3,297 matches
-
în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio și din Sava, au rămas calcedoniene, asemenea mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărîrile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu disidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la Niceea, Constantinopol și Efes și a condamnării a tot ceea ce contrazicea Crezul de la Niceea, indiferent de locul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al Alexandriei, a cărui perspectivă fundamentală pare, de altfel, mai apropiată de cea a monofiziților, fiind axată pe centralitatea absolută a Logosului divin. Oricum, în prima jumătate a secolului al VI-lea, calcedonienilor li se părea că există posibilitatea unei reconcilieri care să nu fie impusă de sus, așa cum se întîmplase cu Henotikon-ul, ci să fie obținută prin consensul teologilor și al Bisericilor. în această direcție a acționat acea tendință pe care modernii, începînd cu J. Lebon (1909), au numit-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus, care l-a hirotonit diacon și apoi preot. La moartea lui Atticus, în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în semn de reconciliere, l-a uns în 426 pe Proclus ca mitropolit de Cyzic, în Propontida. însă, cum locuitorii din Cyzic nu recunoșteau autoritatea lui Sysinnius, își aleseseră deja un alt arhiepiscop, așa încît Proclus a renunțat la funcție și a rămas la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sînt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 către Theodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril al Alexandriei și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o întemeiaseră lîngă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru oameni, ca model al iubirii interumane, creștinismul promovează nonviolența, atenția asupra nevoilor semenului, ajutorul material ori spiritual acordat celor aflați În dificultate. Cultivând sentimentele de iubire la adresa aproapelui, accentul se mută de pe propria persoană asupa celuilalt, cultivând empatia, altruismul, reconcilierea Între oameni. Profesorul de religie Îl Învață pe elev rugăciunea, ca modalitate indispensabilă de comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea zilnică se reflectă În comportamentul oricărui om. Ca ilustrare a importanței rugăciunii prezint o scurtă pildă care are În centru doi prieteni
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
protagonistul se deplasează, nu fără peripeții, între etajele unui edificiu misterios care e chiar teatrul - „esența vieții”. Aristotel și Jean-Jacques Rousseau evoluează ca personaje în Noțiunea de fericire, unde protagonistul, Teodor Damian, scrie un tratat despre fericire ce încearcă o reconciliere între filosofie și viață. Piesele cele mai semnificative scrise în deceniul al optulea al secolului trecut, reluate în volumul Transfer de personalitate (1990), aduc o lărgire a spațiului tematic explorat și noi demonstrații de virtuozitate în mânuirea ideii în dialog
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
este conștient În măsura În care dispune de un Supra-Eu puternic, care să normeze conștiința Eului. În sfera conștiinței unei persoane, R. Le Senne distinge mai multe niveluri de conștiință, pe care le consideră „experiențe mintale”, reprezentând „mișcări de separație și mișcări de reconciliere, orientate În sensuri diferite” și care configurează diferitele forme ale conștiinței după cum urmează: aă Conștiința psihologică este cunoașterea teoretică de sine și ea Începe cu cunoașterea științifică. Prin introspecție, omul se cunoaște și se descoperă, se Înțelege și se simte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
respective. Acestea sunt următoarele: aă restituirea obiectelor furate victimei; bă retractarea injuriilor, calomniilor, a intrigilor la adresa acesteia; că uitarea celor Întâmplate, cu caracter traumatizant de către victimă; dă uzarea actelor de prejudiciu prin trecerea timpului; eă iertarea agresorului de către victimă; fă reconcilierea părților aflate În conflict. Se poate vedea de aici faptul că reparația este, În primul rând, un act care privește victima. Prin reparație se urmărește anularea psihotraumatismului produs de prejudiciu, dar și reabilitarea morală a persoanei care a suferit de pe urma
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat de simulacre de ființe vii, crește, într-un decor neoexpresionist, iepuri de casă și caută să dea rezervației sale semnificațiile unei reconcilieri cu forțele cosmice, iar un ofițer german poartă de două decenii identitatea victimei sale ucise din eroare în timpul războiului și, implicit, culpa tuturor purtătorilor de uniformă fascistă. La rândul său, „relegatul” Ovidiu din Bucuria de a fi îndurerat la Tomis
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
reproșat autorului nu numai artificiozitatea metaforică, ci și recrudescența senzualismului și naturalismului în descrierea avatarurilor erotice ale protagonistului. Ultima parte a trilogiei, inegală ca valoare, vădește imposibilitatea unui acord între medelenismul originar și noua treaptă a existenței eroilor, precum și neputința reconcilierii între universul lor inițial și vremurile de acum, neprielnice idealului de viață de tip „paradisiac”. Prin relatarea zbuciumului eroinei principale, Olguța, și a sfârșitului ei, T. demonstrează că, împresurate de mercantilism, ființele candide și generoase sfârșesc prin a se prăbuși
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
sau cuvinte-cheie cu rezonanțe ideologice evidente, un fel de paraziți care asigură politic textul, dar îl și compromit estetic. Ìn Rocadă (1967) se află și poezii epurate de scoriile ideologicului, cum ar fi Călătorie. Se pare că T. încearcă o reconciliere între lirica angajată și un suprarealism îmblânzit, dar care nu mai păstrează nimic din spiritul originar. În Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă să rămână ori simplificată, în maniera unui joc lingvistic nu prea îndrăzneț
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Îl prețuiesc mult ca scriitor și, la ora actuală, mi se pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în 1970. Mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Poezia lui T., cuprinsă în Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii (1971), Colindele din țara lui Orfeu (1974), Fiul Dunării (1977), Orații în Carpați (1979), Tărâmuri pentru Făt-Frumos (1983), încearcă o reconciliere retorică între Lucian Blaga și Ion Barbu. Eul liric tânjește în egală măsură după viață și ordine, după trăirea imediată și medierea intelectuală, însă această dualitate nu se desfășoară neapărat ca o scindare, ci mai degrabă ca o alternanță. De
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
state membre. În contextul actual, o întrebare absolut îndreptățită e: „În ce măsură modelul social european orientat spre promovarea coeziunii sociale este convergent cu obiectivele hotărâte de statele membre în Strategia de la Lisabona (2000)?”. Provocarea majoră cu care Uniunea Europeană se confruntă este reconcilierea „nevoii de a construi societăți prospere și competitive, asigurând protecția socială a cetățenilor noștri” (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 103). Cu alte cuvinte, în ce măsură este într-adevăr viabil un model social european care încearcă să îmbine coeziunea socială cu creșterea economică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instrumentele modelului social european, printre care Strategia Europeană de Ocupare și Metoda Deschisă de Coordonare, corespund nevoii de a găsi noi parametri ai arhitecturii sociale europene. Reforma actuală a statului bunăstării trebuie să formuleze o nouă paradigmă care să asigure reconcilierea politicii sociale și economice. (B. Palier, 2004, p. 12). Uniunea Europeană este orientată mai degrabă spre promovarea unor inițiative comune în domeniul politicii sociale în contextul unei coordonări deschise decât spre constituirea unui sistem unic interstatal de politică socială. Uniunea Europeană reprezintă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
proteja România constituia o realitate pe care nucleul dur al iredentei române - Ionel Brătianu, Take Ionescu ... &Co., laolaltă cu cei mai mulți dintre exponenții elitei politice române, nu a reușit nicicum să o Înțeleagă. Urmarea, cel puțin În parte, a eforturilor de reconciliere depuse de guvernul român, după 1895, pornind de la considerente mai sus enunțate, a fost aceea că, spre sfârșitul secolului XIX, problema transilvăneană a dispărut pentru câțiva ani din agenda oficială a relațiilor româno - austro-ungare. Condițiile structurale, ce generaseră problema românilor
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Journal of Contemporary History, I, nr. 3, July 1966, p. 96, 111. </ref>. Regele Carol I, chiar și după mult celebrata vizită a Țarului la Constanța, În iunie 1914, a continuat să vadă România drept intermediarul ce trebuia să aducă reconcilierea Între Austro-Ungaria și Rusia! <ref id="69 "> 69 Raymund Netzhammer, Episcop În România, București, 2005, vol. I, p. 512 (Duminică, 5 iulie 1914). </ref> Revenirea lui Brătianu la putere, În ianuarie 1914, personajul politic cel mai amprentat În sens naționalist
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
civilizație. În același timp, nimeni nu mai poate trăi doar cu ea, fără a fi în cele din urmă redus la un tip de existență care merită tot disprețul” - aceștia sunt termenii dialectici ai poziției lui P., a căror sinteză/ reconciliere e găsită pe calea mistică a credinței („fără o ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”). Cartea a scandalizat ori a entuziasmat precar și rapid mediile intelectuale, etichetele
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
și interpretare a datelor. Punctul culminant l-a atins transformarea individului din sursă de inovație socială În simplă cifră statistică (cuantofrenie, P. Sorokin), o sechelă metodologică pe care o Întâlnim și În sociologia din cel mai imediat prezent. În sensul „reconcilierii” exclusivismelor programatice dintre sociologia „pură/teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pe negri într-o stare mai bună a fost, mai mult decât orice, părtășia la Cina Domnului și răspunsul dat entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de creștini albi. După experiența traumatică a unor lungi decenii de apartheid, același fenomen de reconciliere creștină se petrece astăzi în Africa de Sud sub inspirata acțiune a arhiepiscopului anglican Desmond Tutu (laureat al premiului Nobel). Creștinii vestesc „cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14, 9). Fără să uite de înălțimile chemării la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar prezenta cele mai importante charisme ale credinței creștine, alături de un cod prescurtat de conduită evanghelică în lume, ar fi pentru început suficiente. Aplicând bunul-simț și măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră de poticneală, apostolul Pavel voia să placă „tuturor în toate”, necăutând folosul său, „ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască” (I Corinteni 10, 33). Ar fi greșit ca persoanele cu putere de decizie în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iarnă a comunismului ceaușist și școala de vară a socialismului glasnost. Pentru societatea civilă, sarcina supremă a anilor ’90 fusese lupta împotriva regimului de restaurație plantat de Ion Iliescu. Am trăit un deceniu glorios în eșecuri. Ideea de consens și reconciliere națională a fost compromisă prin refuzul efectelor purgative ale confesiunii publice. După 2000, tema lustrației a revenit acut, deși numai mutațiile politice din 2004 au permis clarificarea raportului liderilor de opinie democrată cu mai îndepărtatul lor trecut. Acest moment s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vadă” - aceasta frază n-a fost dintotdeauna un slogan. Seniorii înfrânți de dulăii comunismului și tinerele generații născute în libertate au vrut să vadă că o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect de inginerie socială fără precedent. Promisiunea imanentă a unui ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a fascinat mai ales ideologia comunistă, care a transformat politica de stat într-o religie de mase. Prețul plătit a fost libertatea a milioane de cetățeni, chemați să se lepede de orice trecut reacționar în scopul eticii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]