3,182 matches
-
cantitatea și calitatea cunoștințelor individuale, de bogăția vieții interioare a subiectului. Cu cât acesta va dispune de un număr mai bogat de operații mobile de gândire și de imaginație, cu atât el va deveni mai capabil să Întreprindă o cercetare reflexivă mai eficientă care Își va găsi o confirmare În activitatea concretă. Copiii devin apți să desfășoare o activitate de elaborare prin reflecție odată cu dezvoltarea gândirii conceptuale și reflexive, a inteligenței reflexive, precedată și pregătită de dezvoltarea unei inteligențe practice (Piaget
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
imaginație, cu atât el va deveni mai capabil să Întreprindă o cercetare reflexivă mai eficientă care Își va găsi o confirmare În activitatea concretă. Copiii devin apți să desfășoare o activitate de elaborare prin reflecție odată cu dezvoltarea gândirii conceptuale și reflexive, a inteligenței reflexive, precedată și pregătită de dezvoltarea unei inteligențe practice (Piaget, 1972, p. 143). Începând cu vârsta de 11-12 ani, ei cuceresc un nou mod de a raționa, bazat acum nu pe manipulările concrete, ci pe operațiile propoziționale, formale
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
el va deveni mai capabil să Întreprindă o cercetare reflexivă mai eficientă care Își va găsi o confirmare În activitatea concretă. Copiii devin apți să desfășoare o activitate de elaborare prin reflecție odată cu dezvoltarea gândirii conceptuale și reflexive, a inteligenței reflexive, precedată și pregătită de dezvoltarea unei inteligențe practice (Piaget, 1972, p. 143). Începând cu vârsta de 11-12 ani, ei cuceresc un nou mod de a raționa, bazat acum nu pe manipulările concrete, ci pe operațiile propoziționale, formale care permit să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
projet d’entreprise), ca instrument de construire a unei identități și de afirmare a specificității organizației (Migani, 1993). Acesta se constituie într-un instrument proiectiv mai clar decât misiunea exprimată à l’americaine, la care este mai evidentă o valoare reflexivă post factum. Pentru a-și îndeplini rolul de instrument explicativ, misiunea ar trebui să fixeze elementele de conținut destinate să transmită informațiile de interes pentru stakeholder-i. Acest deziderat a fost sesizat relativ devreme de Peter Drucker (1973). El a considerat
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
imediatului în act, iar sinceritatea lui (a)lhqh/j) explică un acces spontan la un adevăr al stării de fapt din care este exclusă gîndirea posibilului sau a falsului. De aceea, acțiunile lui Ahile sunt lipsite de un caracter asumat reflexiv (a)/kwn). Apoi, Socrate îl prezintă pe Ulise drept cel capabil de minciună dar și, în consecință, de rostirea unui adevăr asumat voluntar, reflexiv. Am putea astfel să reținem faptul că versatilitatea lui (polu/tropoj) explică un acces al lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gîndirea posibilului sau a falsului. De aceea, acțiunile lui Ahile sunt lipsite de un caracter asumat reflexiv (a)/kwn). Apoi, Socrate îl prezintă pe Ulise drept cel capabil de minciună dar și, în consecință, de rostirea unui adevăr asumat voluntar, reflexiv. Am putea astfel să reținem faptul că versatilitatea lui (polu/tropoj) explică un acces al lui Ulise la realul despre care rostește adevărul sau falsul mediat de propria conștiință și voință, iar falsitatea lui (yeudh/j) poate semnifica eventual caracterul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând din el un stăpân sofistic al adevărului și falsului, este apropiat de tipul odiseic, iar conducătorul de suflete spre adevăr (care uzează totuși conștient, voluntar și reflexiv de tehnicile retoricii) reprezintă buna împletire a atitudinii ahileice față de adevăr și a atitudinii odiseice față de mulțime. (Un retor „ahileic” ar fi fost o utopie care ar fi desființat oricum retorica, dar el completează analogia cu ipostazele iubirii, lăsându-ne
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
teza eleată a existenței absolute a ființei trebuie restrânsă în sensul în care domeniul ahileicului (analogic prin atributele sale, așa cum am arătat mai sus, cunoașterii ființei eleate și accesului la Câmpia adevărului) trebuie dublat de domeniul odiseicului, stăpânitor voluntar și reflexiv asupra adevărului și falsului. Formulând deopotrivă originile logicii și ale ontologiei, celebrul pasaj al dialogului care prezintă știința dialecticii ca artă a combinării corecte a ideilor și, deopotrivă, știință a recunoașterii combinării incorecte a lor face din filosoful care se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a pornit eroarea interpretării gustului. Sensibilitatea ar avea toate motivele să poarte atributele platoniciene ale lui Ahile: pentru ea nu există fals, tipul de adevăr la care are acces este unul dat nemijlocit și ea nu este sub nici o formă reflexivă, în afara sintezei sensibile a simțului comun, ceea ce angajează deja un alt nivel al spiritului. Or, tocmai acest model al sensibilității ne-ar putea interesa în analiza platonismului politic, deoarece sensibilitatea corespunde celei mai delicate articulații a construcției platoniciene: dacă este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
zei seamănă naturii divine, iar omul trebuie să fie tot atât de ahileic față de ei pe cât de absolută și nefalsificabilă este existența lor. Poeții excluși sunt singurii care au un comportament odiseic față de zei, căci ei mint sau spun adevărul voluntar și reflexiv despre ei. Pe de altă parte, în ordinea tipurilor de guvernare posibile (dacă reținem tirania drept forma cea mai josnică și oarecum exclusă din ierarhia constituțiilor), cea mai rea formulă o prezintă democrația și, implicit, omul democratic. Unul dintre motive
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omul trebuie redus la ceea ce este vizibil, public și social ar putea însemna chiar mai mult, continuând sugestia lui Strauss: inelul poate fi un simbol al conștiinței private, absente din modelul platonician. Supusul nu are un asemenea inel al conștiinței reflexive tocmai deoarece componenta ahileică a sufletului său îi dictează dependența de conștiința pe care conducătorul lui i-a asumat-o deja. Cu răspunsul la cea de-a doua întrebare, privind natura filosofului din Republica comparată cu a filosofului din Phaidros
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
regim abuziv, pe de altă parte, acceptăm ca un instinct natural dorința de a gândi printr-un altul. Nu putem să îl așezăm, triumfători, pe Platon, în seria surselor tiraniei, nici nu putem reține modelul său ca pe cea mai reflexivă societate posibilă. Dar nici șansa unei reditio completa nu pare a sta cert la dispoziția naturii umane. Ultima soluție este, probabil, una deloc definitivă și ea se reconstituie ori de câte ori ultima traumă istorică a abuzului totalitar este uitată într-o societate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul le dictează, să tracteze. La Platon, caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
intelect participă și facultățile de cunoaștere ale sufletului irațional. Mitul este locul unde Ființa devine accesibilă ca „acțiune”. Platon se servește de imaginea mitică pentru a descoperi (conform expresiei lui Michel Foucault) un interstițiu între „privirea deja codificată și cunoașterea reflexivă, anterioară cuvintelor, percepțiilor și gesturilor care sunt desemnate să o traducă”. De aceea filosofia platoniciană nu își propune să producă în mit o relație de adevăr, ci un model funcțional de configurare justă a raporturilor de putere. Dialogurile se află
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
opposition I could analogically recognize in the problems rose by Phaidros and in the invention of the legitimacy of negation from the Sophist. Considering that the two characters symbolize the opposition between the non-reflexive consciousness - incapable of negation - and the reflexive consciousness - capable of mastery the truth and the false -, I determined in the The Republic a distribution of the two components of the spirit and I discerned in this distribution the intimate model of the political construction. In the last
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai mare claritate în această perioadă școlară este diferența dintre stilurile cognitive. Acest concept desemnează tendința de a răspunde varietății sarcinilor și problemelor intelectuale într-un mod particular. Cercetările care vizează stilul cognitiv fac deosebirea între stilul impulsiv față de stilul reflexiv și stilul analitic față de cel tematic (Kagan, J., 1964). Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendința de „a ieși la rampă” cu primul răspuns care le vine în minte și sunt preocupați să găsească repede răspunsuri. Copiii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și stilul analitic față de cel tematic (Kagan, J., 1964). Copiii impulsivi au un ritm de conceptualizare rapid, cu tendința de „a ieși la rampă” cu primul răspuns care le vine în minte și sunt preocupați să găsească repede răspunsuri. Copiii reflexivi au nevoie de timp înainte de a răspunde; ei par a valoriza posibilitatea de analiză a variantelor de răspuns, fiind preocupați mai ales de calitatea răspunsului și nu de rapiditatea cu care este oferit acesta. În ceea ce privește copiii cu stil cognitiv analitic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cognitiv analitic, ei pleacă în conceptualizare de la detalii, față de cei cu stil tematic, care iau în considerare întregul. Din punctul de vedere al randamentului acestor stiluri cognitive, copiii impulsivi dau rezultate mai bune în sarcini care solicită interpretări globale. Cei reflexivi au performanțe mai mari în sarcini de tip analitic. Problema stilului nu se pune în termeni de superioritate sau inferioritate. Cercetările lui J. Kogan au fost validate de alte cercetări, și rezultatele sunt utile pentru că îi pot ajuta pe profesori
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
enigmele cunoașterii: acest potențial este frumos pentru că, deși el nu poate fi văzut, este simțit, intuit. * „Ațipind reflexele, trezești reflexiile.” (Emil Cioran) De parcă acest drum se Înscrie În mod inevitabil În psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste gînduri ascund discreția unui menajament față de cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd doarme; nu-i
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
personale, Clausen (1991) introduce conceptul de „competență de planificare” (planful competence) prin care desemnează capacitatea individului de a-și negocia traiectoria personală, selectând opțiunile de viață care se potrivesc cel mai bine scopurilor, valorilor și calităților sale personale. Această atitudine reflexivă față de viață, prezentă într-o măsură tot mai mare la omul contemporan, îi va determina, de pildă, pe tinerii să facă alegeri profesionale și maritale care se vor concretiza în căsnicii și cariere mai stabile. Mai recent, orientările biografice au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
contemporan, o trecere în revistă a tipurilor și caracteristicilor r., ca și strategii de management al r. în programele de dezvoltare socială R. este o temă relativ nouă în științele sociale, ceea ce reflectă, pe de-o parte, atitudinea tot mai reflexivă a omului contemporan, dar și caracterul foarte dinamic și interconectat al societății contemporane. Planificarea și gestionarea r. trebuie privită în contextul mai general al creșterii nevoii de control și planificării (vezi planificare strategică), ca și al nevoii de a lua
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din științele sociale. În linii mari, aceste teorii admit faptul că transformările postcomuniste au însemnat o reorganizare și realiniere instituțională care a dus la o separare mai clară între economie și sfera politică. Diverse categorii de teorii, liberale, neoinstuționalist-liberale și reflexive, elaborate în științele economice și politice, au conceptualizat însă diferit natura acestei schimbări și au sugerat prescripții diferite pentru politicile de transformare. Teorii liberale Sfârșitul regimurilor comuniste în ECE a fost văzut, la începutul anilor ’90 ca o victorie a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cruciale, chiar cu privire la caracteristicile de sistem ale socialismului și capitalismului: formele mărfii ca atare, extinderea comodificării asupra puterii de muncă și modalitatea prin care acest proces este justificat deopotrivă în economie și în sfera politică, drept manifestare a libertății. Teorii reflexive Teoriile reflexive accentuează faptul că transformările postcomuniste implică nu numai o reorganizare instituțională, o separare instituțională mai adâncă între economie și politică, prin dezvoltarea infrastructurilor pieței, a sistemului bancar, redistribuirea drepturilor proprietății și a responsabilităților manageriale asupra firmelor și, în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu privire la caracteristicile de sistem ale socialismului și capitalismului: formele mărfii ca atare, extinderea comodificării asupra puterii de muncă și modalitatea prin care acest proces este justificat deopotrivă în economie și în sfera politică, drept manifestare a libertății. Teorii reflexive Teoriile reflexive accentuează faptul că transformările postcomuniste implică nu numai o reorganizare instituțională, o separare instituțională mai adâncă între economie și politică, prin dezvoltarea infrastructurilor pieței, a sistemului bancar, redistribuirea drepturilor proprietății și a responsabilităților manageriale asupra firmelor și, în ultimă instanță
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
proprietății și a responsabilităților manageriale asupra firmelor și, în ultimă instanță, reconfigurarea rolului statului în economie. Deși foarte important, studiul acestor procese ignoră, totuși, un fapt esențial: schimbarea de sistem înseamnă transformarea unei formațiuni istorice socialiste într-una capitalistă. Teoriile reflexive, inspirate de analize marxiste și weberiene de economie politică clasică, sugerează că, dincolo de schimbările instituționale care fac subiectul analizelor instituționaliste, este necesară și o analiză propriu-zis sistemică a schimbării. Deși această interpretare rămâne în curs de elaborare, există, în momentul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]