1,252 matches
-
legată de avansul tehnologic este și migrația globală. Un cercetător francez îmi povestea, în pauza de cafea a unui colocviu internațional, mirarea sa și a colegilor săi în fața fluxului neîntrerupt de pelerini de la Bari, în Italia, acolo unde se află relicvele Sfântului Ierarh Nicolae. Pelerini de origine ortodoxă, români, bulgari, ucraineni, moldoveni (toată mâna de lucru ieftină a Occidentului), reinventează și repun pe hartă acest loc de pelerinaj (Juillard, 2012: 114). După cum în marea Catedrală din Chartres, bijuterie a creștinătății, am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe hartă acest loc de pelerinaj (Juillard, 2012: 114). După cum în marea Catedrală din Chartres, bijuterie a creștinătății, am putut vedea cu propriii mei ochi „pelerini” ruși și ucraineni (de fapt, muncitori imigranți trăind la Paris) rugându-se la celebra relicvă le Voile de la Vierge (Acoperământul Maicii Domnului) adusă aici în anul 876. Potrivit tradiției, este vorba de o piesă de îmbrăcăminte purtată de Fecioara Maria în momentul Bunei Vestiri (25 martie). După cum am menționat în mai multe reprize, am întâlnit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la moaște. La final, se ridică întrebarea : de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a simțit nevoia înfăptuirii unui astfel de „inventar”, asumând implicit și riscurile deformării prin media a ideii de bază, adică certificarea canonică pe criterii bine stabilite a veridicității relicvelor? Pe undeva, ar fi vorba de o întoarcere la autentic și o ieșire din superficialitatea proliferării unei adevărate „industrii a moaștelor” post-1990, care a început să ridice semne de întrebare. Încurajarea pelerinajelor și implicit a dimensiunii turistice și financiare a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de inflația de micropelerinaje și nuanțe suplimentare legate de fenomene de tipul „Sfinții Închisorilor”, care indică o extremă individualizare a unor practici religioase, dincolo de controlul canonic. Recunosc deschis că nu am putut afla dacă o asemenea încercare de certificare a relicvelor a mai existat în istoria ortodoxiei românești sau este vorba de o premieră absolută. Percepția pelerinajelor în mass-media din România În perioada octombrie 2009 - octombrie 2013 am monitorizat o parte a presei scrise din România și a emisiunilor televizate, cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care i-am chestionat au furnizat o explicație asemănătoare, cu foarte mici variații : de-a lungul timpului s-a încercat desprinderea cu dinții a diverse bucăți (sau așchii, după cum spuneau unii dintre intervievați, interesantă formulă care arată ambiguitatea fondatoare a relicvelor, plasate între viu și mineral) din moaștele expuse spre închinare. Biserica a trebuit să reacțio neze și le-a protejat prin acoperirea completă a întregii relicve. Episodul „furtului de moaște” este menționat sub forma unei istorii orale legitimate de autoritatea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau așchii, după cum spuneau unii dintre intervievați, interesantă formulă care arată ambiguitatea fondatoare a relicvelor, plasate între viu și mineral) din moaștele expuse spre închinare. Biserica a trebuit să reacțio neze și le-a protejat prin acoperirea completă a întregii relicve. Episodul „furtului de moaște” este menționat sub forma unei istorii orale legitimate de autoritatea preoților slujitori de la Catedrala Mitropolitană din Iași, „o întâmplare din jurul anului 1900, atunci când fața Sfintei Parascheva era descoperită spre închinare credincioșilor, iar o femeie a rupt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Sfântului Dimitrie cel Nou, adăugată relativ recent peste moaștele sfântului, o accentuare voită a reprezentării umane a acestuia, deci o contradicție față de atitudinea generală a bisericilor „oficiale”), le-a conferit acestor reprezentări calități psihologice și capacități de emotivitate specific umane. „Relicva, ca obiect, este sacră doar pentru cel care o consideră sacră ca atare”, afirmă Michel Meslin, indiferent de forma pe care o înfățișează la exterior. Iată de ce, mai adaugă el, rolul cercetătorului care atinge problematica religiozității populare nu este acela
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni, bucurie, transpirație, tămâie și multe alte nuanțe pe care nu le pot numi - toată mulțimea adunată și aerul din interiorul Catedralei Mitropolitane din Iași în timpul nopții de priveghere din 13 spre 14 octombrie. În fine, Biserica ne spune că relicvele sfințite însele produc mir și uleiuri parfumate. În general, raclele sfinților miros bine - personal pot confirma această stranie senzație olfactivă. Atingând puțin corzile teologiei creștine, „mirosul de sfințenie” care abundă în relatările de pelerinaj, hagiografii și alte surse bisericești nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poate fi trecută sub tăcere. Pe de altă parte, tradiția istorică a „ortodoxiei vaticane” a arătat că Biserica Catolică este extrem de codificată, pentru a nu spune de-a dreptul reticentă în anumite cazuri, față de utilizarea charismatică a aparițiilor, vindecărilor miraculoase, relicvelor etc. Nu întâmplător Elisabeth Claverie aduce în discuție faptul că Mešugorje constituie un moment critic pentru sociologia pelerinajelor devoționale, arătând impactul schimbării sociale asu pra autorității Bisericii în astfel de cazuri, unde ia naștere o „politică de autorecunoaștere” a miracolelor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
etc.), ale armenilor, ale grecilor, ale bulgarilor, ale sârbilor, ale evreilor (de diverse rituri), ale musulmanilor, ale lipovenilor, ale unitarienilor (care vin din toată lumea la Várfalva/Moldovenești), chiar ale protestanților de tot felul. Fiindcă interdicția protestantă a pelerinajului și a relicvelor, inițiată de lollarzi și impusă de Luther, nu e totuși absolută ; în Transilvania, devenită după Edictul de la Turda din 1568 liman al protestanților radicali din toată Europa, se pot identifica multe locuri de posibil pelerinaj. Iar poate cel mai uimitor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
experiență spirituală de prim rang, nu mai puțin vrednică de respect decât consecvența neabătută într-o credință particulară ori în reproducerea idiosincrasică a identității. Cum spuneam mai sus, toate pelerinajele au loc în istorie. Nici locurile de pelerinaj ori moaștele/relicvele nu scapă din această logică istorică, putându-și schimba definiția... canonică a peregrinului ideal/bine-venit odată cu definiția propriei substanțe. și nu mă refer atât la (re)semnificarea religioasă, în spirit ecumenic/irenic, a unor locuri de pelerinaj ori relicve, care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
moaștele/relicvele nu scapă din această logică istorică, putându-și schimba definiția... canonică a peregrinului ideal/bine-venit odată cu definiția propriei substanțe. și nu mă refer atât la (re)semnificarea religioasă, în spirit ecumenic/irenic, a unor locuri de pelerinaj ori relicve, care își pot schimba pașnic „publicul-țintă” (din perspectiva pelerinilor, ținta însăși se schimbă), primind o altă categorie de pelerini ori mai multe categorii deodată (în bună înțelegere, chiar dacă rămân ferm pe pozițiile lor respective), cât la sanctuarele disputate (Ierusalimul este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-au făcut bucăți... Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve... ''. Tot Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV-a nu a avut o țintă religioasă ci o țintă a nobilimii, sărăcite de desfrîu, făcînd din superbul Constantinopol o victimă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
paleolitic și măsura mijloacelor lor de comunicare. Cf. R. A. Dart, "The Antiquity of mining în South Africa"; id., "The Birth of Simbology", pp. 21 sq. 10 Leroi-Gourhan vorbește de "o grămadă de resturi culinare pe care se afla așezată o relicvă umană probabil dezafectată și în orice caz deplasată" (p. 57). 11 Precizăm că alți savanți consideră că numărul "documentelor" autentice găsite în mormiiue este mult mai mare. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis. Pe scurt, se poate trage
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca "Vremea lui Ra", sau a lui Osiris și Horus 3. La un anumit moment, ca urmare a intervenției răului, a apărut dezordinea, punând capăt Vârstei de Aur. Dar epoca fabuloasă a lui "Prima Oară" nu s-a retras între relicvele unui trecut definitiv închis, întrucât ea constituie suma modelelor care trebuie imitate, această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Piramidelor constituie cele mai vechi documente scrise privind obținerea unei soarte privilegiate grație anumitor cunoștințe secrete, E vorba, desigur, de o moștenire imemorială, împărtășită și de culturile neolitice predinastice. În ideologia regală egipteană aceste aluzii inițiatice constituie mai degrabă o relicvă inutilă: într-adevăr, în calitate de fiu al zeului și de zeu întrupat, faraonul nu avea nevoie de probe inițiatice pentru a obține dreptul de a pătrunde în Paradisul ceresc. 33 Pir., 1301, 1721; 134-135, 712-3, 1774-1776, citate de J. Vandier, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor este aceea care confirmă și proclamă condiția lor supraumană. Dacă nu sunt nemuritori, precum zeii, eroii se disting de oameni prin faptul că ei continuă să acționeze și după moarte. Rămășițele eroilor sunt încărcate de redutabile puteri magico-religioase. Mormintele, relicvele lor, cenotafurile operează asupra celor vii timp de secole. Într-un anume sens, se poate spune că eroii se apropie de condiția divină grație morții lor; ei se bucură de o postexistență nelimitată, care nu este nici larvară, nici pur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dughene de cartier sau în bucătăria asta strâmtă, cu un text în față, încercând să-l periem, încercând să ne punem de acord asupra locului unui cuvânt în frază. Pentru mine, R.T. era metonimia unei epoci interesante. Un martor, o relicvă pe care am găsit-o, am pus mâna și trebuia s-o descos, să învăț și io cum poți fi scriitor. Cum pot exista și altfel de oameni, afară de cei pe care îi cunoscusem până atunci și cu care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu mâncase nimic și că i-ar prinde bine un mic dejun frugal. Copacul avea tulpina înaltă, iar de jos nu putea fi determinat să cedeze de bunăvoie miraculoasele fructe. Singura soluție era escaladarea lui. Și-a dat jos ultimele relicve ale ținutei lui de polițist, apoi, din câteva mișcări bine calculate și sigure, se considera cel mai fericit om de pe planetă, aflându-se în mirobolanta împărăție a dolofanelor dude negre. Doamne, ce bunătăți mai erau pe pământul ăsta...! Și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de gîndire. Dar aceasta nu înseamnă că prevedem conflicte fără sfîrșit între puterea temporară și cea spirituală. Pacea este posibilă și va fi atinsă, dar cu o singură condiție: puterea temporară va trebui să respingă complet noțiunea de individualitate, o relicvă a violenței barbare și a feudalismului, și să se reașeze pe ideea că Biserica este nepieritoare. Concilierea este imposibilă între cele două idei, dar perfect fezabilă între puterea spirituală și cea temporară. Regimurile temporare trebuie să se transforme din seniorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele? Nu știu. Pe o carte a ei, dăruită cândva, citesc aceste rânduri: „...cu amintiri frumoase din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el nu a vrut. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" tc "" Introduceretc "Introducere" Cronica prescurtată a unui exercițiu mistic Trei sunt motivele pentru care textul ignațian prezentat în acest volum sub titlul Jurnalul mișcărilor lăuntrice 1 poate fi considerat o „relicvă” a întemeietorului iezuiților: este vorba despre un valoros fragment hagiografic, este un manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ambasadei URSS și din dispoziția, la fel de expresă, a conducerii de partid. Capul de acuzare erau "aluziile" la realitățile contemporane sovietice, dar și de la noi. I-am onorat pe minunații artiști cu o recepție, după spectacol, la ambasadă. Păstrez ca sfinte relicve o fotografie cu Toma Caragiu făcută cu acest prilej și o plachetă cu poeziile lui. Aveam să-l petrec peste câțiva ani, după cutremur, la Bellu, pe ultimul drum. Dumnezeu să-l odihnească, pentru imensa bucurie ce ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și când a aflat că suntem din Iași și că eu am făcut liceul la "Internat", s-a ridicat, a deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Dumnezeu. Nu va fi dificil să mărturisiți de câte ori, obiceiul sau lipsa de atenție reînnoită, v-au împins să stați zile întregi aproape de Sf. Euharistie, fără să mai fiți mișcați și nici impresionați de faptul că erați în apropierea unei relicve importante, însă inertă și fără de viață. Spuneți-mi, oare nu este una dintre grijile cele mai mari aceea de a considera Ostia Sfântă o Persoană? Dar, reflectăm noi îndeajuns că este vorba despre o Persoană divină? Mai sunt încă frecvente
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]