7,442 matches
-
cu multă viociune și cu admirabilă claritate conflictul dintre vederile sale pozitive și atitudinea îndoielnică și echivocă a fostului ministru de esterne Boerescu, va fi bine să ne reamintim amănuntele cestiunii. Pretențiunile actuale ale guvernului austro-ungar sunt cunoscute. Pentru aplicarea regimentelor de navigațiune, poliție fluvială și supraveghere de la Porțile de Fier până la Galați ea cere instituirea unei Comisii Mixte compuse din riverani, între cari se numără fără cuvânt și ea, sub prezidiul permanent al Austriei și... cu vot preponderant, la care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
simțea. Îi mai privi o dată pe femeile și pe bărbații care patrulau în jurul intrării în ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o lună, că Universul nu mai are regulile pe care le știai tu. Nu mai contează. ― Eu cred că întotdeauna contează să ai în minte cel puțin o cale prin care să te poți pune la adăpost de furia unui regiment imperial, bombăni Aloim, care plecă fără să aștepte însă răspuns la această ultimă remarcă. Abatele se adânci în fotoliul său și privi afară spre dimineața mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
grijile, și chibzuința, și părul cărunt l-au potolit) crezu de datoria sa să-l asiste pe bunul, mărinimosul său ocrotitor. [...] Esmond fu ajutat și de astă dată de norocul său: scăpă neatins, cu toate că mai mult de o treime din regimentul său căzu în luptă: avu iarăși cinstea de a fi pomenit cu laude în raportul comandantului său, fiind înaintat la gradul de maior. Dar despre bătălia aceasta nu este nevoie să mai vorbesc, căci a fost descrisă în toate gazetele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunea la persoana întîi, și apoi de un narator auctorial, care s-a retras din nou în adevăratul său spațiu, dincoace de graniță: La departamentul... dar mai bine nu mai spunem la care departament anume. Nimic mai susceptibil decît departamentele, regimentele, cancelariile de tot felul, într-un cuvînt, tot neamul funcționăresc. În zilele noastre, orice ins crede că, dacă l-ai atins pe el, ai insultat întreaga societate. Se spune că zilele trecute s-ar fi primit din partea unui căpitan-ispravnic, nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Berlin 20. • Gh. Căzan, op. cit., p. 47. • Nicolae Iorga, Istoria Românilor, vol. X, Întregitorii, București, 1939, p. 229. • George Fotino, op. cit., p. 49. • Ibidem. • Ibidem, p. 50. Cu prilejul acestei vizite, Carol I primea și comanda celui de-al șaptelea regiment de infanterie maghiar cu garnizoana la Budapesta. După o discuție cu domnitorul român, Ion Bălăceanu notează în jurnalul său o afirmație pusă pe seama monarhului potrivit căreia apropierea de Austro-Ungaria se datora alianței acesteia cu Germania și că, „în ziua când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fost încercuită și atacată 39. Surpriza a fost totală, mai ales că tocmai în acea noapte nici un partizan nu mai rămăsese de pază40. În acțiune au fost implicate efective de la Securitatea Vâlcea și din Batalionul de Securitate Drăgășani și Regimentul de Securitate București (în mărturii apare și un batalion de vânători de munte din Sibiu), direcția fiindu-le arătată de „călăuza“ partizanilor, recrutat ca informator 41, după cum precizam mai sus. Variantele privind contactul dintre Securitate și partizani diferă în funcție de proveniența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a stabilit în Rusia, unde în 1790 s-a născut I. Liprandi. Participant la războiul din 1806-1812 și la războiul Rusiei contra lui Napoleon, în urma unuia dintre duelurile cu care era obișnuit, I. Liprandi a fost transferat dintr-un regiment de elită din Franța în unul dislocat în Basarabia 13. Ajuns în Basarabia în ianuarie 1820, I. Liprandi a fost îndemnat să „adune informații despre acțiunile turcilor în Principatele Românești și Bulgaria“14. Pe la mijlocul anului 1820 locotenent colonelul I. Liprandi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Botez, cel ce va deveni Jean Bart. Renunță la ideea de a face carieră ca ofițer de marină, necorespunzând exigențelor la matematici. La Școala Militară de Infanterie este coleg cu Gh. Brăescu. În 1898, ofițer, este repartizat la Iași, la Regimentul 13 „Ștefan cel Mare”. În 1900, înscris la Facultatea de Litere a Universității ieșene, debuta cu versuri în „Arhiva” lui A.D. Xenopol, semnând Emilgar, pseudonim întâlnit anul următor în ziarul „Evenimentul”. Schițele, notele literare și plastice îi atrag însă, din partea
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
, Vasile (31.XII.1795, Rusu Bârgăului, j. Bistrița-Năsăud - 7.IV.1836, Iași), poet. Fiu al lui Petre Rău, caporal în regimentul grăniceresc, și al Anisiei, fiica preotului Toader Bob din Copalnic-Mănăștur, Vasile Rău a fost adoptat de bunicul său dinspre mamă și i-a purtat numele. A învățat în comuna Maieru, la școala militară germană din Năsăud și la gimnaziul românesc
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
Normală ,,Vasile Lupu”, iar la București Colegiul Național ,,Sf. Sava”, unde își ia bacalaureatul în 1939. Frecventează Facultatea de Drept doi ani (1940-1942), ulterior fiind mobilizat la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Obține gradul de sublocotenent într-un regiment din Sibiu, pleacă pe front și își pierde viața în luptele de la Turda. În 1944, postum, îi apare microromanul Ca floarea câmpului.... Sursa de inspirație a scrierii lui S., Ca floarea câmpului..., o constituie propria copilărie și adolescență, locul central
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
Constanța, procuror și judecător sindic la Ploiești. Din 1900 este, o perioadă de zece ani, membru în Consiliul de disciplină și prodecan al Baroului Ilfov, iar în1933-1934 decan. Participă la primul război mondial, înaintând până la gradul de căpitan, într-un regiment de artilerie călare, fiind și redactor la ziarul „România” din Iași al Marelui Cartier General. Debutează în revista ,,Duminica” (1890), cu versuri scrise la moartea bunicii sale. Prima carte, Poesii (1890), e prefațată de Constantin Mille, care îl angajase corector
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
vodeviluri, ca Pălăria de paie de Italia (Eugène Labiche și Marc-Michel), Moștenitorii (Adolphe Belot), Peticarul din Paris (Félix Pyat), Curierul din Lyon (Adolphe Philippe D’Ennery), Bertan matelotul, Benvenuto Cellini, Lady Melville, Mama vinovată, Cum vine mintea la copii, Fata regimentului, Amorurile dracului și multe altele. SCRIERI: Treisprezece septembrie 1848, București, 1861; Ce este frumusețea. Artele plastice în România între anii 1848-1878. Cum se judecă operele de artă, pref. Dumitru Stăncescu, București, 1896. Repere bibliografice: Rosetti, Dicț. cont., 173; E. D.
STANCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289863_a_291192]
-
are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și convențional, portretizările diverșilor „Popești” neajungând la conturul de aqua-forte al pamfletului, cum intenționase autorul. SCRIERI: Florile dalbe, Craiova, 1912; Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ed. 2, Iași, 1919; Când pleacă regimentul, București, f.a.; Influențe românești în poezia și folklorul unguresc, Sibiu, 1929; Ziua mamei, Sibiu, 1929; Nicolae Iorga, Sibiu, 1931; Îngerul a strigat, Sibiu, 1931; Pasărea măiastră, București, 1936; Popești din patru unghiuri, București, 1936; Pânea neagră, București, 1939; Jertfa iubirii
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
maharajahului Ranjit și despre binefacerile care decurg din suplețea acestor decizii foarte curioase pentru primul pătrar al secolului al XIX-lea În nord-vestul Indiei. Iată, pe scurt, cronologia evenimentelor: 20 mai 1822 - Allard și Ventura sunt numiți În fruntea unui regiment de infanterie; la 21 mai, Allard inspectează artileria călare pentru a-și formula avizul critic, iar la 22 mai Ventura i se alătură lui Ranjit pentru manevrele unui regiment de linie; la 23 mai, probele de limbă franceză se Întorc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
20 mai 1822 - Allard și Ventura sunt numiți În fruntea unui regiment de infanterie; la 21 mai, Allard inspectează artileria călare pentru a-și formula avizul critic, iar la 22 mai Ventura i se alătură lui Ranjit pentru manevrele unui regiment de linie; la 23 mai, probele de limbă franceză se Întorc Împotriva lui Ranjit, Într-un mod care poate fi calificat drept suprarealist: cei doi dictează ordinele militare În franceză, pentru ca un scrib să le transcrie Într-un amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
intermedia prin interpret viitoarele discuții. Organizarea Întregii armate va deveni deja, la jumătatea lui iunie 1822, o prelungire a instrucției din armata napoleoniană. Iar la 16 iulie, arată Bernard Le Calloc’h, cei doi francezi devin comandanții a câte două regimente de cavalerie, respectiv infanterie, asimilarea lor fiind - cel puțin formal - completă. În 1830, zece mii de soldați erau militari supuși instrucției franceze. În 1835, Întreaga armată a maharajahului va fi organizată după modelul francez și se va transforma În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
delicată de a-l ajuta. Scriitorul, încolțit de mizerie, acceptă oferta: „reprezentau cam două salarii ale mele de proaspăt secretar de redacție”, notează el. În 1943, primăvara, este încorporat în armată, la Turnu Măgurele, apoi într-o localitate de lângă Cernăuți (Regimentul 3 Grăniceri). În aprilie-mai 1944 se află la Bârlad, iar în aprilie 1945 este lăsat la vatră și redevine corector și colaborator la „Timpul” (până la sfârșitul anului 1946). Cunoscuse, mai înainte, în timp ce lucra în redacțiile ziarelor bucureștene, o tânără femeie
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în armată, cu gradul de maior, și participă la asaltul Plevnei. Cu acest prilej compune poezia Marșul călărașilor, care, pusă pe note de I. Mețescu, a fost tipărită și răspândită pe foi volante de societatea Junimea. Ajunge colonel, comandant de regiment și de garnizoană la Bacău, Buzău și Brăila. În 1893, ca urmare a unor conflicte cu superiorii, părăsește definitiv armata, puțin timp înainte de a avea dreptul la gradul de general. În 1894 este ales membru corespondent al Academiei Române. Ș. a
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
contribuind la apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus cu versuri în placheta colectivă Mises au point. Publică puțin în periodicele franceze interbelice. I se acceptă naturalizarea în februarie 1938. Mobilizat în octombrie 1939 în Regimentul 22 Infanterie de la Fontainbleau, e luat prizioner la Méry-sur-Seine în iunie 1940, însă în mai 1941 reușește să evadeze. Sub ocupație scrie la „Méridien”, o revistă a Rezistenței, în care deține rubrică criticii de poezie, ia parte la alte acțiuni
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
lui S., Petru, urmează cariera militară, avansând la gradul de polcovnic. El își trimite fiul să învețe știința armelor la Potsdam și Berlin. Totuși, în 1869 viitorul poet va intra în oștire ca simplu soldat, devenind colonel și comandant de regiment. Atins de o boală psihică, pleacă să se trateze în Germania și Franța. La întoarcere moare în drum spre țară. S. a fost unul din membrii fideli ai Junimii, colaborând la „Convorbiri literare” chiar din 1867, de la al doilea număr
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
găsit și în nuvelele din volumul Martirolog profan. În vremea războiului, părintele Prigor duce un trai liniștit și resemnat, în umbra ocrotitoare a credinței, veghind căldura căminului, în care tocmai i s-a născut un fiu. Niște soldați dintr-un regiment în trecere îi cer să îi lase să sape după niște bani ascunși de un camarad, presupus mort, într-o casă părăsită din curtea bisericii. Așa începe calvarul închipuirilor terifiante, izvorâte din conștiința complicității și din teamă. La câțiva ani
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
satul Cornea, iar spre sfârșitul anului este hirotonit preot. Cel mai însemnat episod al vieții sale, care îi va marca o bună parte a scrierilor, îl reprezintă participarea la războiul ruso-austro- turc din 1788-1791, ca preot militar și tălmaci al regimentului valaho-iliric. Din 1792 până în 1829, când C. Diaconovici-Loga îl va înlocui, e director al școlilor naționale neunite române și sârbești din satele regimentului și, până la sfârșitul vieții, protopop la Mehadia. Prin școală și biserică duce o susținută activitate de luminător
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
a scrierilor, îl reprezintă participarea la războiul ruso-austro- turc din 1788-1791, ca preot militar și tălmaci al regimentului valaho-iliric. Din 1792 până în 1829, când C. Diaconovici-Loga îl va înlocui, e director al școlilor naționale neunite române și sârbești din satele regimentului și, până la sfârșitul vieții, protopop la Mehadia. Prin școală și biserică duce o susținută activitate de luminător cultural. A fost pasionat mai ales de istorie, de arheologie și numismatică, deschizând la Mehadia un muzeu - apreciat și de Damaschin T. Bojincă
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Griselini, cronologii românești, surse bizantine. În a treia parte, despre istoria Banatului în secolul al XVIII-lea, recurge la mărturiile unor bătrâni localnici, ale tatălui său, la propriile amintiri, utilizează calendarele și presa vremii, poate și jurnale de campanie ale regimentelor grănicerești bănățene. Cronica include și informații oferite de izvoare arheologice, epigrafice, numismatice, de cărțile populare și de folclor. Problema cuceririi și romanizării Daciei, cu referiri mai bogate la Banat („Dația Ripenzi sau Râpărea”), tratată nu foarte diferit în raport cu istoricii Școlii
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]