1,248 matches
-
oricărei ființări este pusă în evidență. Timpul "poate" fi ființa însăși numai luat în ipostaza de subiect, gândit la rându-i ca ființare conștientă. Acest fapt nu poate fi trecut cu vederea acum. Termenii pe care trebuie să se sprijine reducția, mai departe, sunt: timpul, ființa, ființarea conștientă, în-ființarea, ființa ființării; constituirea lor judicativă nu ar fi posibilă însă fără revenirea continuă la regulile de constituire a celor două aspecte ale judecății. Non-judicativul a apărut deja ca un tărâm al libertății
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de acoperire "semnificativă" a expresiei în cauză se restrânge la această ființare identificată deja. Totuși, chiar dacă acceptăm aceste preveniri, o anumită ființare pare a fi timpul în mai mare măsură (adică înaintea altor ființări); dar situația trebuie gândită în ordinea reducției, adică a operării care înaintează și care instituie anumite trepte, pe care, chiar dacă sunt mai multe, formând o scară, sunt date la o parte cele care deja au ajutat la urcuș, ca în reprezentarea wittgensteiniană a demersului propriu din Tractatus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a acestei ființări; dar nu poate fi vorba despre o îndepărtare a timpului din determinarea (temporală) a celorlalte ființări; căci, în fapt, fiecare ființare este timpul însuși, mai bine zis, durată umplută obiectual. Direcția fenomenologică indicată mai devreme, prin termenul reducție, ca fiind potrivită înțelegerii preeminenței ființării conștiente în "lumea timpului" este, de fapt, răspunzătoare pentru fenomenul în cauză: doar procedând astfel și nu se poate în alt chip avem această preeminență. Ceea ce înseamnă că este vorba despre o preeminență constitutivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru întreaga lume a judicativului, constituită din faptele de gândire și rostire, din făptuirea propriu-zisă, anume transcendența și ierarhia. Cu reținerea firească legată de anticiparea unui demers și a unui rezultat legat de acesta, trebuie să spun acum că, potrivit reducției non-judicative a dictaturii judicativului, reflexivitatea temporală a ființării conștiente și deschiderea acesteia către Celălalt constituie, de asemenea, ființa; adică tot un sens temporal. Dar aceasta din urmă, interpretată după regula proprie, adică propriu-zis ontologic (în regimul timporizării), este "om" și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptul participării sale la ceea ce poate fi numit "unitate ontologică"; fie aceasta ca atare, fie determinată, în sens de "situație existențială" (relație determinată a omului cu lumea). Dar linia aceasta de discurs nu ne duce prea departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
departe, în acest context; reducția judicativă nu o poate decât păstra între virtualitățile sale timporizatoare. Situația existențială, precum și unitatea ontologică, deși au un anumit sens judicativ, fiind astfel constituite parțial prin timporizare, nu pot fi pe deplin puse în sens. Reducția non-judicativă însă, pornind de la ceea ce actele constitutive ale timpului au creat (pornind de la lumea judicativului, "împarantezând-o") poate "lucra" în sensul celor două. Timpul, cum am văzut deja, este întru ființare. Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar ființarea conștientă (reflexivă în sens temporal și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă, întrucât depășesc limitele operaționale ale reducției judicative; pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și deschisă către Celălalt), ca timp, este întru ființă. Timpul , așadar, se mișcă în două direcții, cea întru ființare fiindu-i proprie, cealaltă fiindu-i adăugată prin accident. Acestea sunt sensuri posibile prin reducție non-judicativă, întrucât depășesc limitele operaționale ale reducției judicative; pentru a le descoperi, nu se trece doar de la fenomenalitatea dictaturii judicativului (ansamblul ei de elemente, caracteristici, fapte, aspecte, "poziții" etc.) la timp, luat el însuși ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca element al aspectului alethic al judecății și judicativului, ci de la timp identificat cu ființarea reflexivă (temporal) și deschisă (către Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens abstract al unității ontologice nu poate fi eliminat, acum; intenția abstract-generalizantă pe care o punem, de obicei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca un artificiu lingvistic prin care sunt acoperite anumite carențe de gândire, altfel corectă (în sens judicativ). Fără îndoială, toposul reprezentat de acest orizont propriu dictaturii judicativului trebuie descris și adus la o lămurire din perspectivă judicativă, în măsura în care este operată reducția judicativă, dar și din perspectivă non-judicativă, în scopul de a deconstitui și aceste mecanisme de acreditare judicativă a întruchipărilor gândirii. Vorbeam mai devreme, din perspectivă judicativ-constitutivă, despre slăbiciunea timpului în comparație cu ființa și, în consecință, despre o preeminență a acesteia față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în continuare, dar nu în sine, ci în cadrul discuției despre cele trei întruchipări noetice posibile prin fenomenul în-ființării verbului ("este"-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat faptul că se află în mișcare, încă, reducția judicativă și că judicativul "s-a redus" deja la două aspecte: formal (S P) și alethic (verb-timp); mai cu seamă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-lui) de către timp: ființare, ființa ființării și ființa, despre care am vorbit și mai devreme (și în ordinea în care reducția judicativă le așează, potrivit timporizării (temporale a) lui "este"). Nu trebuie uitat faptul că se află în mișcare, încă, reducția judicativă și că judicativul "s-a redus" deja la două aspecte: formal (S P) și alethic (verb-timp); mai cu seamă nu trebuie slăbită ideea după care timpul este "fenomenul" sub care se (re)prezintă dictatura judicativului, fiindcă și cele două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie slăbită ideea după care timpul este "fenomenul" sub care se (re)prezintă dictatura judicativului, fiindcă și cele două aspecte ale acesteia au fost reduse la timp. Ființarea, ființa ființării și ființa își vor căpăta sensurile doar în orizontul acestei reducții a dictaturii judicativului la timp. O singură problemă rămâne în discuție, dintre cele enumerate: reflexivitatea temporală a ființării deschise către Celălalt. De fapt, am putea desface această problemă în patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința tuturor actelor de timporizare judicativă ale timpului, elementul "logic" pereche al verbului (al lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un mod accentuat. Care este consecința acestui fapt? Pe de o parte, restrângerea valabilității adevărului-corespondență și intensificarea intervenției structurante, pentru întregul judicativ, a adevărului-coerență (de fapt, o specie a adevărului-corespondență, de aici și redusa importanță a acestei substituții pentru reducția judicativă); pe de altă parte, ceea ce este cu totul semnificativ în ordinea reducției judicative a dictaturii judicativului, suspendarea "poziției" constitutive a timpului pentru verb, care conduce către aporia formală următoare: fără "poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
restrângerea valabilității adevărului-corespondență și intensificarea intervenției structurante, pentru întregul judicativ, a adevărului-coerență (de fapt, o specie a adevărului-corespondență, de aici și redusa importanță a acestei substituții pentru reducția judicativă); pe de altă parte, ceea ce este cu totul semnificativ în ordinea reducției judicative a dictaturii judicativului, suspendarea "poziției" constitutive a timpului pentru verb, care conduce către aporia formală următoare: fără "poziția" timp în judecată, ființarea ca atare (și, desigur, întreaga încrengătură de relații între ființări și între acestea și ființă), rodul în-ființării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Timporizarea, așadar, apare și acum drept operație fundamentală de constituire. Preluarea "poziției" de substrat (subiect) de către stările de lucruri și a celei de predicat de către propoziție (atomară sau complexă; simplă sau compusă etc.) constituie fenomenul cel mai semnificativ în contextul reducției judicative a dictaturii judicativului după momentul reformalizării logos-ului, deși acest fenomen nu trebuie luat în termeni radicali, prin "stare de lucruri" neînțelegându-se, de regulă, stare-de-lucruri; aceasta din urmă poate să apară, precum susținea Wittgenstein despre "obiect", drept ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucruri" preiau funcții judicative ale poziției "subiect" din structura judecății constituie cel mai clar indiciu al constitutivității judicative în planul reformalizării logos-ului; căci subiectul este constituit ca atare prin acte judicative, devenind el însuși, așa cum a scos la iveală reducția, parte a structurii obiectuale a judecății, iar "stările de lucruri", având funcții "subiective", sunt ele însele constituite judicativ. De asemenea, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, caracteristicile aspectului formal al judicativului, își păstrează poziția; e drept, într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste observații relative la fenomenul reformalizării logos-ului, trebuie adăugată și puternica impresie că, în cazul sensurilor celor două elemente ale aspectului alethic, "este" și timpul, lucrurile sunt mai complicate. Oricum, voi încerca o lămurire a lor în contextul aplicării reducției judicative a dictaturii judicativului la timporizarea verbului, în scopul de a tematiza și reformula problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt moment suspendat de discuția asupra fenomenului reformalizării logos-ului -, prin care sunt aduse în față, pentru o donație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față, pentru o donație de sens, ființarea (prezentuirea prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de aici încolo, de fenomenul reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția judicativă a judicativului printr-o schimbare de orizont. Această schimbare este necesară, dată fiind o anumită "situație" creată în interiorul convențional al dictaturii judicativului, privind tematizarea timpului. Observația a fost formulată și mai sus, dar aici este locul ei "natural". Punerea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proiectează o "teorie" a timpului kairotic, susținând că timpul propriu-zis cultural este kairos.217 Conceptul lui Noica se apropie de "norocul"-timp al lui Miron Costin; este vorba despre aceeași funcție "ontologică" pusă pe seama lor: pro-ducerea noului, adică, în termenii reducției judicative, în-ființarea, constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui să fie sublimate. De fapt, în absența lor însăși tematizarea de față nu ar fi putut înainta așa cum înaintează, iar reducția judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus ca problemă, ori, dacă s-ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi pus, atunci ar fi condus către alte unghiuri tematice și, fără îndoială, către un alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alt ritm al aplicării sale. 1. De ce timpul este ființare? Argumente privind identitatea timpului cu ființarea (determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]