708 matches
-
independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au refuzat și aceasta, ei
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
III-lea al Suediei (care a murit în 1592) și al Ecaterinei Jagellonica, și deci era succesor la tronul Suediei, a întâmpinat rezistență din partea unei facțiuni conduse de unchiul său, Carol de Södermanland (ulterior Carol al IX-lea), care revendica regența Suediei. Suedia a căzut într-un război civil în 1597, urmat de din 1598-1599, terminat cu detronarea lui Sigismund de către " "suedez. Nobilii locali au apelat la protecția lui Carol în 1600 când conflictul s-a extins asupra Livoniei, unde Sigismund
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1902. Moartea sa însemna ca singurul său fiu, care era handicapat mental și fizic, să devină Prinț suveran Reuss de Greiz. Cum era clar că prințul nu ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss ar fi fost următoarea în linia de succesiune la titlu, însă cum Heinrich nu-i plăcea, în cele din urmă a fost ales un văr îndepărtat al lui Heinrich, Prințul Heinrich al XXVII
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
pe nobilii care au rămas fideli Romei. În 1451 împăratul Frederic al III-lea, în calitate de tutore al tânărului rege Ladislau, i-a încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
ca un monarh dintre cei mai importanți ai țării sale, inițiator al unei noi Rusii. Fastuoasa călătorie a lui Petru cel Mare la Paris a constituit un eveniment deosebit care a marcat începutul domniei tânărului Ludovic al XV-lea, în timpul Regenței lui Philippe D’Orléans. Ea a devenit un simbol al lungii prietenii franco-ruse care, în momentul de față, pare destul de fragilă. Telescop binocular La 300 de ani după recepția oferită în onoarea lui Petru I de tânărul Ludovic al XV
Serbări Galante la Versailles, de la Petru cel Mare la Putin by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105457_a_106749]
-
teritoriale din vara și toamna anului 1940 îl compromit însă pe Carol al II-lea ca om politic și șef al statului român, silindu-l să abdice în favoarea fiului său Mihai, care a fost rege al României între anii 1927-1930 (Regență) și între 1940-1947. (Agerpres)
Mănăstirea Curtea de Argeș - necropola regilor României by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/106016_a_107308]
-
de atunci, a servit drept alibi unui număr incalculabil de compromisuri, „Paris vaut bien une messe” - „Parisul face cât o liturghie”. Parisul continuă să fie rebel și participă din plin la mișcarea numită Fronda - i-am putea spune „contestarea” - în timpul regenței Annei de Austria. Ludovic al XIV-lea nu i-a iertat pe parizienii care, răsculați, îl siliseră să se refugieze în adolescență la Saint Germain, și a părăsit practic Parisul, mutând curtea regală la Versailles, ceea ce a agravat dramatic tensiunile
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
a cerut participanților recunoașterea principelui Mihai ca principe moștenitor al României. La moartea Regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, el urcă pe tron. Chiar dacă autoritatea regală, atâta câtă era ea prevăzută de Constituție, era exercitată de fapt de Consiliul de regență, această excepțională experiență din copilărie va avea, fără îndoială, o influență decisivă asupra personalității Regelui, căruia i-a indus un mare respect pentru propria-i misiune de garant al interesului național și al stabilității interne a României. A doua sa
Regele Mihai by Zoe Petre () [Corola-website/Memoirs/296299_a_297628]