1,119 matches
-
dând la o parte cortinele, am nimerit într-un colț liniștit. În cele din urmă, predicatorul a fost silit să tacă și, după kontakion, a început slujba. A durat cam mult, iar eu n-am reușit să mă concentrez în reculegerea mea. În schimb, m-am uitat atent la episcopul Severo, așezat pe tronul său. Devenise diafan, și odăjdiile păreau mai curând să-l țină în capul oaselor, decât să-l îmbrace. După ce au arătat tuturor pâinea și vinul, arhidiaconii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj de fier. Nenumăratele lumini, aprinse zi și noapte, ne-au dezvăluit ultima locuință a apostolului: un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea noastră privind fie taina morții, fie taina aurului nu a durat prea mult, căci Pompeianus a spus: - Cred că a sosit momentul. În timp ce străbăteam naosul central spre a reveni în atrium, unde urma să ne primească papa, am fost opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa și solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea emoționată. În fața ei, Pierre-Marie de Kersaint, cu capul plecat, părea cufundat Într-o dureroasă reculegere. În realitate, zgîria discret cu unghia o mică pată de pe pantalon, ce nu se lăsa Îndepărtată. Yves reîncepu să vorbească. Anunță pe ordinea de zi votul privind acceptul de a face constructibile unele terenuri de pe insulă, În special cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea să meargă se odihnească și aceea de a-i mărturisi admirația pentru curajul de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce plasele pentru crabi În mare, iar Loïc, așezat În fața maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină unul după altul sub dolmenul de la Ty Kern. Tot Marie descoperi sub licheni, pe partea opusă a pietrei plate a megalitului, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jur la încăperea micuță scufundată în penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
continui să te dezarmezi până când nici măcar propria carne să nu-ți fie îndeajuns, să vrei să renunți până și la ea, să o abandonezi. Unii fac acest lucru prin exercițiul spiritual al nemișcării, alții prin rugăciune, alții prin post și reculegere, alții prin senzualitate. Tu faci parte din ultima categorie, și am observat asta încă de la prima noastră întâlnire. Acesta e lucrul care te deosebește de toată lumea, făcându-te să strălucești. Nu-ți pot da decât un sfat: să-ți iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
avea nevoie de sfaturile sau cunoștințele sale în domeniul pentru care se pregătise. O așteptă pe Frusina la poartă. - Vă văd venind în fiecare duminică la cimitir. Și eu vin la mormântul soției mele. - Da, acesta este locul meu de reculegere după slujba de duminică. Aici mă simt bine printre sufletele celor adormiți, dragi mie, aici îmi deschid sufletul pentru că nu mai am pe nimeni, decât pe tata. - Vă înțeleg foarte bine. Sunt Alexandru Popa, se recomandă el, întinzând mâna către
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care ar fi în stare să o facă atunci când ar fi asemănători”. 6. Arta de a se aprecia în mod reciproc Să presupunem că două persoane consacrate fac parte din comunități diferite și se întâlnesc cu ocazia unei zile de reculegere. Cel mai tânăr îl vede pe celălalt venind din partea opusă a holului. În momentul când ajunge în direcția lui îi zâmbește și-i spune: „O zi frumoasă!” Cel mai în vârstă zâmbește și el la rândul său și răspunde: „Da
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri de batiste, scotociră în cufărul aducând cu o ladă de zestre și îi vrăfuiră lui în brațe o casetă. Apoi încă o casetă. Un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plîngeri dureroase! Aici de pofte rele sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timpul și șansa să studieze și să se odihnească, să mediteze și să se entuziasmeze, să scrie poezii și însemnări de filosofie, să se ocupe de el însuși și de natură, să nu fie deranjat în lungile sale ceasuri de reculegere. Ar fi fost posibil să nu i se mai îngăduie nimic din toate astea, mărginindu-i-se libertatea. Îl scoase pe Demostene din scorbura copacului precum și alte texte printre care și o mototolită Commedia și poeziile lui Galeazzo 16. Mângâia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase ? Cu îngroparea ta ai zdrobit tot iadul. Grăbește-te, înviază ! Cerurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
specialități tabagice, britanice și orientale. Deși Hagienuș nu fuma, ceru o țigară de foi și o vîrî în buzunar. Acum se produse un incident care schimbă ordinea asistenței. Pomponescu solicită doamnei Valsamaky-Farfara să-i ghicească în cafea. Aceasta, după puțină reculegere, căci pretindea a nu fi inspirată, acceptă, însă între timp alți candidați - Gaittany, Saferian, Hagienuș, Suflețel, Smărăndăchioaia - formulară pretenția să li se citească viitorul și se apropiară,schimbînd scaunele, de ghicitoare, împingînd ceștile de cafea răsturnate pe farfurioare și prevăzute
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici o bănuială. Văzîndu-l cu geanta cea mare, crezu că e vreun plasator de cupoane și, amatoare impenitentă de cumpărături, așteptă. Recomandarea necunoscutului ca "profesor Gonzalv Ionescu" o dezamăgi: - Luați loc! Îl pofti ea gentilă.Gonzalv, după un moment de reculegere, intră în materie. - Probabil, zise el, sunteți îngrijorată de lipsa soțuluidumneavoastră. - Îngrijorată? se miră madam Ioanide. De ce? Gonzalv nu se aștepta la o astfel de indiferență și-și pierdu oarecum cumpătul. - Am crezut că e o datorie, în sfârșit, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide sau înfuriindu-se că oglinda e pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de Eros. Capabil de grave reculegeri, de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce la acte dure, precum pălmuirea lui Tudorel, fiul pornit pe căi funeste. Una și aceeași ființă, insul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i se adaugă, în capitalismul modern, o alienare a maselor (vectorii fiind clasele mijlocii) prin intermediul consumului de bunuri culturale reproductibile. "Cultura de masă" sau "arta de masă" sunt mijloacele noii alienări. Critica industriilor culturale "Masele caută distracția, în timp ce arta necesită reculegere în vederea unei opere unice. Există o legătură între această eră a maselor, înmulțirea serbărilor masive, a liturghiilor sportive și modurile lor de reproducere. Procesul depinde strâns de tehnica de reproducere și îndeosebi de înregistrare [...]. Tehnicilor de reproducere masivă par să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Acum trebuie să fie rândul meu. Acum trebuie să vă supuneți rândului meu. Acum o să ne apucăm să iertăm. Adevărul va intra în legătură cu noi. Legătura dintre lucruri va face spontan o declarație din sine. Cârciumăreaso lumânări, cârciumăreaso, acum vom produce reculegere. Cârciumăreaso, cârciumăreaso, trebuie să putem să reformulăm totul, și să înțelegem totul ca pe o desfășurare de simboluri. Vom învăța, învăța mereu, învăța, învăța, până când lipsa de sens a sensului adoarme ca un picior prost irigat cu sânge. Ai auzit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Acum ce-i german e la fel de mare ca o rotulă Că ca să te uiți la ea e prea mult Prea mult cu ochii Care aparțin Împuțiciunii Germania e mare Și un genunchi e așa de mic ca un loc de reculegere pentru Germania Germania mi-a sugrumat totul Germania este piciorul meu cel mort (respiră greu) Dar cel mai mare copac al meu e cald Stejarul meu de o mie de ani, ar fi trebuit să mă spânzure de el Înainte de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 318. 82 sentimente, chiar dacă uneori mai târziu, după moarte. Femeia nu poate refuza dragostea care i se oferă, altfel devine blamabilă de cruzime, de insensibilitate și decade din admirația ce i se acordă. Ca și celelalte tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
după care Alexandru Vlahuță, fost elev al liceului nostru, a dat numele revistei de mai târziu „Sămănătorul”, scoasă de el împreună cu G. Coșbuc, la București, și care, sub conducerea lui N. Iorga a imprimat întregii literaturi românești, acea epocă de reculegere și de renaștere sufletească...” * Ion Popescu (1830‐1901) la etatea de 38 ani 163 Un George Lazăr al Bârladului ...” Cine cercetează își dă seama că istoria școli i în Bârlad se confundă cu istoria vieții marelui dascăl bârlădean - Ion Popescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o expresie memorabilă a lui Vladimir Jankélévitch. Se știe că portretele Sfântului Ieronim purtau adeseori În epigraf inscripția Cogita mori!, iar celebrul tablou al lui Domenico Fetti, La Meditazione, este reprezentarea alegorică a Înțelepciunii meditând, Într-o postură de metafizică reculegere, asupra unui craniu 5. Urmând sugestiile lui Jankélévitch, se constată că, În realitate, legătura dintre Înțelepciune (adică rațiunea gânditoare) și Moarte este o relație caducă. În viziunea autorului Ireversibilului și nostalgiei, nu există nici un motiv de a gândi pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]