6,667 matches
-
nescrisă. Prin hazard biografic, aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
fragmente pe care un istoric literar trebuie astăzi să le examineze cu atenție. Vor fi fost mai multe decît cele ajunse pînă la noi aproape din întîmplare? Fără îndoială că da. Iar acest fapt le sporește considerabil valoarea - ca și regretul nostru că o neobișnuită promisiune literară s-a stins, ca atîtea altele, în neant.
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Geo Vasile Marco Salvador (n. noiembrie 1948, San Lorenzo di Arzene, Friuli) locuiește cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toți, are câteva repere, amintiri, regrete și iubiri care l-au marcat pentru toată viața, evocate de scriitorul însuși cu modestie, tandrețe și autoironie în scurta notă biografică de pe site-ul oficial. Nu și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după nașterea
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
următor: critica nu este din nefericire o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e înlocuită de un regret. La sfârșitul carierei, ni-l imaginăm pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă, obiectivă și ireproșabilă în judecăți, după atâtea instabilități, dispute, pricinuite de înțelegerea criticii ca o artă, subiectivă și vulnerabilă în
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau Ťîn josť către tine, în loc să te trimită la Ťuitare bunăť, în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Marina Constantinescu Întotdeauna nominalizările și, apoi, Premiile Uniter provoacă vîlvă, nemulțumiri, entuziasme, bucurii, regrete, suferință. Se întîmplă și la case mai mari, cu tradiție îndelungată în acest exercițiu. Este normal și asta arată, și la noi, că aceste recunoașteri artistice au devenit, în timp, un reper, că ele contează pentru breaslă și pentru creatorii
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
justă distribuire a resurselor, hîrșitul filozof îi recomanda un stagiu în bibliotecă, invocînd totodată experimentarea pe propria piele a eticii și echității socialiste dinainte de '89. Întrucît Cătălin Avramescu nu poate fi rezumat, trecem direct la intervenția lui Alex. Cistelecan, cu regretul de a nu putea cita mai mult: "a fi de stînga nu înseamnă, așa cum cred atît Andrei Pleșu și Cătălin Avramescu, cît și Dragoș Bucurenci, a face o pledoarie în favoarea săracilor sau a simți cum te ia valul de compasiune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
toate drumurile sunt deschise, opțiunile par nelimitate. Încrederea este nezdruncinată, viața se prefigurează ca un drum - mai drept sau mai întortocheat - spre fericire, nici o îndoială nu frânge încă siguranța de sine. Iar amintirea acelor zile binecuvântate aduce lumină, dar și regret pe chipul omului care între timp a trecut prin toate încercările vieții: "Oh, am avut în copilărie momente de fericire aproape epileptică. Miracole nimbate scurt, aure naive, pâlpâitoare, credința nebunească, puerilă, vă voi dăinui întruna. Nu cunoșteam moartea, boala n-
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
colecții elegante - devine, cât ai clipi, un eveniment literar. Iată o afirmație pe care o fac cu convingerea, dar și cu mica insatisfacție a lipsei de paternitate, care pot rezulta din enunțarea unor evidențe. Cu fastul admirației neprefăcute și cu regretul, totuși, de a nu spune mare lucru. E limpede, așadar, că volumul al doilea din Viață literară (reunind articolele publicate în revista Idei în dialog de-a lungul anului 2006) nu are cum să iasă din schemă. Textele de aici
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul nimicitor cu solul? Nu vom ști niciodată. Dumnezeu să-l ierte! ... Și Dumnezeu să mă ierte pentru acest început sumbru de cronică. Dan Stanca nu a murit. Despre sinuciderea sa am aflat din
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
la Odesa i sechestrai de bolevici. Regele Ferdinand l-a decorat i el. A fost mult timp ? anturajul Reginei Maria i a ajutat-o la "recuperarea lui Carol". (E vorba de scandaloasa afacere Zizi Lambrino.) De aici, adaug, marile ei regrete, repetate, ca dup?un membru drag al familiei, dac?nu dup?un iubit. Bucuriile, desf??ile spirituale sunt contrabalansate prea adesea de suferine fizice i morale, de insatisfacii i griji, de pierderea unor fiine foarte apropiate, ?conjurate cu o mare
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
să fie cunoscut în țări cu mare cultură și a făcut efortul de a fi traduse și de a scrie în fanceză, germană o parte din lucrările sale. într-o discuție cu istoricul Constantin C. Giurescu, l-am întrebat despre regrete și mi-a spus că de două lucruri îi pare rău: că a intrat în politică, cu urmările binecunoscute, și că n-a tradus lucrările sale importante într-o limbă de mare circulație. Se gândea, în special, la engleză. Și
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
uriașe, atente la muzica lumii pe care o iubea atât de mult. În străfundul ochilor săi transpărea o anume umbră, cine știe dacă nu presentimentul morții premature, la unsprezece iulie o mie nouă sute cincizeci și cinci, ziua Sfântului Barnabeu; sau regretul de a părăsi viața care-i fusese generoasă și ușoară. Glumind, câștiga bani și prieteni. Odată, urcând cu mașina pe Rua do Carmo, și-a vândut decapotabila unui prieten care, tot în automobil, cobora în sens invers. Afacerea a fost
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
tine, că statul îți dă la nesfârșit, are o lungă și sinistră carieră. În mod paradoxal, prin transformarea solidarității în dependență, a dispărut unul din cele mai nobile sentimente umane: compasiunea. Stăpânul abstract a eliminat din inima oamenilor mila și regretul. E simptomatic faptul că nici una din căpeteniile bolșevice n-a găsit de cuvință să-și ceară iertare pentru rolul jucat în genocidul de o jumătate de veac. Insist asupra cuvântului "genocid", pe care destui apologeți ai comunismului îl resping. Și
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
un secol care dărâmă totul și disprețuiește pe omul de sistem." (p. 457); E. M. Cioran (evocat și în două capitole separate: la moartea acestuia (1995) și într-un comentariu pe marginea corespondenței filozofului cu familia, din care răzbate, printre altele, regretul de a fi părăsit Coasta Boacii); Zaharia Stancu (nu mă pot abține de la a cita măcar câteva pasaje pentru portretul ce se încheagă din întâlnirea, la Paris, a lui Eugen Simion cu scriitorul din Salcia: "Arată bine, un bătrân frumos
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă, pînă la urmă, pe orice practician. Însă Pompiliu Constantinescu nu-și poate deplînge materia fără să agațe mostre la regret, mizînd pe o duplicitate pe care a moștenit-o, și care l-a moștenit: Critică și foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților, exterminatorilor, regret/ dar eu am/ altă părere despre poem..." (p. 159). și chiar dacă am scăpa, în primă instanță, autoarea ne-ar urmări cu obstinație și ne-ar lua de guler, într-o imprecație atent rimată: "Yoy, experimentalistule, oulipo-istule/ iar jocuri de langaj
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
un sentiment neplăcut: fie tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
i-am compătimit și îi compătimesc. I-am compătimit inclusiv pe cei 56 de turnători care, înainte de Revoluție, s-au îngrijit de mine, fiindcă, în loc să-și scrie cărțile, își pierdeau vremea compunând note informative și inven-tându-mi păcate pe care, spre regretul meu, nu le-am avut. Mi-a plăcut să-mi stabilesc singur ștachetele peste care doream să sar și îmi rămân mie însumi, cât voi mai fi, unicul adversar și concurent. - Lumea literară văzută de-aproape v-a confirmat ori
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
V-ați retras din lumea literară însă, mult timp, v-ați aflat în fruntea unor prestigioase instituții de cultură; regretați sau nu preocuparea pentru acestea, în detrimentul scrisului? - Nu regret nimic. Dacă nu le-aș fi creat, m-ar fi chinuit regretul că, știind cum se construiesc asemenea instituții, nu am pus umărul. Făcusem parte, încă din 1987, dintr-o grupare europeană de scriitori, cu sediul în Amsterdam, căreia Günter Grass i-a dat numele de "Gulliver" și, cum de altfel s-
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
aparține în exclusivitate sponsorilor gloriei prezidențiale - din rândul cărora și autorul acelor texte cu onoare face parte - totul este OK. În ceea ce mă privește, am pierdut mult timp să pun pe picioare Fundația Culturală Română și apoi Institutul, dar nu regret, am cunoscut multe personalități de care a depins soarta unor mari comunități, scriitori și oameni de știință de mare valoare. Am avut foarte bune relații în lume, dar nu și bani. Căci pe atunci, ca să nu se spună ceea ce oricum
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
pe noii sexagenari din lumea scriitoricească și anume pe Adrian Popescu, Petru Poantă, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ștefan Agopian. Unii dintre ei i-au fost colegi la Steaua clujeană, alții au făcut parte din prima promoție echinoxistă. Un gând de regret este îndreptat către aceia dintre confrați care ar fi putut și ei să treacă, acum, pragul sexagenariatului, dar soarta a vrut altfel: Marian Papahagi, Marcel Constantin Runcanu, Olimpia Radu. "Altădată - scrie editorialistul Vieții Românești - 60 de ani mi se părea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
ce cred altfel nu au înțeles comunismul sau, în numele lui, militează pentru altceva" (p. 185). Astăzi am zice că această atitudine este mai degrabă naivitate decât idealism. Opțiunea comunistă nu e renegată nici în intimitatea jurnalului, cu toate îndoielile și regretele (p. 290-291). Președintele Uniunii va ține partea scriitorilor în fața agresiunilor de partid și, mai mult, va detesta partida național-comuniștilor, în frunte cu Eugen Barbu. Va avea de înfruntat rivalitatea lui Dumitru Popescu, instrument servil, tenace și nefast al politicii lui
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
mare bucurie, că, la fel ca Isus care a înviat a treia zi după moarte, va învia și comunismul. Andrei Pleșu adaugă acestui titlu și, ar spune Cronicarul, mai ales bucuriei lui Terray, un grav semn de întrebare. Cităm cu regretul că rubrica de față nu permite preluări integrale. "Și, în sfîrșit, despre lupta de clasă. S-a tot spus că, spre deosebire de nazism, care are ce are cu rasele, în marxism e vorba numai de luptă de clasă. Citat din Marx
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
și nu-și acordă șansa nici unei iluzii. Sigură pe sine și pe universalitatea enunțurilor și a propozițiilor sale, arta concretă restaurează și chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se lasă contaminat de energii care-l depășesc și îi întunecă acuratețea privirii. Și
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]