2,370 matches
-
ascunde și pericole și poate evolua spre forme delirante. Luna reprezintă, prin urmare, legătura antagonistă și totuși inextricabilă dintre înțelepciune (aspect pozitiv) și nebunie (aspect negativ). Luna împărtășește și simbolistica oglinzii, deoarece ea nu este o sursă de lumină, ci reflexia luminii soarelui. Este, la fel ca oglinda, o reprezentare a spiritului ce percepe realitatea, dar care nu este realitate. Ea îl trimite pe cel ce visează la propria subiectivitate. Conform credințelor populare, lunii pline îi sunt atribuite nenumărate puteri, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
deținătorul acesteia când vrea și de unde (sau poate) vrea. Studentul își va compune singur programul de învățare, ca o cuprindere de timp și intensitate, va decide singur când și cu cine să intre în relație cu ceilalți, când să trimită reflexiile personale sau temele personale. În toate situațiile descrise mai sus, conținuturile pot fi abordate total sau secvențial, în mod sistematic sau prin sondaj (eventual, la solicitările cursanților). Principiul pedagogic de bază ar fi acesta: se vor aborda mai ales acele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
supraumanitate, un efect al proiectării năzuințelor noastre dintotdeauna. Defectele lor sunt „efecte secundare” ale avantajelor adiacente: reducția realului la scheme ideale aseptice și simplificate, inflație haotică de informații și incitări, primatul excitației asupra inhibiției, a reușitei cu orice preț în defavoarea reflexiei, a imediatului asupra termenului lung, a fragmentarului asupra întregului (vezi și Linard, 2000). Ambivalente ca orice invenție tehnică, aceste instrumente clatină edificiul didactic, generând pe lângă facilități și alte întrebări: ce mai este învățarea în era digitală, cum putem accede la
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fața de performanța sau efortul sportivului. Exprimarea (formularea) de descriere - identifică ce face sau ce nu face sportivul. Formularea de corecție - arată cum se poate îmbunătăți performanța. Formularea de clarificare - oferă o explicație sau o rațiune a schimbării sugerate. Exprimarea reflexiei - o încercare de a clarifica și intensifica atitudinile cu privire la experiența, încrederea în sine în relația cu experiența (activitatea) și/sau semnificația personală dată experienței. Analiza intențiilor feddback-ului Exprimarea valorii Se ocupă de domeniul socio-afectiv. Scopul nu este acela de a
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
nepublicate, alcătuiesc o sinteză asupra clasicismului, de mare profunzime și amploare: Civilizațiile italice, Cultura greco-romană, Figuri reprezentative ale culturii latine, Literatura latină sub republică, Latina populară, izvoare, istorie, structură ș.a. În 1925, a publicat Pentru învățământul clasic și, în 1926, Reflexii asupra anticlasicismului. Studiul Originalitatea poeziei romane a rămas în manuscris. Chinuit toată viața de un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-o clinică din Viena. B. și-a uimit contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Kányádi, Cai verticali, București, 1969; Panorama poeziei universale contemporane, introd. trad., București, 1972; Françoise Cachin, Gauguin, București, 1977; Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un cristal, îngr. și pref. Iordan Chimet, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 163-169; Felea, Reflexii, 57-66, 138-147; Mincu, Critice, I, 106-108; Regman, Cronicari, 19-28; Felea, Poezie, 20-26, 167-177; Grigurcu, Teritoriu, 123-137; Ciobanu, Panoramic, 14-23, 127-131; Poantă, Modalități, 42-50; Petroveanu, Traiectorii, 193-207; Iorgulescu, Rondul, 44-55; Felea, Secțiuni, 16-23, 402-405; Piru, Poezia, I, 360-370; Ciobanu, Incursiuni, 67-78
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
încercări poetice au fost criticate cu asprime de Andrei Mureșanu, care, într-un articol din „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1844), i-a reproșat licențe și stângăcii prozodice. Analiza severă a provocat replica bătăioasă a lui B. (Critică în reflexiile asupra poeziei noastre) și din nou o punere la punct iritată din partea celui care era, de pe acum, un poet consacrat. Dacă apărarea valorii versurilor criticate era zadarnică, în schimb, principiile în numele cărora polemizează publicistul prezintă interes prin încercarea de a
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
pref. edit., Iași, 2003. Traduceri: Ch. F. Ramuz, Aimé Pache, pictor din Vaud, București, 1972 (în colaborare cu Ion Băieșu). Repere bibliografice: George Munteanu, Matei Călinescu, „Titanul și geniul în poezia lui Eminescu”, CNT, 1964, 45; Regman, Cărți, 100-104; Felea, Reflexii, 13-135, 18-186; Dimisianu, Prozatori, 12-126; Cesereanu, Ipostaze, 200-209; Dan Laurențiu, Matei Călinescu, „Versuri”, LCF, 1970, 9; Dan Laurențiu, Detașare și eleganță, ARG, 1970, 7; Al. Călinescu, Conceptul modern de poezie, CL, 1970, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri despre literatura modernă
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
introd. Mihail Nasta, București, 1974-1977; Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet, postfață Andrei A. Lilin, București, 1977 (în colaborare cu Ulvine Alexandru); Cântarea Cântărilor, introd. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1977. Repere bibliografice: Simion, Orientări, 189-195; Oarcăsu, Oglinzi, 160-165; Felea, Reflexii, 107-115; Regman, Cronicari, 66-74; Constantin, Despre poeți, 156-160; Nițescu, Scylla, 130-148; Felea, Poezie, 7-13; Bugariu, Incursiuni, 67-73; Grigurcu, Teritoriu, 158-169; Caraion, Duelul, 7-13; Stănescu, Poeți și critici, 22-31; Pop, Poezia, 189-221; Poantă, Modalități, 106-115; Streinu, Pagini, III, 49-51; Petroveanu, Traiectorii
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
zi în parte, acum mi se par toate la fel, probabil însă că era o adâncire perpetuă. Obișnuința ne ajută fără voia noastră. Vacanța veni tot atunci. Trebuia să plec în străinătate pentru câteva luni, și acolo aveam timpul tuturor reflexiilor. Aveam prilejul de a înceta aventura mea. Prea pierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei mă persecuta. Îmi aduceam aminte de drumurile lungi pe străzile mărginașe, apoi de toate descoperirile asupra cunoștințelor ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Din pricina teoriilor pe care le peroram mă credeam darnic: o educam! Într-o zi n-a venit: a fost la nunta unei prietene. Mi-a povestit a doua zi toată petrecerea, cu entuziasm pentru dans, invitați și muzică. La toate reflexiile mele nu mai era așa de atentă ca de obicei. Citisem o carte, nu m-a întrebat de impresiile pe care le-am avut. Numai rochii, glume, mirele și mireasa. Fusese domnișoara de onoare și avusese cavaler. M-am enervat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gradele de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă sau din remușcare, și că n-o judec pe rând sau cu excesivă îngăduință sau cu excesivă severitate. Nu știu dacă tot chinul meu se numește dragoste sau amor propriu... Dacă mi-ar părea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din incapacitatea de a o gusta. A gusta moartea (cu spaimă sau cu delicii, în orice caz a fi impregnat de ea) este un talent special, și oamenii talentați sunt rari. De aceea vedem atâtea înmormîntări, și nu facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții care freamătă la fiecare mort, iar amintirea lor continuă apoi să-i tulbure.) Facem doar o socoteală de tarabă: "s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l iau de model, dar nu-l salutam, căci înțelegeam că ar fi fost ridicol să-l saluți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe bărbatul ei mai pe urmă. Nu împovărat de o grozăvie precisă, ci subțiat ca un semn de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că am putut crede în oarecare asemănări dintre noi. Irina era vorbăreață, spunea la întîmplare tot ce auzea, tot ce credea momentan, dar timp de ani, cât am fost împreună, nu-mi amintesc s-o fi auzit vreodată făcând vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea, numai asta vreau să știu. Din faptul că o îmbrac mereu cu altă haină, după cum o urăsc sau mi-e milă, nu pot trage o concluzie. Mărturisesc, cu multă neplăcere am recitit notele mele. Îmi displăcea și naivitatea unor reflexii, și mai ales aspectul meu foarte dezagreabil. E aproape o scuză pentru ce va fi făcut ea mai târziu. Dar intenția mea este să reconstruiesc oameni întregi, și nu figuri convenționale. Întotdeauna m-au enervat acei critici care, voind să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune cei imparțiali: Amîndoi sunteți vinovați!", și nimic nu mă enervează mai mult. Ca și cum ar fi o comparație posibilă, o cântărire precisă a celor două vini. Pretutindeni, vor fi amândoi vinovați. Unul va fi violent, altul nervos, altul bleg. Auzi reflexiile: "O merită, căci nu s-a priceput să fie stăpân în casă la el!" sau invers: "O merită, căci era prea despot!" Unul va fi înșelat pentru că a fost gelos, celălalt pentru că n-a fost. Având caracterul cel mai maleabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mai complice socotelile, și chiar a făcut uz de pachetele aduse de primul candidat. Și Garabet adăuga, consolîndu-se: "Dar cel puțin tot eu am jucat cu ea cel dintîi!" Ce mult s-a râs și am râs de aceasta reflexie! Ca și cum noi nu ne-am face zilnic consolări similare și uneori pentru motive și mai importante! După ce-ți îngropi pe cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din pricina expresiei caraghioase. Cu afecție i-am cerut să-și destăinuiască supărarea. A ezitat. Apoi a izbucnit într-o mulțime de exclamări stupide, ca să se sustragă întrebării mele. Mă mira această discreție când îl crezusem incapabil să puie frâu vreodată reflexiilor lui imediate. Mă gândeam că, în definitiv, în aventuri proceda cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea pe nimeni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și frizat: - Eu nu te înțeleg. Pe de o parte te interesează chestiunile mari, ca moartea și viața, iar pe de altă parte detailezi la infinit o biată ființă umană, fără importanță. Numai cei care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
abia bate, soarele se aruncă furios în apă - o ultimă bucurie înainte de a începe ploile și frigul... Suresnes, în pădure. Dar poate - cine știe? - se va fi omorât. Cu toate că n-o cred în stare, cum o credeam în stare odinioară (reflexie dureroasă, căci e dureros să știi că dintre atâtea posibilități care pricinuiesc lipsa veștilor aceasta e cea mai puțin sigură), totuși se va fi omorât. Lucru îngrozitor. Să facem atâtea planuri, să ne chinuim, să muncim împreună, atâtea amintiri de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]