64,066 matches
-
răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri, vorba-ceea, câtă frunză, câtă iarbă. Făcu un adevărat studiu de marketing printre contese, curtezane
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
gogonele, măsline, ce se găsea. Arthur scoase un pachet de Kent pe care scria Citiți povestirile din Canterbury! și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți mai tragi sufletul”, zâmbi șăgalnic regina. Apoi, cu subînțeles: “Poate vei avea
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Edward. “Dragul meu, trebuie să apreciem că s-a prezentat de bună voie, n-am mai cheltuit banii contribuabilului pe comando. De aceea propun să-i comutăm pedeapsa capitală în detenție pe viață, în Turn.” “Ba nu, draga mea, replică regele tăios, nu te mai răzgândi din nou, că intru la balamuc! Dacă a adus răspunsul corect, îi dau drumul, dacă nu, îi tai capul. Eu nu mă joc. Am zis. Spune Arthur! Ce vor femeile?” “Edward, vorbi atunci Arthur, dregându
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
E-adevărat însă că vor să aibă și controlul vieții bărbatului pe care îl au în pat, să aleagă ele și pentru el. Spre binele lui, bineînțeles. Spre binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție, să abuzați de mine, să mă siluiți în toate felurile, să vă satisfaceți poftele când aveți nevoie...” “Garda, garda!” răcni regina isterizată. Un pluton de elită apăru în prag. Însă regele ridică mâna și plutonul plecă. “Mda, zise el după o pauză. Răspunsul nu este rău, el aduce contribuții noi, atât pe latura cognitiv-volitivă, cât și pe alte laturi, tehnico-tactice, îndelung dragi inimii noastre. Arthur, te-ai salvat! Să i se
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Arthur, pătruns de importanța momentului. Regina se sculă din jilț și părăsi sala, turbată. În trecere îi dădu o palmă unui sulițaș care nici nu clipi. “Ne vedem la cină, darling, avem morun la grătar și vin de Burgundia!”, strigă regele în urma ei, dar nu primi nici un răspuns. Edward își drese glasul. “Ai supărat-o pe regină. Dar îi va trece. O cunosc foarte bine. Dacă și-a pus în cap să te aibă, te va avea oricum, mai devreme sau
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
În foarte multe privințe bucureștenii interbelici erau confruntați cu problemele celor de azi. Chiar dacă în perioada interbelică nu existau computere și televiziune prin cablu, situația editării și vînzării cărților semăna, ca două picături de apă, cu cea din zilele noastre. Regele Carol al II-lea a instituit începînd cu anul 1934 Săptămîna cărții � echivalentul Tîrgului de carte de azi) în care editurile ofereau reduceri de 20, iar cititorii aveau posibilitatea să obțină autografe de la scriitorii preferați. În restul anului activitatea
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
marea revelație a autoarei care se transmite intactă și cititorilor cărții. Impresia celui care citește cartea Ioanei Pârvulescu este aceea că trăiește efectiv bucuriile, speranțele și dezamăgirile „anilor nebuni" ai Bucureștiului interbelic. El devine preț de cîteva ore supusul controversatului rege Carol al II-lea (playboy cu veleități dictatoriale, dar și promotorul unor remarcabile inițiative de mecenat cultural), martor la boom-ul tehnologic și cultural dintre cele două războaie mondiale, contemporan al bătrînului Slavici, al maturilor Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Liviu
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
știu de ce, cînd povestește ea despre viață se clatină teribil și sughite. Moartea vine în sughițuri. "Poftim". "Mersi." "N-ai pen’ce." Caterincă: M-apropii ori se-apropie - totuna. Ea parcă vine, eu poate-am și plecat. E șah la rege? Mat? Ori numai pat? "E moartea care-ți strînge mîna". Stau culcat cu fața spre cer și cu ceafa sprijinită de muchia ascuțită a lumii. Fac ochii roată: Atîta nimic e greu de închipuit. Falling angel from a fallen sky
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
drept acolo o premoniție, ba chiar un îndemn pentru dobitoacele "comunitare" care ne-am argument suprem întru reeditarea acestei extraordinare cărți decît subcapitolul Vapoarele. Revolta cailor (...) Aflăm și pretat a fi cu toții, înfometați pe o insulă-închisoare, sub conducerea unui "rege nebun", pînă în decembrie 1989... ( Desigur, cheia mitologică e preferabilă: Constantin Pierdutul I-ul rămîne un geniu matematic neînțeles, un dicomesian care, din pricina lipsei de instrucție, a sfîrșit nebun, ca pensionar al Bodegii Armeanului, patronată de Iapa-Roșie. Eu n-am
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
cele mai remarcabile imagini ale instaurării comunismului în România [...] relatînd realități netrucate și netransfigurate, întîmplări și fapte dintr-o lume înghițită de teroare, cu personaje reale, de la Mihail Ralea și N. D. Cocea pînă la Ana Pauker, Iuliu Maniu sau Regele Mihai."5 Concluziile acestea sînt totuși cel puțin pripite. Les Mailles du filet face, desigur, dovada vocației scriitoricești a Soranei Gurian, în nici un caz însă mai mult decît "proza ei literară propriu-zisă". Și nu este cartea ei "cea mai izbutită
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
el. și tu te supărai. volumul e grozav construit - carte de rugăciuni și roman într-o succesiune de ipostaze lumești. superbe pasaje. citatul: "într-o țară ciudată în care nu știu nimic și nu știi nimic sub o boltă a regelui Tao în care nimic nu trebuie să știi. ci doar cum se cuvine a vrea...", l-aș fi reluat pe parcursul întregii cărți ca un leitmotiv. nu știu, puțini poeți reușesc asta, să mă facă harcea-parcea emoțional. dincolo de rigoarea construcției, de
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
tipografiei, unde de fapt, se săvîrșea ceea ce era mai important în acel ceas în planul editorial. La cîteva zile după această vizită inopinată E. Lovinescu mi-a comunicat că mă așteaptă un eveniment, la care avea să ia parte și regele Carol al II-lea. E. Lovinescu era preocupat de desfășurarea importantului act ceremonios săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
cîteva zile după această vizită inopinată E. Lovinescu mi-a comunicat că mă așteaptă un eveniment, la care avea să ia parte și regele Carol al II-lea. E. Lovinescu era preocupat de desfășurarea importantului act ceremonios săvîrșit în prezența regelui țării, ctitor al Fundațiilor Regale. Ceremonia se săvîrșea într-un loc numit "La Senat", aflat peste rîul Dîmbovița, care traversa capitala, acesta fiind încătușat între malurile acoperite de iarbă ale rîului. Mi-aduc aminte că am pătruns în clădirea care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
înșirau după rang și importanță în spațiul larg al pavilionului. Suveranul pătrunse în pavilion înconjurat de personalități care erau îmbrăcate în fracuri, uniformă de ceremonie la vremea aceea, care îl conduseră prin mulțime, spre un podium. La un moment dat regele rosti o cuvîntare expusă cu glas sigur, răsunător, plăcut ca tonalitate și ca expresie verbală, subliniind importanța și semnificația expoziției inagurată cu ocazia sărbătoririi Zilei Cărții. După cuvîntarea suveranului s-au rostit discursuri de care nu-mi aduc aminte. Știu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
o figură cu trăsături nobile, cu păr argintiu și cu o statură impunătoare, care îi domina pe ceilalți. E. Lovinescu care se afla lîngă mine, mi-a șoptit cu glas scăzut că este romancierul Liviu Rebreanu. Mai tîrziu, după plecarea regelui, E. Lovinescu m-a prezentat cîtorva personalități literare din incinta pavilionului. Ceea ce mi-a rămas întipărit în memorie este înșirarea numelor cu rezonanță în cultura țării noastre, de care în momentul acela nu-mi dădeam seama. Aveam să-i cunosc
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
Pînă la urmă, înjurătura lor nediferențiată se adresează vieții în general și în particular vieții din subsolurile întreprinderii Poligrafice București. O porcărie lucrarea asta și Psihanaliza focului de Bachelard, n.m.ț! Numai tîmpenii! Cică, auzi, nea Vasile, cică simbolistica vaginului rege! -Cine-a zis asta? se interesează nea Vasile. -Marx! răspunde domnul Munteanu. -Un deștept ! Și așa e toată cartea, lămurește Sergiu. -Aha! Mai învață, Sergiule, mai vezi și tu ce-i cu vaginul rece... -Ferească Dumnezeu! se apără Sergiu. Oricît de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic, el reunind pasiunea și marea libertate." Metro * "O carte minunată. Sentimente autentice. Impresionante narațiuni. Neobișnuite unghiuri de contemplare și observații remarcabile. Profundă filozofie a
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Spitalul amorului, vol. II, București, 1850. Am lăsat la sfîrșit ideea pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi putut păstra ca imn de stat după înlăturarea monarhiei e, post factum, o idee bizară. Cum să folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
de Marsillac pînă la Frédéric Damé și Anton Bacalbașa), scriitorul realizează un îndrumar detaliat și ierarhizat. Se poate vorbi de o adevărată rețea de borne geografice, așternută peste oraș ca pînza de păianjen, făcînd posibilă reconstituirea planimetriei din epoca primului rege Carol. O rețea diferențiată prin frecvența înregistrărilor statistice, tehnică prin care, mult mai tîrziu, vor cerceta peisajul urban Yves Luginbuhl sau Kevin Lynch. Concomitent, în interiorul rețelei, Caragiale a introdus detalii geometrice și conotații emoționale (trădînd dubla sa relație cu orașul
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
era nemțoaică, de asemenea de stirpe nobilă. Prin familia Gherghel, Demetreștii erau legați de multe familii de vază din nordul Moldovei: Saint-Georges, Holban, Kogălniceanu. Un Tobias Gherghel a fost ministru de Război în 1867 și al Lucrărilor Publice, în 1876, regele Mihai a avut ca aghiotant pe un Arpad Gherghel. Iar un Alexandru Gherghel, avocat în Constanța, scrisese, în 1906, un volum de versuri, Cântece de amurg. Cosmopolit, Anton Bibescu aparține lumii lui Marcel Proust, de care l-a legat, cum
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: șeici și pașale, emiri și hani, rajahi și mandarini, preoți
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nepoata de soră a faimosului Cardinal Mazarin, era una din acele "jeunes filles en fleur" care împodobeau curtea regală din Franța în jurul anului 1660, cînd Ludovic al XIV-lea se urcă pe tron. Despre dragostea delfinului și încă a tînărului rege (proaspăt căsătorit, în 1660, cu infanta Spaniei, Maria Teresa, fiica lui Filip al IV-lea) știa mai toată aristocrația de curte franceză, de la Madame de Lafayette și La Rochefoucauld pînă la ducele de Saint-Simon, care o menționează pe Maria Mancini
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
a bătrânei Bibliotheque Nationale din Paris, catedrală a cărților, cu bătrâni citind pios la lumina lămpilor cu abajururi de sticlă verzuie urma să am, pentru o clipă doar, reînnoită, viziunea aceea a adolescentului inocent de altădată, viziune pe care Universitatea Regele Ferdinand din Cluj refugiată la Sibiu mi-o risipise cu ani în urmă de cum am pășit în ea. Dar nu atât sălile mici, de clasă liceală (universitatea clujeană în bejenie era doar instalată în localul unui liceu de fete), nu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
pe tot mai strîmte orbite, cum nu s-or lăsa, perseverentele, pînă n-o să-l tocească de tot, - nimicindu-l, iubito, iubindu-l mereu, între tandre și limpezi orbite. Dialog Pîntecele meu, zise unul, e ca pîntecele Parisului - am ajuns rege, vai, pe grămezi de zoaie, sînt tot numai mlaștină și duhoare, deasupra mea Îngerii bănuiesc că se țin de nas, Porumbelul, scîrbit, își vîră ciocul sub pene, - și mi-e și groază să mă gîndesc ce-o să se-ntîmple cu nimburile
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]