802 matches
-
a fost invitată”. Există și o formă compusă a participiului, din participiul prezent al verbului auxiliar "avoir" „a avea” sau "être" „a fi”, si participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin. Exprimă o acțiune anterioară față de cea a verbului regent: În gramaticile limbilor sârbă și croată sunt tratate formele de participiu activ și de participiu pasiv, definite că forme verbale nepersonale, ambele cu valoare temporală de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
George al III-lea al Regatului Unit. Tatăl său, Christian al VII-lea al Danemarcei, a avut mari probleme psihologice, și a fost suspectat de schizofrenie. La 8 ianuarie 1772, Prințul Frederic în vârstă de trei ani a fost făcut regent. Până în anul 1784 a fost sub controlul mamei vitrege a tatălui său, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, care a fost conducătorul real și nedisputat în timpul regenței sale, ajutată de Ove Høegh-Guldberg. În cele din urmă la 14 aprilie 1784, prințul a
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
dintre timpul gramatical și timpul real este evidentă în unele limbi și în cazul formelor temporale folosite cu valoare relativă. De exemplu în limba sârbă, ca și în română, forma de prezent folosită într-o propoziție subordonată al cărei verb regent este la o formă de timp trecut, exprimă o acțiune simultană cu cea a verbului regent, deci de fapt acțiunea sa se petrece tot în trecut față de momentul vorbirii: "Pitao sam ga šta traži u mojoj sobi" „L-am întrebat
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
folosite cu valoare relativă. De exemplu în limba sârbă, ca și în română, forma de prezent folosită într-o propoziție subordonată al cărei verb regent este la o formă de timp trecut, exprimă o acțiune simultană cu cea a verbului regent, deci de fapt acțiunea sa se petrece tot în trecut față de momentul vorbirii: "Pitao sam ga šta traži u mojoj sobi" „L-am întrebat ce caută în camera mea”. Limba maghiară funcționează la fel: "Azt hittem, hogy alszik" „Credeam că
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
sau simultană ("L-a putut vedea când o fi trecut pe acolo"), uneori posterioară: "N-am putut veni, dar ți-am trimis bani, care îți vor fi servit. Perfectul infinitiv exprimă o acțiune trecută, de regulă anterioară celei a verbului regent ("Faptul de a fi declarat adevărul l-a pus într-o lumină proastă"), sau posterioară, dacă are funcția de complement circumstanțial de timp: Înainte de a fi venit el, mă simțeam bine". Viitorul propriu-zis se folosește de obicei cu valoare absolută
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
contextul mai larg: "Până atunci își va fi făcut efectul". Gerunziul ia în general valorile temporale ale verbului al cărui complement este ("Pofta vine / ne-a venit / are să ne vină mâncând), dar uneori exprimă și acțiuni anterioare celei ale verbului regent (Absolvind liceul, s-a înscris la facultate") sau un prezent etern ca fond al unei acțiuni trecute sau viitoare: "N-a putut / Nu va putea ajunge la timp, distanța fiind mare". Participiul are totdeauna valoare temporală de trecut: "viață trăită
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
de propoziție subordonată necircumstanțială. Prezintă resticții de folosire numai în cazul unor subordonate circumstanțiale. Astfel, nu poate fi predicatul unei propoziții circumstanțiale de scop și al unor subtipuri de alte circumstanțiale. În subordonate, indicativul este cerut mai ales de verbe regente care exprimă: În cazul unor verbe regente există concurență între indicativ și conjunctiv. Este vorba de verbe care exprimă:
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
folosire numai în cazul unor subordonate circumstanțiale. Astfel, nu poate fi predicatul unei propoziții circumstanțiale de scop și al unor subtipuri de alte circumstanțiale. În subordonate, indicativul este cerut mai ales de verbe regente care exprimă: În cazul unor verbe regente există concurență între indicativ și conjunctiv. Este vorba de verbe care exprimă:
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
Carol, Delfinul Franței. Cu toate acestea, în 1482, Ludovic și-a renegat promisiunea. În 1483 Eduard al IV-lea a murit iar fratele mai mic al Elisabetei, Eduard, a devenit rege. Unchiul ei, Richard, Duce de Gloucester a fost numit regent și protector al nepoților săi. La scurt timp după moartea fratelui său, Richard a început să ia măsuri pentru a-și izola nepoții de relațiilor lor din Woodville. La 22 iunie 1483 căsătoria lui Eduard al IV-lea a fost
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
Arhiducele Ferdinand a murit de febră tifoidă. Maria Theresa a fost crescută de mama ei, Arhiducesa Elisabeta. La 20 februarie 1868, la biserica Sf. Augustine din Viena, Maria Theresa s-a căsătorit cu Prințul Ludwig, fiul cel mare al Prințului Regent al Bvariei, Luitpold. Deși au menținut ca reședință Palatul Leuchtenberg din München, Ludwig și Maria Theresa au trăit în cea mai mare parte la Leutstetten. Au fost foarte fericiți și devotați iar din căsnicie au rezultat 13 copii: După căsătorie
Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919) () [Corola-website/Science/322329_a_323658]
-
franco-prusac din 1870-1871 a reprezentat în Bavaria cartierul general. În 1876 a devenit mareșal. La 10 iunie 1886, nepotul lui Luitpold, regele Ludwig al II-lea a fost declarat incompetent din punct de vedere mintal iar Luitpold a fost numit regent. După moartea misterioasă a lui Ludwig, Luitpold a continuat să servească ca regent și pentru noul rege, Otto, fratele nebun al lui Ludwig. Prințul Luitpold chiar a fost acuzat de unii oameni că și-ar fi ucis nepotul, însă curând
Luitpold, Prinț Regent al Bavariei () [Corola-website/Science/322429_a_323758]
-
mai tarziu regina Isabela a II-a, și unchiul lor, Don Carlos. Mătușa maternă a lui Enrique, regina Maria Christina, văduva lui Ferdinand al VII-lea, va deveni regenta a Spaniei din 1833 până în 1840. A doua căsătorie a reginei regente cu Agustín Fernando Muñoz y Sánchez în 1833 a provocat un dezacord între ea și sora ei, Infanta Luisa Carlotta, rezultând în izgonirea Luisei Carlota și a familiei ei la Paris, unde regina consort era mătușa lor. Enrique și frații
Infantele Enrique, Duce de Sevilla () [Corola-website/Science/322486_a_323815]
-
care în cele din urmă va duce la o tragedie. Enrique și-a petrect vremea și în Belgia, unde verișoară să Louise era regina consort a lui Leopold I. Acolo a aflat de expulzarea din Spania în 1840 a reginei regent și a soțului acesteia. În cele din urmă întors în Spania, Enrique și-a început cariera militară la Ferrol, Galicia, unde a fost lăudat pentru comportamentul său. În 1843 a fost promovat la rangul de locotenent și a primit comandă
Infantele Enrique, Duce de Sevilla () [Corola-website/Science/322486_a_323815]
-
Gaeta, Sergiu a negociat cu Emilia obținerea sprijinului găetan în preluarea ducatului sau, ducele acordând gaetanilor anumite drepturi în traversarea ținutului napolitan. Un acord între acești conducători a fost semnat în februarie 1029. Nu este cunoscut când a luat sfârșit regenta Emiliei. Se știe că a murit în 1036, atunci când fiul ei, Leon al II-lea (fostul regent) a donat o locuință mănăstirii Sân Giovanni di Felline în memoria ei.
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
Pandulf al II-lea (supranumit cel Bătrân) (d. august 1014) a fost principe de Benevento de la anul 981 și regent în Principatul de Capua (că Pandulf al III-lea) de la 1009 până la moarte. Pandulf era fiul principelui Landulf al III-lea de Benevento (totodată, si principe de Capua, ca Landulf al V-lea), din timpul căruia Pandulf fusese asociat co-principe
Pandulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324902_a_326231]
-
duce de Suabia, cu soția sa, Agnes, una dintre fiicele împăratului Henric al IV-lea. Conrad a fost numit duce de Franconia de către unchiul său, împăratul Henric al V-lea, în anul 1115. Un an mai târziu, el era deja regent al Germaniei, împreună cu fratele său mai mare, Frederic al II-lea, duce de Suabia. La moartea lui Henric al V-lea (1125), Conrad l-a sprijinit pe fratele său Frederic în disputa pentru ocuparea tronului german, însă fără succes, tronul
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
, cunoscut și sub numele de Tancred de Galileea, (n. 1075 - d. 12 decembrie 1112) a fost un conducător normand din dinastia Hauteville al primei Cruciade, devenit principe de Galileea (1099 - 1101, 1009 - 1112) și regent în Principatul de Antiohia (1100 — 1103, 1104 — 1112). Tancred a fost fiul Emmei de Hauteville și al lui Eudes Bunul Marchiz. Pe linie maternă, Tancred era nepotul ducelui Robert Guiscard de Apulia și Calabria și a avut ca unchi, printre
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Law sosește în Franța în 1714. Este primit de ducele de Orléans, care îl recomandă lui "Nicolas Desmarets", controlor general al finanțelor. În 1715, Ludovic al XIV-lea moare, iar Ludovic al XV-lea fiind copil, "ducele de Orléans" devine Regent. Finanțele regatului erau dezastruoase ca urmare a deceniilor de război. Datoria se ridica atunci la 3,5 miliarde de livre , adică echivalentul a zece ani de încasări. Regentul îl întâlnește din nou pe Law și, convins de sistemul acestuia, l-
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]
-
Bertil ar fi devenit regent până la majoratul nepotului său. Din acest motiv, Bertil nu s-a căsătorit cu Lilian, care nu era de viță nobilă, ci au trăit împreună discret timp de peste 30 de ani. Bertil nu a ajuns însă regent, deoarece tatăl său, regele, a trăit până în 1973, când Prințul Carl Gustaf era deja major. Curând după urcarea pe tron a lui Carl Gustaf, noul rege s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath, care nu era nici ea de viță nobilă
Prințesa Lilian, Ducesă de Halland () [Corola-website/Science/323702_a_325031]
-
amâne retragerea până rezolvarea problemei. Mai exista o rudă pe linie masculină dintr-o căsătorie morganatică, nepotul Ducelui Carl Michael, George (1899-1963), însă cum Carl Michael era în Rusia, Marele Duce Friedrich Franz al IV-lea de Mecklenburg-Schwerin a devenit regent și așa a rămas până la abolirea monarhiei când guvernul a declarat sfârșitul regenței.
Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/323843_a_325172]
-
iar Albert în vârstă de 18 ani i-a succedat. Mama lui a fost regentă până când Albert a împlinit 21 de ani, în 1888. La 8 mai 1889 el a fost numit Duce de Wörth și Donaustauf de Luitpold, Prinț Regent al Bavariei. La 30 noiembrie 1889 a fost făcut cavaler al Ordinului austriac al Lânii de Aur. La 15 iulie 1890 la Budapesta, Ungaria, Albert s-a căsătorit cu Arhiducesa Margareta Klementina de Austria (1870-1955), fiica Arhiducelui Joseph Karl de
Albert de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324138_a_325467]
-
cu Afonso al VI-lea. Deoarece căsătoria nu s-a consumat, ea a putut să obțină anularea ei.<br> La 28 martie 1668 s-a căsătorit cu fratele lui Alfonso, Infantele Petru, Duce de Beja, care a fost numit prinț regent în același an din cauza incompetenței lui Alfonso. Maria Francisca a devenit a doua oară regină a Portugaliei când Petru i-a succedat fratelui său sub numele de Petru al II-lea în 1683. Maria Francisca a murit un an mai
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
în Terceira, în insulele Azore. Regina era revoltată de soțul ei gras și impotent și, după 16 luni de mariaj neconsumat, căsătoria a fost anulată. La câteva luni după anularea căsătoriei, Maria Francisca s-a căsătorit Infantele Petru, acum prinț regent al Portugaliei. În 1669 ea a dat naștere unei fetițe, Isabel Luísa Josefa a Portugaliei, prințesă de Beira. Dinastia Braganza a fost la un pas de dispariție și Petru avea nevoie de moștenitori însă Maria Francisca nu mai putea avea
Maria Francisca de Savoia () [Corola-website/Science/326572_a_327901]
-
acesta a murit. În povestirea Heimskringla este descris faptul că Harald l-a succedat pe tatăl său, Halfdan Gudrödarson Negre, la guvernarea mai multor regate mici și împărțite din Vestfold, care au aparținut tatălui său prin cucerire sau moștenire. Protectorul regent a fost fratele mamei sale, Guthorm. Fiul unui mic konung din dinastia "Yngling". În timpul războiului pentru unificarea principatelor, Harald a susținut interesele lorzilor (proprietari) din Trondheim, Romsdal, Rogaland și Hålogaland. Conform saga, o serie de victorii a lui Harald asupra
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
Rodelinda (secolul al VI-lea) a fost o regină a longobarzilor, având ca soț pe regele Audoin și mama lui Alboin. Rodelinda a fost prima soție a lui Audoin, pe atunci regent în numele regelui minor Walthari în perioada dintre 540 și 546/547, devenit ulterior rege cu drepturi depline pânp la o dată de după 552. Ea i-a dăruit acestuia un fiu, pe succesorul său Alboin. Nu se știe cu certitudine când a
Rodelinda a longobarzilor () [Corola-website/Science/325063_a_326392]