1,382 matches
-
dedublat, pentru că-și trăiește viața ca pe o melodramă, dar de înțeles o înțelege când sub semnul tragicului, când sub semnul ridicolului (acel "comic dureros", mai tragic decât tragicul însuși). În termenii psihanalizei, s-a spus că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca expresie pură a sinelui, fară mijlocirea conștiinței, adică fără acel hamletianism al literaturii de "analiză" care sugrumă emoția. Evidențiind cu pregnanță rolul major al inconștientului, melodrama pare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ungaria și Bulgaria, fără să menționeze exemplul românesc 1. Acesta din urmă are o caracteristică de netăgăduit: a fost cel mai fragmentar și mai diletant studiat, pentru că opțiunea occidentală a culturii române este adeseori, În proporții deloc de neglijat, o refulare mecanică și metonimică dacă nu În Întregime a Orientului, În tot cazul a problemelor specifice tacite ale frontierei cu Asia. În schimb, Monica Spiridon optează pentru „melancolia confluenței” dintre Orient și Occident 2. O doză considerabilă de retorică, letală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu privi în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
individului i se refuză satisfacția, nevoia de a o obține nu Înseamnă că nu rămâne; mai mult, ea devine obsesivă, născând impulsul de a o dobândi prin orice mijloace. Astfel, agresivitatea care se face „purtătorul de cuvânt” al frustrărilor și refulărilor provoacă fenomene de violență. Nu puțini autori, Între care Noël Mailloux sau Wilhelm Reich, elev al lui Freud, susțin virtuțile pozitive ale agresivității, subliniind că, temperată, aceasta este constructivă conferind „intensitate” și motivând energetic activitățile umane, mai ales În condiții
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
visele sînt pe cale să se împlinească, iar manipularea joacă un rol foarte mare în elaborarea mitului eroului. În cel de-al treilea timp, al amintirii, imaginea lui, proiectată în trecut, se modifică în conformitate cu capriciile memoriei, cu mecanismele sale selective, cu refulările și exagerările sale. Cînd un individ capătă o imagine publică, în această imagine se combină mai multe reprezentări, aspirații și exigențe, din cele mai diverse, cîteodată contradictorii: cînd ordinea și aventura, cînd revolta și supunerea; erou tragic, dar garant al
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ca sumă, ca întreg aditiv, agregat. Un alt tip este întregul structural sau sistemul (Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întregul structural sau sistemul (Gestalt). Un al patrulea tip este cel etichetat drept holist, de la grecescul holos. Societățile moderne se prezintă ca structuri ierarhice. Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
diferențele de opinie și-au spus cuvântul, "unii evidențiind elementul ludic (Roland Barthes în ultima parte a carierei sale, Jacques Derrida în comentariile la Mallarmé, Joyce sau Celan), iar alții preferând modelul agnostic sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii. Din rândurile lor se detașează, prin importanța acordată subiectului și prin stilul extrem de personal, Gérard Genette, "acest structuralist ortodox, un inginer al textului" (după expresia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prezență stranie și obosită, trădând paloarea și sfârșeala unui mort. Își găsește un loc privilegiat în roman, o idee enunțată în Alte „Soliloquii”: „Suntem o actualizare a străbunilor - a nomazilor din sânge - plus ceva: conștiința. Suntem o realizare a tuturor refulărilor celor dinaintea noastră: ceea ce nu a putut fi consumat nici de viciu, nici de vis, nici de virtute, dar a scăpat și țărânei. Iar conștiința e bilanțul tuturor lipsurilor: o sinteză a unei erori inițiale: a exista.” Obsesia cu privire la continuitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
și psihologilor. Ideile refulate rămân în mintea inconștientă, pentru a reapărea, în anumite condiții, în conștient. Breuer vedea în isterie stări hipnoide care nu au puterea de a se manifesta, în timp ce Freud vedea în ele un mecansim de apărare prin refulare. Inițial, Freud, prin refulare înțelegea un proces conștient, dar, în articolul Neuro-psihoza de apărare, apărut în 1896, descrie refularea ca fiind un mecanism psihic inconștient de apărare. În Interpretarea viselor (1899) și în Anecdote și relația lor cu inconștientul vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
rămân în mintea inconștientă, pentru a reapărea, în anumite condiții, în conștient. Breuer vedea în isterie stări hipnoide care nu au puterea de a se manifesta, în timp ce Freud vedea în ele un mecansim de apărare prin refulare. Inițial, Freud, prin refulare înțelegea un proces conștient, dar, în articolul Neuro-psihoza de apărare, apărut în 1896, descrie refularea ca fiind un mecanism psihic inconștient de apărare. În Interpretarea viselor (1899) și în Anecdote și relația lor cu inconștientul vorbește de "condensare" și "deplasare
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
isterie stări hipnoide care nu au puterea de a se manifesta, în timp ce Freud vedea în ele un mecansim de apărare prin refulare. Inițial, Freud, prin refulare înțelegea un proces conștient, dar, în articolul Neuro-psihoza de apărare, apărut în 1896, descrie refularea ca fiind un mecanism psihic inconștient de apărare. În Interpretarea viselor (1899) și în Anecdote și relația lor cu inconștientul vorbește de "condensare" și "deplasare" (noțiuni existente azi în știința computerelor), care se referă la activități mintale desfășurate în inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
definește astfel cele trei elemente: "Omul este un animal greu de cunoscut, deoarece are în el un Id, forța minunată care dirijează și face ceea ce se întâmplă". Ego-ul este eul, suprasolicitat de obligații, care declanșează mecanismul de apărare prin negare, refulare și fugă. Super-ego-ul este componenta morală a psihicului, care decide ceea ce este moral pentru o situație, dar nu este pentru alta. Super-ego-ul armonizează hedonismul (fuga după plăcere a lui Id). Afirmația "ego (eu) trăiesc" exprimă, în mod superficial, numai o
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
model universal și, de aceea, îl numește cu un termen mitologic preluat de la Sofocle ("Complexul Oedip": Găsesc în mine o dragoste constantă pentru mama și gelozie pentru tata"), pe care-l descrie pe larg în Trei eseuri despre teoria sexualității. Refularea dorinței de incest și totemismul (asocierea spirituală cu o altă ființă, fie animal sau plantă). Freud crede în complexul oedipal-bisexual, adică atracția pentru ambii părinți indiferent de sex. Multe psihonevroze sunt consecința abuzului sexual în copilărie, care se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
comportamentul și gândirea lui. Mulți cercetători post-freudieni aduc nenumărate critici teoriei lui și îl consideră persoana cea mai supraestimată din istorie. În ciuda acestora, există cercetători ca Mark Solms 149, neuro-psihanalist modern, care încearcă să dea conceptelor de libido, inconștient și refulare o bază neuroștiințifică. Spiralogia vede în freudism "modelul iceberg inversat", adică ceea ce este "cunoscut" și "conștient" este vizibil, terenul lunecos al inconștientului fiind invizibil și aparținând domniului incertitudinii. 12) Spira transplantului de organ Charles Richard Drew (1904-1950), medic chirurg american
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a dat numele de nodulii Bizzozero. Golgi l-a avut ca mentor. 126 Emil Kraepelin (1856-1926), psihiatru german care pune bazele biologice și genetice ale psihiatriei moderne. Se declară contra arestării și violenței în tratarea bolnavilor psihici. Respinge psihanaliza și refularea sexuală ca bază a bolilor psihice. În cele patru volume ale Psihiatriei (ediția din 1927), abordează această disciplină din perspectiva categoriilor clinice și nu a celor simptomatice. Atrage atenția asupra a două entități majore ale medicinei psihiatrice: schizofrenia, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și drama din nuvela Pădureanca sunt puse sub semnul unor dominante maladive (subcapitolul respectiv se și intitulează Pădureanca: Un exercițiu de fenomenologie a bolii), Iorgovan fiind un văzut ca un depresiv și un iresponsabil, Busuioc prezintă un fond impur de refulări sexuale, fratele acestuia e handicapat, popa Furtună este un manipulator ("păpușar") și în general "lumea din Pădureanca este populată de indivizi care trăiesc, conștient sau nu, sub semnul bolii". Cele mai importante texte ale prozei lui Slavici sunt puse astfel
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
izbânda personajelor asupra creatorului lor, o conștiință etică până la rigiditate. Dominat el însuși ,,de un inconformist demon al libertății din adâncuri", autorul s-a eliberat prin scrierea nuvelei Moara cu noroc și, ulterior, a romanului Mara "de propriile obsesii și refulări din substructura lui sufletească, proiectându-le în afară sub forma sublimată a artei". În Istoria... sa din 1980, George Munteanu va găsi de cuviință să dedice acestui paradox citit în cheie "antepsihanalitică" (cum o numește el însuși) un întreg capitol
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și întâlnirea cu Lică) înțelegem cum s-a născut interpretarea critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât un gen de refulare purcezând din buna cuviință nativă, sau mai curând somnul daimonului din ea. [...] (La apariția lui Lică)opțiunea ei, marea opțiune a vieții Anei, se realizează, năpraznic. [...] Opțiunea Anei era definitivă, absolută, mergând spre un bărbat de o structură pasională, înrudită
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
e nimic dostoievskian aici. Gestul final al lui Ghiță se vrea a fi unul reparatoriu pentru ea când de fapt este pentru el. Împingerea Anei în brațele sămădăului e simulacrul lui de "catharsis", încercarea lui de a se elibera de refulările pe care i se reazimă ființa observa George Munteanu Ghiță nu poate păstra nimic pentru că nu-i stă în putere să-și asume realmente nimic. Singura "opțiune" aparent mai durabilă, acționând în sineși ca un simulacru al eludării "soartei" ce
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poată forma „ființa” care a existat înainte ca Zeul Suprem să îi fi despărțit integral (formula diploidă a genotipului uman: 44 + xx/xy). Momentul (re)găsirii celor două părți ce se potrivește formării ființei complexe cu două sexe, marchează începutul refulării sexuale (psihogenetice) de sorginte psihiatrică în negura vremurilor și începutul perfecțiunii mistice (El). Tot acest moment al (re)găsirii, înseamnă încetarea chinurilor căutării părții potrivite. Marele Aristofan este cel care aduce în discuție conceptul atât de utilizat de multe generații
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
de prin reviste. Îl preocupă îndeosebi ambiguitățile, fluiditatea sufletului feminin, pe care obsesia erotică îl acaparează lesne. Împotmolirea în minciună și în păcat, provocată aparent de un impuls irațional, are la aceste imprevizibile făpturi resorturi ascunse. Un subconștient cutreierat de refulări - ce se cer descătușate - ar împinge femeia în meandrele unor aventuri în care nu-i ușor de detectat cât e pornire vicioasă și cât efectul unor frustrări. Abandonându-se, cu sau fără remușcare, unei relații vinovate, eroinele lui I. (mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
probabil, al altor reviste ale vremii spațiul central al primei pagini este rezervat unui articol justificativ, în fond, un fel de minianecdotă/miniparabolă, Despre "momentul aliterar", cea a profesorului care anunță o perioadă de criză a literaturii, un "moment de refulare a literarului" și a studentului care este aproape convins de existența unei astfel de crize până când își amintește de Baudelaire și înțelege că literatura nu a murit, iar din conștiința aceasta că încă se mai poate face literatură se naște
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bloc al forțelor malefice (fidelii clanului Ceaușescu, Securitatea și teroriștii), iar pe de alta, unul al binelui, activat special în scopul mîntuirii noastre naționale de ciuma roșie (Armată, popor, F.S.N. și liderii acestuia). Ei bine, în acest vast război al refulărilor, intereselor și dorințelor, cineva ar fi exagerat importanța unei anumite părți. Mai exact, pe cea a Securității române. La limită, agenții răului (teroriștii) au fost identificați cu securiștii. S-a discutat și s-a scris mult despre intrarea în scenă
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]