1,919 matches
-
fi neomogen și anizotrop. La începutul secolului al XX lea, Einstein a formulat teoria relativității, care are implicații imense asupra concepției spațiului și a timpului atât din perspectivă filosofică, cât și fizică, bulversând radical noțiunile clasice. Prima parte a teoriei, relativitatea specială, se remarcă prin impactul pe care îl are asupra conceptului de simultaneitate (o problemă ce trebuie avută în vederea conceptului de universuri paralele). A doua parte produce modificări conceptelor de până atunci, tratând timpul și spațiul ca pe un continuum
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
faca distincția între timpul mitic și timpul zeilor. Timpul zeilor nu este neapărat un timp mitic. Timpul mitic este încărcat cu sens, cu semnificație. Transformarea timpului zeilor în timp mitic este posibilă, însă nu este o necesitate. În sprijinul afirmației relativității realității și timpului vin și argumentele lui Fritjof Capra care, în cartea sa Taofizica, susține convergența viziunii fizicii contemporane și a filosofiei mistice orientale. „Învățătura lui Buddha spune, o calugari, ca trecutul, viitorul, spațiul fizic, și individul nu sunt decât
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Taofizica, susține convergența viziunii fizicii contemporane și a filosofiei mistice orientale. „Învățătura lui Buddha spune, o calugari, ca trecutul, viitorul, spațiul fizic, și individul nu sunt decât nume, forme ale gândirii, cuvinte de uz comun, realitați superficial”. La fel „teoria relativității a demonstrat că toate măsurătorile care implică spațiul și timpul își pierd semnificația absolută și ne-a obligat să abandonăm conceptele clasice de spațiu și timp absolut”( cf. Capra, Fritjof, op.cit.). Din perspectiva infinitului, atât timpul, cât și spațiul îsi
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
i se roti către peretele pe care stătea atârnat ceasul. - Îmi poți spune de ce se joacă timpul cu mine? Ce înseamnă timp, înainte de toate? - Mă enervezi, Magicianule, ți-am pus o întrebare simplă, nu te-am rugat să reinventezi teoria relativității. Toată lumea știe ce înseamnă timpul. Vrei definiția din dicționar? - Nu, ar fi banal. Vreau să știu ce crezi tu despre timp. - Nimic. E timp. Secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii. Nu m-am gândit niciodată la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prăbuși în el însuși. Există o limită îngăduită cunoașterii, după care urmeaza inevitabil distrugerea. Voința se întoarce împotriva celor care abuzează de ea...!” îi mai șopti gândul. Bătrânul Iorgu a citit undeva că... A. Ainștein, -cel care a descoperit legile relativității și energiei-, înainte de a se stinge din viață... a avut o revelație, o clipă de iluminare... ”... ” Dincolo” este ceva minunat ce mintea omului nu poate concepe. Suntem invitați pe acest pământ pentru o scurtă ședere. Există ceva foarte sigur și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se declară mulțumit, sentimentul comunicării sale cu Dublul său este hrănit cît de cît. a treia categorie sunt visele-scenariu, visele narative. aceste vise sunt în mod real creația mea, eu le concep în funcție de reziduurile fantasmatice ale subiectului, dar respectînd criteriul relativității onirice. acestea sunt visele pe care subiectul și le va aminti, eventual le va nota... în orice caz, el va fi intrigat din cauza lor, se va gîndi la ele, le va povesti altora, iar de cele mai multe ori, le va căuta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de cele mai multe ori, le va căuta o semnificație. Uneori aceste vise din categoria narativă îl vor tulbura, le va considera niște premoniții. ele sunt vise structurate, într-un fel au o logică deși țesătura de întîmplări înlănțuite pare absurdă. Principiul relativității în materie de creație onirică este, de fapt, principalul mesaj transmis de noi subiecților. Imbecilii nu se întreabă însă niciodată în ce constă lecția de viață a acestor vise. Indicele de relativitate al unui vis este etalat pe o scară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deși țesătura de întîmplări înlănțuite pare absurdă. Principiul relativității în materie de creație onirică este, de fapt, principalul mesaj transmis de noi subiecților. Imbecilii nu se întreabă însă niciodată în ce constă lecția de viață a acestor vise. Indicele de relativitate al unui vis este etalat pe o scară largă, de la unu la o sută. Un indice de relativitate mic înseamnă o întîmplare aproape normală, dar deviată în ultima secundă. subiectul se visează, de exemplu, înconjurat de oameni pe care îi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mesaj transmis de noi subiecților. Imbecilii nu se întreabă însă niciodată în ce constă lecția de viață a acestor vise. Indicele de relativitate al unui vis este etalat pe o scară largă, de la unu la o sută. Un indice de relativitate mic înseamnă o întîmplare aproape normală, dar deviată în ultima secundă. subiectul se visează, de exemplu, înconjurat de oameni pe care îi face să rîdă și să se simtă bine ; el este în centrul atenției, el conduce discuțiile și atrage
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cercului ceva îl jenează totuși din punct de vedere anatomic sau fiziologic (cum ar fi dorința de a urina imediat). Pentru imbecilul meu am imaginat pînă acum 532 de vise narative cu conotație relativă. L-am plimbat pe toată scara relativității, de la unu la o sută, dar într-un mod total aleato riu. mai precis, un vis cu slabă conotație relativă poate fi urmat de un altul cu înaltă conotație relativă... Doi alături de nouăzeci și trei, sau cincizeci alături de cincizeci și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prea bine ce a pierdut și unde duce această pierdere. De-aș putea deveni fântână de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el, și el să se plângă în mine! Prin pasiune și fericire, învingem caracterul de relativitate al vieții și o proiectăm în Absolut. Așa devine ea un Apocalips zilnic... Există o măreție resemnată pe care n-o cunoști decât surprins de tulburarea morții în mijlocul bulevardelor... Sau acea îngrijorare somptuoasă, care te cuprinde pe străzile cenușii ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apreciabil sau o însumare calitativă. O relativă fericire ar simți omul care s-ar abandona acestei deveniri și, dincolo de orice problematică chinuitoare, ar încerca să soarbă toate posibilitățile oferite de clipă, fără raportarea continuă ce descoperă în fiecare moment o relativitate insurmontabilă. Experiența naivității este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt și concep viața ca o îndelungă agonie, problema salvării rămâne o simplă problemă. Pe această cale, mântuire nu va fi. Revelarea imanenței morții în viață se realizează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și nu pot lăuda. Nu este nici un criteriu valabil în această lume și nici un principiu consistent. Mă miră faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii. Dacă aș fi sincer, ar trebui să mărturisesc că puțin îmi pasă de relativitatea cunoașterii noastre, căci lumea aceasta nu merită s-o cunoști. Am adesea senzația unei cunoașteri integrale care epuizează întreg conținutul lumii, pentru ca altă dată să nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a murit, ci a fost omorât. Eternitate Și morală Până astăzi, încă nimeni n-a putut spune ce e bine și ce e rău. Și e sigur că în viitor va fi tot așa. Faptul impresionant nu consistă în această relativitate, ci în imposibilitatea de a te dispensa de întrebuințarea acestor expresii. Nu știu ce e bine și ce e rău, dar calific acțiunile în bune și rele. Dacă m-ar întreba cineva de ce numesc o acțiune bună și alta rea, nu i-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-a dreptul în veșnicie. În ce fel viețuirea absolută în moment permite un acces al eternității? Simțul pentru devenire, pentru timp rezultă dintr-un sentiment al insuficienței clipelor, al relativității și condiționărilor lor. Acei care au o conștiință intensă a temporalității trăiesc fiecare moment cu gândul la cel următor, la succesiune și la transformare. Decât, eternitatea nu e accesibilă decât în eliminarea raportărilor, prin viețuirea clipei în mod absolut. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eternității, timpul cu toată multiplicitatea lui de clipe individuale este, dacă nu ireal, destul de irelevant pentru realitățile esențiale. În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva. Nu este, în structura momentului trăit ca atare, o scoatere din relativitatea gustului și a categoriilor, o depășire a imanenței în care ne cuprinde temporalitatea vieții? Trăirea imanentă în viață este imposibilă fără trăirea simultană în timp, deoarece viața ca activitate dinamică și progresivă are temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ignoranța și iluzionarea celorlalți, condamni plăcerea și toate voluptățile în care trăiesc oamenii. Toți cei care au renunțat și s-au dedat unei practici ascetice, trăind în pustiu, au făcut-o din convingerea că ei au depășit în mod esențial relativitățile omenești. Accesul la sentimentul unei veșnicii subiective le-a dat iluzia unei eliberări totale. Decât, incapacitatea lor de eliberare efectivă o dovedesc condamnarea plăcerii și disprețul pentru oamenii care trăiesc numai pentru a trăi. Dacă m-aș retrage în cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritul, în locul elanului creator, a adâncirii în intensitate, tinde la o cuprindere extensivă, la înțelegerea ca atare, la pierderea retrospectivă în lume. Simțul istoric temporalizează toate formele și toate valorile, încît categorialul și valabilul prind rădăcini în lume ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gust arzător de aventură, încît fiece om era virtual sau real un conchistador. Toate cuceririle s-au făcut dintr-o nostalgie a spațiului, dintr-o aviditate a depărtărilor. Poate că numai imperialismul va reabilita secolul nostru... Succesiunea epocilor este sursa relativității și a infirmării ideii de progres. Prin ceea ce are viu, barocul neagă Renașterea, iar aceasta, la rândul ei, Evul Mediu. O epocă trăiește prin valorile ei specifice. O alta nu se poate individualiza decât negând pe cele ce-au precedat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu el. Ranke nu s-a gândit la acest fapt și desigur, nici Taine, care prefera o haită de lupi Evului Mediu. Limitarea substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sursă de dinamism la sufletele mari. Precum o epocă este fatal limitată prin prevalența unor valori specifice, așa orice tip uman bine definit suferă de aceeași limitare, în el predominând elemente care îl exclud de la o participare universală. Epocile justifică relativitatea în istorie, tipologia în psihologie. Nu există epocă universală, precum nu există om universal, ci numai o gradație de la local la o universalitate aproximativă. Renașterea și Goethe au atins un maximum de universalitate; ce departe de idealul lor au fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă 184r uit în ochiul ei cel roș, când deschid câte - o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credințele unei lumi cu capete îndealtfel ca și a noastre (lucru ce arată relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde și veche și mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca și când i-ar fi dor de tavan. Când privesc vis-a-vis de mine, în păretele rău văruit, văd onorabila mea umbră, cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii mulțimilor este asemănător cu cel pe care i-l adresa Troțki social-democratului Kauțki: cînd devenim conștienți de relativitatea lucrurilor, nu mai avem curajul să aplicăm metodele forței și adăugăm noi nici pe acela de a înfrunta mulțimile. Rezultă că adesea democrații netezesc calea unui tiran, cer un Cesar eliberator, pregătesc opresiunea drept o libertate. Paradoxul ar fi: libertatea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu a prelungirii uneia și aceleiași teorii, cum s-ar putea în mod eronat crede. Unica modalitate de a ilustra rapid ipoteza noastră este de a compara teoriile lui Freud cu cele două teorii ale lui Einstein. Una, cea a relativității restrînse, în ciuda aparenței ei revoluționare, rezultă de fapt din probleme bine cunoscute și încoronează știința clasică. Cealaltă, a relativității generale, are ambiția de a explica legile universului, unind electricitatea cu gravitatea. Ea rămîne încă o fulgurație a gîndirii prin nimic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ilustra rapid ipoteza noastră este de a compara teoriile lui Freud cu cele două teorii ale lui Einstein. Una, cea a relativității restrînse, în ciuda aparenței ei revoluționare, rezultă de fapt din probleme bine cunoscute și încoronează știința clasică. Cealaltă, a relativității generale, are ambiția de a explica legile universului, unind electricitatea cu gravitatea. Ea rămîne încă o fulgurație a gîndirii prin nimic prevestită, validată de puține date. Are drept unică consecință dar ce consecință! reînnoirea unei științe învechite, cosmologia, și atribuirea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]