61,325 matches
-
și melodramatic pentru o scriere atât de lucid structurată și de captivantă prin chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței lor - adeseori chiar asupra unei părți a intelectualității evreiești. Subiectul se distinge în orice caz, indiferent de planurile de autor, prin complexitatea sa intrinsecă, dat fiind uriașul volum al exegezei de parcurs pentru Hegel și Nietzsche, precum și vastitatea explicațiilor
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
prin publicarea, în bună parte, la același editor. Cei ce au vorbit întâia oară de "noul roman" au fost criticii. De la bun început, noi ne-am declarat împotriva unor romane încoronate cu premii literare, ceea ce ne împiedica și mai mult recunoașterea în domeniu. Rolul nostru consta în arta de a propune o literatură exigentă, o literatură care să ceară un anumit efort de lectură și, în consecință, să întoarcă pe dos uzanțele ziariștilor, criticilor și profesorilor. Aveți dubla vocație de a
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Z. Ornea După alegerea și la București, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și al Țării Românești, dubla alegere părea a fi un fapt împlinit. De fapt, totul depindea, acum, de recunoașterea acestui inteligent act politic de către marile puteri europene, pe temeiul deciziei sale din 1856, producîndu-se acest act politic fundamental pentru devenirea României moderne. Noul domnitor își alesese cîțiva prieteni, bărbați destoinici, și îi trimise pe lîngă cancelariile europene pentru a
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut de contopire îi ia locul simțămîntul rafinat al unei alterități tînjitoare, în cheie extrem-orientală: "Printre roze/ o casă/ ca o stea strălucea/ ca o cană cu lapte/ lumina își revărsa// unde este?" (Printre roze). Ori această pictură
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în cadrul Diviziei 7 Infanterie să se constituie un regiment de marș, care să se deplaseze spre zona frontului. Prin urmare, la 1 iulie 1917 se ordona ca sublocotenenții Popescu Victor și Camil Petrescu, din Regimentul 16 Infanterie, să execute o recunoaștere asupra căilor de acces de la est de Tecuci, pe unde urma a se dirija coloanele. Executând misiunea primită cei doi sublocotenenți înaintează primul raport în aceeași zi, 1 iulie 1917, orele 16, împreună cu două schițe, pentru ca a doua zi să
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
pe sublocotenentul Camil Petrescu de delictul de predare la inamic și l-au repus în drepturi. "Sublocotenentul Popescu Victor și Petrescu Camil din Reg. A6 vor recunoaște drumul din bivuac prin Negrilești - Ungureni - Movila Mare - Est Tecuci - Pădurea Dărasca. Pe lângă recunoașterea acestor direcțiuni de marș se vor recunoaște și alte drumuri paralele pentru a se forma coloana, arătând la ce depărtare se găsesc de la drumul direct sus indicat. Pentru fiecare direcțiune recunoscută se va face un memoriu și o schiță conform
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
vor recunoaște și alte drumuri paralele pentru a se forma coloana, arătând la ce depărtare se găsesc de la drumul direct sus indicat. Pentru fiecare direcțiune recunoscută se va face un memoriu și o schiță conform regulamentului serviciului în companie. Rezultatul recunoașterilor cu memoriul și schița le voi primi în ziua de 2 iulie la ora 12. Comandantul Brigadei 14 Inf. Colonel, indescifrabil" 1 iulie 1917 ora 16 "Sublocotenent Petrescu Camil și - " - Popescu Victor către Regimentul Suceava No. 16 La ordinul confidențial
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
schița le voi primi în ziua de 2 iulie la ora 12. Comandantul Brigadei 14 Inf. Colonel, indescifrabil" 1 iulie 1917 ora 16 "Sublocotenent Petrescu Camil și - " - Popescu Victor către Regimentul Suceava No. 16 La ordinul confidențial nr. 2205 relativ la recunoașterea drumului bivuac - Negrilești - Movila Mare Est Tecuci - Pădurea Dărasca, am onoarea a raporta. 1) Zonă la cota 40 NE Tecuciu drumul urmează șoseaua județeană Ghidigeni - Tecuci. De la această cotă urmează pe drumul de exploatare până la 300 m S cota 57
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
și relativizează un discurs în sine foarte pretențios. Pascal Quignard, Sexul și spaima, trad. Nicolae Iliescu, col. "Sinteze", Editura Univers, București, 2000, 189 pag. Filosofia la ora digestiilor inspirate Dacă descoperirea inconștientului a consacrat, printre altele, teza impurificării spiritului prin recunoașterea unei relații speciale cu zonele întunecate, pulsionale ale sufletului, Michel Onfray va merge chiar mai departe o dată cu Pântecele filozofilor, redefinind întreaga problemă în termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
cu ce se petrece pe alte meridiane, adică o degajare a perspectivei de obsesiile succesive ale cîte unui singur punct de vedere: "În anii nouăzeci, în proporție covîrșitoare, studiile literare universitare indică o renunțare la purismul metodei, ca semn al recunoașterii nu numai a codificării textului literar la diferite nivele, dar și a imposibilității de a epuiza, dintr-o singură poziție teoretică, sensurile lor multiple, contradictorii, peste care s-au suprapus uneori alte discursuri, alte sensuri istorice constituite. Se recunoaște chiar
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
continuum misterios, în acest echilibru relativ, în această insubordonare compensată, izvorînd dintr-un strat primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul se întîlnesc", iar "conștiința și cugetul se desprind din întunecimi - fără ruptură". Nu ne poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare". În pofida unei atari circumstanțe, împrumută "o anumită concepție pozitivistă, socotind această continuă desfășurare ca
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
aici s-au născut o serie de contradicții - reflectate în text - cum ar fi aceea dintre dezideratul Constituantei de a crea o Constituție specific românească și necesitatea, de care era conștientă, de a obține una care să aibă respectul și recunoașterea Europei sau contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel mai lucid și mai modern examen critic făcut vreodată pe tema Actului Fundamental din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă a stilului, de filosofia culturii, ilustrată de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al său a fost "recunoașterea caldă a culturii minore românești". "Eternitatea" dictează stilul creației autohtone, înscrise, prin modelare culturală, în istorie. Cultura minoră nu e, conform concepției blagiene, calitativ inferioară culturii majore, deoarece e purtătoare și ea a unei mătci stilistice distinctive. Satul românesc a
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Împărțirea jurnalului pe "niveluri" (jurnal intim, jurnal de creație, jurnal intelectual și politic), începută de Leon Volovici în prefață și de mai mulți comentatori, mi s-a părut extrem de deficitară, acum la o lectură continuă a "receptării". Împărțirea respectivă justifică recunoașterea unei "gradări" a realității: nivelul politic are un grad mare de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt fel schimbarea adusă de război. Discursul
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
înfrupte dintr-un mit și contemplă capul cerbului cu stea în frunte. Poate că Împăratul Verde e, de fapt, un filozof. Cînd stoic, cînd epicurean. Și din perspectiva lui putem rescrie basmul, care a încetat, demult, să fie basm. Oricum, recunoașterea finală a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
nu e decît o iluzie. Privind lucrurile mai de aproape, ne dăm seama că, azi, moștenirea lovinesciană apare frecvent primedjuită, că apele principiilor sale se tulbură din nou, într-un chip cu atît mai insidios, cu cît sînt păstrate aparențele recunoașterii, formele protocolului admirației, gata a luneca în poncif (deși nu lipsesc nici contestările ad oculos). Nu ne aflăm departe de un impas al lovinescianismului, adică al direcției estetice, inaugurate, pe tărîm românesc, de T. Maiorescu. Căci descendența autorului Pașilor pe
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
opoziția tenace, de natură conservatoare (reacționară), a celor ce țin cu dinții de pozițiile și privilegiile dobîndite într-o vreme a anomaliei, ci afectarea lor lovinesciană, ipocrizia lor de inși cu două fețe. Căci acest lucru ne stupefiază mai ales: recunoașterea doar de fațadă a trebuinței revizuirilor în raport cu blocarea lor de facto, cu respingerea lor punctuală, sistematică, printr-o arguție avocățească în care se întrevede imaginea greoaie a inerției, în esență spaima de critică. Un anume gen de critică e folosit
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Judt știe, ca și noi, că "în ciuda eforturilor dlui Năstase, România nu aduce prea multe Europei", el e convins că Europa se află acum în pragul unei decizii vitale pentru ea însăși. Această decizie nu constă, pur și simplu, în recunoașterea locului firesc al unor țări în comunitatea europeană, ci în crearea unor țări europene dintre acelea care, ca România, se găsesc în situații dramatice sau chiar critice, urmare a durității regimurilor comuniste naționale, ca și a erorilor comise de guvernanți
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
degetelor, privire plecată, smerită, contrazisă de gura care schițează un zîmbet de o indescriptibilă finețe, mai degrabă îngăduitor decît ironic, evident interior, reflex al unei revelații doar de el știute, metafizice și enigmatice. Pentru Mihail Avramescu e timpul recuperării și recunoașterii.
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
vreau să zic: fără a fi consemnată ca atare de către lumea scriitoricească - la câtva timp după ce perioada de afirmare a grupului nostru (anii 1943-1945) trecuse -, adică la Cluj, în timpul ultimelor zvâcniri ale vieții culturale, înainte de instalarea dictaturii culturale comuniste. Adevărata recunoaștere a meritelor sale literare s-a petrecut, însă, și mai târziu, la București, în perioada când unii "cerchisti" s-au regrupat în Capitală, încercând să revină din "exilul voluntar" pe care și-l impuseseră. Această întârziere se explică atât prin
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei mai mari critici americani ai secolului 20 a murit în singurătate (o solitudine spirituală înainte de toate), după o viață trăită tot în singurătate. Alfred Kazin, A Lifetime Burning in Every Moment. From the Journals
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
spus dacă aceasta se datorează carenței sale de invenție sau a intuit adevărul că viața sa e atît de extraordinară în fapte ieșite din comun încît e suficient să o recreeze prin narațiune. Iar acele narațiuni, au cucerit instantaneu o recunoaștere internațională unanimă (l-a ajutat întru aceasta și faptul că le-a scris și publicat în franțuzește), fiind, apoi, tradus în multe limbi, printre care și în limba sa natală, unele chiar de el tălmăcite. Și ediția pe care o
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
că "politica noastră în privința armenilor este bătută în cuie și că nimic nu ne poate convinge s-o schimbăm. Nu mai vrem armeni în Anatolia - nicăieri". Iar oficialitățile germane la Constantinopol au sprijinit acest genocid. Astăzi ceea ce cer armenii este recunoașterea de către turci a acestui genocid făptuit și asumarea lui. Aceștia refuză încăpățînat, socotind un ultragiu la adresa Turciei orice referire la acest abominabil genocid al armenilor din 1915. Să adaug că acest genocid din 1915 a fost reluat, pe scară industrială
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
victimă" exemplară a viziunii exclusiv estetice asupra literaturii. Viața autorului nu are ce căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o completăm cu una nouă: opera unui suprarealist este mai mult decît incompletă fără recunoașterea valorii... biografice a poetului. Altă reușită importantă a acestui studiu este plasarea suprarealismului românesc acolo unde îi e locul - adică undeva în marginea avangardei (dacă se poate mai în margine de atît), la fel de neînțeles atît de către criticii contemporani cît și
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
întemeiate mai puțin pe date certe cât pe povestiri fantastice). Nici în mediile noastre interesul public pentru reușitele reale nu este stimulat, ca și cum ele nu ar fi componente, fie chiar și punctuale, ale procesului îndelung și anevoios al cunoașterii și recunoașterii tuturor fațetelor patrimoniului nostru spiritual. O astfel de reușită - care vorbește de la sine celor ce știu cât de restrictive sunt oportunitățile - este apariția recentă a unui CD făcut de Electrecord: Horia Andreescu la pupitrul Filarmonicii din Dresda. În peisajul destul de
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]