deoarece mutațiile sunt situate pe poziții diferite. Prin recombinare (fie recombinare cromozomică - "crossing-over"- în meioză, fie conversie genică) pot apărea variante noi ale genei care să conțină ori ambele mutații (varianta fiind nefuncțională), ori niciuna (aceasta variantă a genei fiind funcțională și numindu-se revertant). Aceste variante genice, alelice
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
ca variante alelice din punct de vedere funcțional deoarece toate determină modificarea caracterului determinat de gena respectivă. Din punct de vedere structural însă, ele nu sunt în mod real alelice deoarece mutațiile sunt situate pe poziții diferite. Prin recombinare (fie recombinare cromozomică - "crossing-over"- în meioză, fie conversie genică) pot apărea variante noi ale genei care să conțină ori ambele mutații (varianta fiind nefuncțională), ori niciuna (aceasta variantă a genei fiind funcțională și numindu-se revertant). Aceste variante genice, alelice din punct
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
să conțină ori ambele mutații (varianta fiind nefuncțională), ori niciuna (aceasta variantă a genei fiind funcțională și numindu-se revertant). Aceste variante genice, alelice din punct de vedere funcțional însă nu și din cel structural, sunt numite pseudoalele. Frecvența de recombinare între cele două pseudoalele este direct proporțională cu distanța fizică ce separă cele două mutații: cu cât este mai mare (respectiv cu cât numărul exonilor genei este mai mare și cu cât regiunea genomică ce conține gena este mai mare
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
este direct proporțională cu distanța fizică ce separă cele două mutații: cu cât este mai mare (respectiv cu cât numărul exonilor genei este mai mare și cu cât regiunea genomică ce conține gena este mai mare), cu atât probabilitatea unei recombinări devine mai mare. Numărul și frecvența alelor unui locus sunt variabile atât de la o populație la alta cât și în timp, în interiorul aceleiași populații, depinzând de istoria evolutivă a populației respective. Fenomene precum efectul de fondator, efectul „gâtului de sticlă
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
AB0 care codifică glicoziltransferaze cu activitate enzimatică diferită (adăugarea unei N-acetil-galactozamine pentru formarea antigenului A și a unei D-galactoză pentru formarea antigenului B). Alelele mutante ce determină anumite boli genetice se pot manifesta: Segregarea și redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoțesc formarea celulelor sexuale, precum și caracterul întâmplător al fecundației ovulului, constituie cauza colosalei variabilități a organismelor sexuate. 1. Raicu P., Genetica generală și umană, Humanitas, București, 1997. 2. Movileanu V., Probleme de genetică, Chișinău, 1973. 3. Maximilian C., Ioan
Alelă () [Corola-website/Science/317314_a_318643]
-
ereditare. Efectul de fondator poate apărea, de asemenea, natural atunci când liniile genetice concurente mor. Acest lucru înseamnă că o populație fondatoare efectivă constă în doar acei indivizi a căror amprentă genetică poate fi identificată la descendenți. Deoarece în reproducerea sexuată recombinarea genetică asigură că, la fiecare generație, doar jumătate din materialul genetic al unui părinte este prezent la urmași, unele linii genetice pot dispărea complet, chiar dacă există o descendență numeroasă. Un studiu recent a concluzionat că dintre indivizii care au migrat
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
în laboratoare și transplantate cu succes pacienților. Organele bioartificiale care folosesc atât componente sintetice cât și biologice reprezintă un subiect de cercetare, cum ar fi dispozitivele care facilitează funcția hepatică prin folosirea celulelor hepatice într-un bioreactor artificial. Ingineria genetică, recombinarea ADN, modificarea/manipularea genetică și separarea genelor sunt termeni folosiți pentru a descrie modificările posibile asupra genelor unui organism. Ingineria genetică este diferită de formele tradiționale de modificare a structurii genetice, unde genele organismului erau manipulate indirect. Ingineria genetică folosește
Bioinginerie medicală () [Corola-website/Science/321470_a_322799]
-
tip de lasere a fost demonstrată pentru prima dată la Laboratoarele Bell de către Jerome Faist, Federico Capasso, Deborah Sivco, Carlo Sirtori, Albert Hutchinson și Alfred Cho în anul 1994. Spre deosebire de laserele tipice interbandă cu semiconductoare, care emit radiații electromagnetice prin recombinarea perechilor electron-gol din banda materialului, laserele cuantice în cascadă sunt unipolare, iar emisia laser se realizează prin utilizarea tranzițiilor intersubbandă într-o stivă repetată de heterostructuri semiconductoare cuantice multiple; această idee a fost propusă pentru prima dată în lucrarea intitulată
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
(MIM 603554) sau reticuloendotelioza Omenn, deficitul imunitar combinat sever cu hipereozinofilie este o formă autozomal-recesivă rară a deficitului imunitar combinat sever (DICS) cauzată de mutații în genele de activare a recombinării Rag-1 sau Rag-2, caracterizat prin eritrodermie maculopapulară exsudativă de tip atopic, pahidermie, descuamare, alopecie, simptome digestive (diaree cronica), retard staturoponderal, poliadenopatie, hepatosplenomegalie, febră. Este un sindrom rar, cu o prevalență de1/50.000. Anomaliile principale biologice sunt hipereozinofilia medulară și
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
cu absența limfocitelor B în două familii distincte, ceea ce sugerează că sindromul Omenn este o formă de expresie fenotipică a unui DICS cu activare majoră a limfocitelor T autoreactive. Sindromul Omenn este cauzat de mutații în genele de activare a recombinării Rag-1 sau Rag-2 de pe cromozomul 11p.
Sindromul Omenn () [Corola-website/Science/328785_a_330114]
-
puțin întâlnit de snRNA, U11, U12, U4atac, U6atac împreună cu U5, formează părți ale spliceosomului minor, care fac splicing unei clase rare de introni, numite tipul U12 .Spliceosomul minor este localizat în nucleu, deși există excepții de la această degulă. Splicingul alternativ (recombinarea diferiților exoni) este o sursă de diversitate genetică la organismele eucariote. Splicingul alternativ ar putea fi o explicație pentru numărul relativ mic de gene din genomul uman. De-a lungul timpului oamenii de știință credeau că există aproximativ 100.000
Spliceosom () [Corola-website/Science/334254_a_335583]
-
ce realizează diversificarea a fost identificat studiind triburile amazoniene din America de Sud la care se pare că s-a produs o conversie genică intensă între diverse alele și loci din cadrul fiecărei clase de gene HLA. Mai puțin frecvent, s-au observat recombinări productive la distanțe mari între genele HLA ce produc gene himerice. Șase loci au peste 100 de alele care au fost detectate la populația umană. Dintre acestea, cele cu gradul de variabilitate cel mai mare sunt HLA-B și HLA-DRB1. Numărul
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
multiemergență" trecerea virusului din rezervor la maimuțele mari se produce datorită unor condiții particulare ale mediului înconjurător. În afară de aceasta, existența a două linii evolutive distincte în interiorul speciei Zair, care s-au separat înainte de prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile tropicale umede din Africa Centrală. Această recombinare a dus la geneza virusurilor Ebola recombinante
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile tropicale umede din Africa Centrală. Această recombinare a dus la geneza virusurilor Ebola recombinante între 1996 și 2001, care au provocat epidemiile de Ebola între 2001 și 2003 în Gabon și Republica Congo. Noi dovezi demonstrează că liliecii frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata"), care
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]