1,838 matches
-
mai mare ca oricând. A mai câștigat un premiu Emmy. Toate criticile primite pentru că fusese o păpușă În mâinile regimului militar birmanez s-au evaporat când a avut ocazia să explice cum s-a folosit el de fapt de lumina reflectoarelor pentru a-i face pe oameni conștienți de situația tristă a prietenilor săi și a tuturor celor care trăiau În Birmania sub teroare. La urma urmelor, nu se terminase totul cu bine pentru toată lumea? Harry a continuat să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cel puțin cinci divizii, din care cel puțin două de blindate, și oricâte avioane ai nevoie, nu nouăzeci, ci nouă sute. Înconjoară deșertul. Controlează tot ce circulă pe sol sau în aer, tot ce mișcă pe-acolo. Folosește detectoare radar noaptea, reflectoare, trupe de noapte. Îți încredințez puteri nelimitate pentru a utiliza toate forțele disponibile în Statele Unite. Capturează-l pe Craig! Își dădu seama că se lupta, literalmente, pentru viață. CAPITOLUL 8 Craig se trezi. Nu avea nimic la care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
voi veți sta și veți privi cum încercăm să ne găsim o cale de scăpare, fără să faceți nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești în lumina reflectoarelor, Lesley. Trebuie să te descurci chiar mai bine decât atunci când ai evadat din închisoare. Trebuie să te salți aproape literalmente de guler, și să devii un supraom. Vezi, ești în ultima fază a schimbării tale finale. Indiferent la ce nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
țin minte, îmi tremura vocea, așa cum mi se întâmplă invariabil când sunt supărat. — Ce anume a determinat-o pe doamna Fedder să creadă că Seymour e un homosexual latent și un schizofrenic? Toți ochii - s-ar fi zis că toate reflectoarele - ochii doamnei de onoare, cei ai doamnei Silsburn, chiar și cei ai locotenentului s-au ațintit asupră-mi. — Cum? a întrebat doamna de onoare pe un ton ascuțit, vag ostil. Și din nou am avut senzația trecătoare, dar intensă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unul de altul la o Înălțime cam de treizeci de metri, meterezele de pază a Închisorii.Soldații echipați În uniformă militară, aveau la Îndemână mitraliere montate În poziție agresivă, ei mai posedau pistoale automate În timp ce la distanțe de timp regulate, reflectoarele În dotare cercetau orice mișcare În interiorul și În afara isalubrei Închisori. Câteva fracțiuni de secundă Tony Pavony avu iluzia unui lagăr German cu prizoneri nevinovați ce aveau să fie triați pentru a fi omorâți acum ori mai târziu...! Însfârșit, escorta sa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lună, care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de dormit. Până la urmă s-a hotărât să se întindă grea - și fierbinte - peste pulpele mele. Am pus ceasul să sune și am stins lumina. Printr-o fantă a draperiilor, o rază de lună lucea glamoros peste Portia, ca un reflector. Sheba contra mundum, am anunțat eu în noaptea întunecată, nemișcată. Doisprezece E Paștele și am coborât împreună cu Sheba spre mare, ca să petrecem câteva zile la sora mea. Familia Hart are de obicei o mulțime de musafiri în perioada asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fie reținuți și interogați. Cabana lui Zach, dacă rămânea întreagă, avea să fie percheziționată, iar trupul lui Ahmad avea să fie recuperat. Avea să fie dată în vileag existența lui Zach, fiul lui Pearl avea să fie pus în lumina reflectoarelor, iar ascunzătoarea lor avea să ajungă în toate buletinele de știri. Numai Dumnezeu știa ce-avea să pățească Naji. Poate cuvântul lui Mike și ce douăzeci de ani de trai pe pământ american, fără incidente cu legea, aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totul lipsită de temei. Tot ce putea să facă o Întreprindere comercială ca Dainen pentru un negustor angrosist era să-i ușureze oarecum moartea sau, poate, să-i comande o piatră funerară. Am oprit mașina În fața magazinului domnului M. În afara reflectoarelor atîrnate de streașină și Îndreptate spre Înăuntru, n-am zărit nici o schimbare bătătoare ia ochi. Ca și mai Înainte, cei doi bărbați descărcau buteliile și le duceau În magazia din colț. Unul dintre ei avea vreo douăzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere n-au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu-i nimic... Dar sînt așa de trist, că nu mai pot juca jocul de noroc preferat, pentru că sînt dispărut... și sînt beat mai tot timpul... Bucătarul Își ridică un deget să-mi arate ceva. Mi-am Întors privirile spre reflector și l-am zărit pe frate În beznă, undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mîneci. Da, Îmi amintesc... o purta de multă vreme. Era bun mecanic și deseori În loc de salopetă purta pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un timp necunoscut. Și, în seara acelei zile, ajungând acasă mă văzui până noaptea târziu, poate era în vis, sau în vis și trezie - e greu de precizat - îmbrăcată într-o crinolină albă, dansând pe scena unei opere, luminată de reflectoare puternice în aplauzele unei asistențe elegante, în moda secolului XIX, apoi în fața oglinzii dreptunghiulare de pe ușa șifonierului sărăcăcios așezat la picioarele patului de acasă, unde dormeam cu mama, dar eu cred totuși, că era în vis, căci niciodată ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
modalități ale existenței, încât, observând-o, te uimea. Atunci când exista în realitate, - parțial și acum - conversația cu ea se vădea o plăcere, era inteligentă, chiar prea inteligentă, în detrimentul ei sufletul îi era dominat de rațiune, până la îngrădirea acestuia sub false reflectoare de lumină, ce-i orbeau substanța cu care era chemat să vadă cu ochii lui lumea. Era o ciuntire de care uneori conștientă se lepăda; atunci, cu adevărat, era imperial să conversezi cu ea. Orele se îmbrăcau în străluciri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum Agnes continua să zacă frântă peste mine, alături de toate celelalte lucruri, printre care și sticla de whisky, n-am reușit să mă trag în sus. Apoi se deschise ușa din dreptul meu și lumina dinăuntru se aprinse ca un reflector, dezvăluindu-mi un pește negru, lung de doi metri, care rânjea aplecat spre mine, ținând în mână o bâtă de baseball din mahon. Toată viața mea nu m-am simțit mai despuiat ca în clipa aia. Nu - niciodată. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul lor. Onorând-ul pe John Self cu martini-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
artiste a patului. Există un timp de reflecție pentru tot ce e lipsit de simțire, timp de reflecție pentru toți cei care reflectează. Reflecția e cea care îl ține pe dansator la rampă, care o ține pe actriță în lumina reflectoarelor, jocul de oglindă al aplauzelor susținute. Acesta de aici e un spectacol privat, cel mai privat dintre toate spectacolele. — Eu vreau să stau deasupra. — Fie cum vrei tu. Trupul ei și contururile lui s-au ivit deasupra mea. Își închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Proza postmodernă nu mai analizează astfel de procese. Nu o voi face nici eu. Voi cere doar chelnerului să-mi facă nota. Mă va invita să mai trec pe la ei. Voi pleca spre toaletă, trecând pe lângă postamentul unde, sub lumina reflectoarelor colorate, Aurelian Andreescu își tânguia nu știu ce iubire pierdută sau o făcea pe copacul acela falnic de-au venit dușmanii să-l ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ați răzgândit?” Noimann nu se răzgândise, deși, la drept vorbind, amprenta pe care o pusese pe formularul prezentat de medic Începuse să-l neliniștească. În afară de aceasta, deși nu-și putea mișca picioarele, degetele Îl ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre tălpile lui Noimann și Începu să-și răsucească vârful ciotului În rană... „Treaba nu e chiar atât de simplă”, exclamă el. „Aveți aici un fel de tumoare...” „Tumoare?!” murmură cu glasul stins stomatologul... „Nu știu dacă e tumoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
auzise cândva. Le rostise, mișcându-se În van, aceeași gură. Medicul privi În direcția ginecologului. Pe scaunul pe care stătuse el cândva se afla acum femeia-salcie, Olivia. Aceeași lună nefirească Îi lumina trupul slab, acoperit de un lințoliu, ca un reflector. De pe fața sa, ca dintr-o scorbură, se revărsau În valuri-valuri cohorte de melci, purtând În loc de cochilii zaruri În spinare, răspândindu-se În toate părțile. Piciorul alerga În fața lui Noimann, oprindu-se din loc În loc, chipurile pentru a-și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un singur ideal, cu o singură semnificație: SALVAREA ȚĂRII. Mai înfiorătoare, încă, truda și lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ei. Miroseau polițiștii; erau experimentați. Toboșarul încetă să-și mai aranjeze sculele. Trompetistul se dădu înapoi, postându-se lângă cortina care dădea în culise. Saxofonistul încetă să-și mai verifice muștiucul, rămânând locului. Danny urcă pe cortină, clipind des din cauza reflectorului puternic. Mirosi că saxofonistul e șeful lor și optă pentru o abordare diplomatică. Interogatoriul era urmărit de întreaga audiență. — Sunt de la Șerif. E vorba de Marty Goines. Toboșarul îi răspunse: — Marty e curat. Tocmai a fost la dezintoxicare. O idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de un albastru mai deschis decât maroniul ochilor polițistului. — Omule, ce naiba, ți-am spus că Marty era curat! Și avea de gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge sudoarea pe burtă. O voce strigă „Ieși afară-n mă-ta!”, fiind urmată de aplauze și de o aripă de pui pe jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]