3,271 matches
-
indiferenți. • La grupa experiment din 77,40% care înțeleg indicațiile profesorului, 37% sunt receptivi și interesați, 22,58% sunt opozanți iar 20,9% indiferenți, față de 20,97% care nu înțeleg indicațiile și din care 12,90% sunt receptivi, 3,22% refractari și doar 0,32% indiferenți. Din prezentarea statistică se obervă modificări semnificative ale atitudinilor manifestate de elevii mai ales la grupa experiment, modificări datorate metodelor diversificate aplicate de profesor în cadrul lecției de educație fizică, metode apreciate prin receptivitatea și interesul
ANALIZA EFICIENȚEI FORMĂRII ATITUDINILOR ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA ELEVII DIN CICLUL LICEAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Teodora Mihaela Iconomescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_781]
-
53. În total, 108 subiecți. În continuare am urmărit să vedem în ce măsură aceste afirmații sunt susținute de identificarea asemănărilor și deosebirilor dintre sarcinile cu care s-au confruntat în liceu și apoi la universitate. În tabelul 1 sintetizăm răspunsurile studenților refractari la sarcinile cognitive supărătoare cu care s-au confruntat atât în liceu, cât și la facultate și cele care sunt considerate de ei ca fiind specifice nivelului universitar. Tabelul 1. Rezultatele în % privind asemănarea și deosebirea sarcinilor de învățare Facultate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
un paradox al facilitării: în anumite situații, este recomandabil să fie facilitate comunitățile mai „deschise” spre proiecte de dezvoltare locală, pentru a crea un model de succes într-o anumită regiune și a stimula astfel comunitățile învecinate care sunt mai „refractare”. În prezent, harta sărăciei este fundamental diferită față de cea de la sfârșitul anilor ’90. D. Sandu (2006) afirma că astăzi, „nevoia de facilitare specializată din afara comunității se manifestă în special pentru comunitățile izolate și cu proastă funcționare a instituțiilor locale”. Totuși
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri și valori comune. Avem, așadar, datoria morală de a realiza un efort de automodelare a propriei personalități, pentru a face să dispară revendicările aberante, interpretările subiectiviste și atitudinile refractare față de alții. Altfel spus, sensul superior al dezvoltării propriei personalități trebuie să fie cel al unei autodepășiri, prin ridicarea continuă a conștiinței de sine de la treapta unei închideri egoiste, la treapta onștiinței de altul, care presupune decentrare, trecere de la egocentrism
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reprezintă „ansamblul relațiilor sociale”, aduce noi argumente în sprijinul afirmației că la originea conduitei omului se află condițiile obiective exterioare. Aceste influențe exterioare se află în raporrturi de intercondiționare dialectică cu „condițiile interne”, fiind mediate de către acestea din urmă și „refractare” într-un mod propriu, specific structurii psiho-fiziologice individuale. S.L. Rubinstein acordă un rol hotărâtor, în cadrul acestor intercondiționări, influențelor externe, care determină formarea condițiilor interne: efectul influențelor externe actuale este determinat nu numai de condițiile interne, ci și de evoluția social-istorică
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deosebit de revelatoare, în acest sens, remarcile lui V. Pavelcu: „Partea cea mai dificilă din opera educativă este formarea conduitei de «obligativitate», de sentiment al datoriei și răspunderii. Reacțiile infantile, perseverarea așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al răspunderii, se năruie, copilul rămânând cu mentalitatea formată în familie că are numai drepturi nu și datorii, că i se cuvine totul. Așa cum remarcă V. Pavelcu, „Reacțiile infantile, perseverează așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa după cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mobilizează familia burgheză. Ghinionista întâmplare ar fi putut să o distrugă, dar nu, ea neagă cu îndârjire că s-ar fi petrecut ceva necuviincios, contestă ceea ce supravegherea improvizată lasă să se presupună sau chiar susține că a descoperit. Deviza ei, refractară informațiilor furnizate de supravegherea accidentală, va fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție, o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
gust pentru textele vechi și pentru mijloacele prăfuite care trimit la memorie, cu tot ceea ce ea conține ca transmitere și valorificare a unei moșteniri. Astfel, dimensiunea „arhaică” poate fi păstrată, iar supravegherea în teatru se afirmă în dimensiunea sa străveche, refractară tuturor eforturilor de modernitate, adesea prea explicite sau prea evidente. Casa Bernardei Alba stârnește interesul în măsura în care pretinde o radicalizare a alegerii. Cum să prezinți astăzi pe o scenă teroarea supravegherii? Oare trebuie să revenim la scena improvizată de bâlci, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
exercitarea vigilenței sale. Casa Bernardei Alba, ca și 1984, confirmă faptul că supravegherea, în ciuda generalizării sale, nu implică dispariția oricărei rezistențe, ci doar pune la grea încercare elanul și energia acesteia. Logicii dominatoare instaurate de către Putere îi răspunde nesupunerea răzvrătiților, refractari la capitularea completă: teroarea este un test. Ei nu acceptă să-și ia toate măsurile de precauție impuse de regimul supravegherii și devin astfel grăuntele de nisip ce tulbură sistemul care, fie și numai punctual, își dovedește vulnerabilitatea. Acești nesupuși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cităm decât figurile cele mai emblematice - dotează platoul de joc cu circuite interne, introduc aparatură video care explorează culisele, furnizând fără întrerupere imagini menite să amintească publicului că trăiește într-o lume constant supravegheată. De data aceasta, scena nu e refractară la modernitate; din contră, se arată disponibilă, deschisă, permeabilă. Asistăm când la captarea imaginilor, când la proiectarea lor, iar scena se erijează într-un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sau denunțați, și nu colectivitatea. Supravegherea este personalizată, intimă, imediată. Nefiind atât de dependentă de performanțele tehnologice, ea rămâne fizică și concretă: o supraveghere exercitată de unii semeni de-ai noștri, de oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie societăților de control. Odată în plus, teatrul face parte din mișcarea de rezistență, fie și numai prin raportare la supraveghere. Căci îl interesează mai mult micile zone tensionate unde se joacă soarta unor indivizi, decât marile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Criza de cadre locale loiale partidului comunist se observă și În primăvara anului 1941. Din cca 9.000 de comuniști din RSSM, aproape jumătate erau veniți din alte republici sovietice 17. Acest lucru reflectă faptul că populația locală majoritară era refractară la ideile comuniste. În același timp, nu se Înregistrează acțiuni violente de amploare Împotriva noii puteri sovietice. Primele au căzut victime ale regimului comunist 1.122 de persoane arestate În perioada 28 iunie - 4 iulie 1940, reprezentând foști funcționari ai
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca În ianuarie 1951 să se ridice la 97%2. Prin urmare, după operațiunea de deportare numită „Iug”, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populației locale - țăranii - și care erau cei mai refractari față de puterea sovietică sunt nevoiți să-și schimbe atitudinea. Frica de o nouă operațiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunțe la gospodăriile lor și să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
deportările din iunie 1949 au avut o anvergură mai mare și scopul acestora a fost de a elimina pe o scară mai largă toate elementele sociale indezirabile, mai ales din zonele rurale, inclusiv „colaboratorii ocupanților” din timpul războiului. Țăranii erau refractari la ideile comuniste și ei avut de suferit cel mai mult. și, Întrucât majoritatea românească era preponderent rurală, În proporție de peste 80%, este evident că represiunile au avut și un caracter etnic pronunțat. Foametea din anii 1946-1947 a fost, de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pragul nebuniei, se socotește el însuși un anormal sau un monstru într-o societate „normală”, constituită de fapt din universul rememorărilor, al comemorărilor și al reabilitărilor. Puținul uman conservat în această entitate cyborgică se vede muzeificat sau fosilizat și este refractar speculațiilor viitorului, proiectărilor și accelerărilor petrecute în spațiul virtual. E vorba de percepția de sine a „mutantului” (de fapt o reflectare a percepției celuilalt asupra „anormalului”Ă în sistemul psihosocial al corpurilor normale, sistem în care devierea trupească este socotită
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a „entuziaștilor”, respectiv a transumaniștiloră, ci și discursurile distopice (promovate cu precădere de școala franceză a „pesimiștilor”, respectiv a criticilor tehnoculturaliă, care neagă orice aspect pozitiv al existenței în spațiul tehnologiilor virtuale. Astfel, o posibilă cale de mijloc între umanismul refractar și postumanismul radical este (postăumanismul critic temperat. Ființa (postăumană cunoaște, în acest context, restructurarea imaginală a corpului și „reformatarea” percepției și a identității, în raportarea la noile mașini comunicaționale, însă aceste fenomene și procese ale virtualizării se derulează în termeni
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și experți se vor angaja împreună cu „simplii cetățeni” în coproiectarea și furnizarea unui serviciu public. Persoane cu calificări profesionale înalt specializate și responsabilități oficiale ar putea fi reticente să împartă puterea cu membrii simplii ai comunității. Aceste persoane pot fi refractare în a avea încredere în comportamentele și deciziile simplilor cetățeni. Ei vor fi probabil interesați, în primul rând, de respectarea normelor profesionale, standardelor etice sau cerințelor legale. În particular, funcționarul public este înclinat să ia în serios implicarea cetățenilor, dar
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
a rezultat din ideile pe care le-au oferit. Dacă rezultatele nu sunt evidente, participanții au tendința de a presupune că organizația nu reacționează la cererile lor. De exemplu, în unele comunități de culoare sau în cadrul anumitor organizații, oamenii sunt refractari la ideea participării la focus grupuri, deoarece nu au observat nici un rezultat în urma discuțiilor din trecut. Ei nu cred că opiniile lor vor conta, deoarece nu au primit nici o dovadă că respectiva organizație este dispusă să se schimbe. De obicei
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
aceea se apropie de istorie: „Chiar și azi, dacă am de ales între un scriitor și un istoric, prefer să-l citesc pe ultimul” (idem). De aici, oricum, atracția lui pentru Napoleon. Spune la un moment dat: „Sunt atât de refractar la acțiune încât ca să mă hotărăsc să înfăptuiesc vreuna trebuie să citesc mai întâi o biografie a lui Napoleon...” (II, 321). Și totuși, există momente în care aceste modele sunt abandonate și Cioran își regăsește ființa și sensul în refuzul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi citește pe gânditorii religioși, probabil pentru că descoperă în ei căutări identice cu ale sale: „Sunt un necredincios care nu citește decât gânditori religioși. Motivul adânc este că doar ei s-au apropiat de anumite abisuri. La care «laicii» sunt refractari sau de care sunt incapabili” (III, 238). Ba mai mult, ajunge să le ia apărarea: „S-a spus că un filozof creștin nu poate fi, în adevăratul sens al cuvântului, un filozof, pentru că el nu mai caută, pentru că el a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care era învățătoare la școala Nr.4 că tatăl meu nu-și trimetea copilul regulat la școală (probabil era vorba de unul dintre frații mei, cel mic cred) și îl trimitea cu vitele. Agentul afirmă că tatăl meu este “foarte refractar legilor statului” întrucât afirmă că acum copiii nu au ce face cu cartea, că stau 6 persoane (nu 6 copii) într-o cameră, că acolo ne-a adus comunismul, etc. De asemenea acest agent mai spune că știe de la o
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mușchilor corpului, respirație sacadată și multe alte fenomene de care nu ești conștient. În faza de rezoluție, starea de funcționare a apara tu lui geni tal este diminuată: se pierde erecția, uterul revine la pozi ția inițială, se instalează starea refractară, când nu mai ești dispus și nici măcar capabil de a face sex. Masters și Johnson au observat că aceste faze sunt mai lente la femeie și mai rapide la bărbat, ceea ce poate provoca probleme în armonia actului sexual. Dar nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Femeia are posibilitatea ca pe parcursul aceluiași act sexual să aibă mai multe orgasme. Cum este posibil acest lucru? În mare parte datorită faptului că ultima parte a actului sexual - faza de rezoluție - este suficient de lungă. Astfel, înainte ca starea refractară a femeii să se instaleze, ea are posibilitatea să reia excitația sexuală până la un nou orgasm. Masturbându-se, o femeie poate să aibă de la cinci până la douăzeci de orgasme la rând, fără ca starea refractară să se fi instalat. Și bărbații pot
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
o insultă la adresa lor. Întoarcerea cu spatele O fi masturbarea o insultă, dar cel mai răspândit gest negativ al bărba tului la adresa femeii este întoarcerea cu spatele după ce actul sexual s-a consumat. Acest gest semnalează intrarea bărbatului în faza refractară, parte a fazei de rezoluție. După ce a avut loc ejacularea, sexul bărbatului își pierde treptat din fermitate, până când elasticitatea și musculatura vaginului partenerei îl poate expulza pur și simplu din interiorul său. Acest lucru se poate petrece pe parcursul a aproximativ
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]