1,378 matches
-
nevoie de nicio legitimare estetică românească. Ci doar de un pretext literar care să primească imediat acordul cenzurii. Or, nuvelă unuia dintre prozatorii agreați de regimul comunist părea a reprezenta, din această perspectivă, o soluție ideală. Suma de clișee specifice recuzitei fantastice pe care i-a oferit-o Omul din vis (imixtiunea visului în viață, cuplul straniu, dublul că materializare a Sinelui ș.c.l.) i-a oferit, finalmente, regizorului exact pastă narativa care îi trebuia. Și, din fericire pentru Cezar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
curriculară Educație fizică și Sport are numeroase punți de legătură cu aria curriculară Arte și, ca urmare, pot fi constituite opționale integrate ca ,,Euritmie", ,,Balet clasic sau modern'1, ,,Pantomimă", ,,Dans clasic sau modern" etc., în care motricitatea, muzica și recuzita artistică se îmbină armonios. Și la acest tip de opțional este necesară elaborarea de către cadrul didactic a unei programe speciale și a sistemului de evaluare în catalog se va constitui o rubrica specială pentru acest opțional. Programa de educație fizică
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
curriculară Educație fizică și Sport are numeroase punți de legătură cu aria curriculară Arte și, ca urmare, pot fi constituite opționale integrate ca ,,Euritmie", ,,Balet clasic sau modern'1, ,,Pantomimă", ,,Dans clasic sau modern" etc., în care motricitatea, muzica și recuzita artistică se îmbină armonios. Și la acest tip de opțional este necesară elaborarea de către cadrul didactic a unei programe speciale și a sistemului de evaluare în catalog se va constitui o rubrica specială pentru acest opțional. Programa de educație fizică
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
poematic și exegetic, citatul biblic pe fundalul unei mari risipe de comentarii religioase și teologale, reconfirmă relieful epic ce a contribuit la faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii și simbologii medievale fac parte din recuzita grupului de concepere și redactare a celebrei scrisori către Preotul Ioan, ca din partea lui Frederic. Astfel încât totul este aruncat în joc (climax de supralicitare) mai ales atunci când vine vorba de a submina imaginea Papei și a bazileului, în favoarea sacrului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spre totalitarismul cu elanuri expansioniste se răsfrânge fidel în sintaxa prolixă și găunoasă a spiritului revanșard, direct proporțional cu dezagregarea moravurilor cetății pe fondul haosului istoric deja în mers. Tabăra de antrenament a recruților este o colonie penitenciară cu toată recuzita unui coșmar regizat de Membrii Gărzii. Pe care-l va trăi protagonistul romanului, Alexandru, un tânăr arhitect, menit să-și imagineze proiectele nemântuitei creativități în contra haosului, rutinei, anihilării creației și ființei umane. Alexandru este un exorcist al dresajului și fanatizării
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a atinge . Tehnici de Învăluire „... și pas cu pas În urma ei alunecă-n odaie”, țesînd cu recile-i scîntei, o mreajă de văpaie” ... Iată plasa, textura, cea sintactică, cea fenomenală ... imaginea pînzei, a năvodului este preluată de imaginarul poetic din recuzita, din simbolistica vînătorului, a predatorului, a carnasierului, cel care aruncă plasa, cel care țese o „mreajă” pentru a captura, a imobiliza Imaginea eminesciană ,simbolistica gestului poetic de a prinde, de a Învălui, strălucitoare imagine poetică diafană și aeriană ,simbolizînd imaterialitatea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele unei vetusteți purtate cu emfază drept herb existențial. Detectivul poartă "cel mai moale și fraged costum/ c-un înger brodat sub rever și cu nasturi uciși în mătasă", se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul subteran în funcție de care se proiectează și se consolidează lumea poetică daniloviană. O lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și la public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu marile mituri ale umanității, iar din recuzita lirică nu lipsesc instrumentarul și figurile cu funcții esențiale în imaginarul creștin (potirul, spada, șarpele, îngerul ș.a.). Toate din dorința de a resacraliza universul aproape descentralizat, ce pare a-și refuza esențele tari ale miracolului. Cele mai reușite versuri din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
l-a considerat "adevăratul stegar al mișcării simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul uzitează tocmai dintr-un apăsat spirit de frondă. În răspărul, în pofida modelor pe care le traversează poezia contemporană lui, Horia Zilieru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]